Decizia nr. 46/2001

Florin Bucur Vasilescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Imar" - S.A. din Arad în Dosarul nr. 2.305/2000 al Tribunalului Arad - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 ianuarie 2001 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 6 februarie 2001 și apoi la 7 februarie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 2.305/2000, Tribunalul Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată prin

Legea nr. 108/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Imar" - S.A. din Arad.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

art. 42 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

contravin principiului separației puterilor în stat prin aceea ca abilitarea administrației financiare, ca organ de executare, de a înființa în mod direct o poprire fără intervenția instanțelor de judecată constituie o imixtiune în exercițiul puterii judecătorești. Or, poprirea, ca modalitate de executare silită, reprezintă un act prin care se realizează justiția. Autorul excepției susține totodată ca prevederile legale criticate înființează instanțe extraordinare, contrar dispozițiilor art. 125 din Constituție. "În aceste condiții, terțul poprit este, fără putinta de tagada, lipsit de o judecata dreapta prin aceea ca organul de executare substituindu-se instanței de judecată prin înființarea popririi, valabilitatea și legalitatea titlului executoriu nu sunt supuse controlului echidistant al instanței de judecată." Se arata ca, deși în baza

art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

exista acces la justiție, instanța nu mai are posibilitatea de a verifica legalitatea și valabilitatea titlului executoriu, ci se pronunța doar asupra menținerii sau desființării popririi.

Tribunalul Arad - Secția civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Constituția nu interzice legiuitorului sa instituie prin acte normative speciale proceduri de executare silită speciale, astfel încât textul criticat nu contravine nici unei dispoziții constituționale.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece legea generală, și anume Codul de procedură civilă, nu interzice existenta unor dispoziții speciale în materie, ci le admite în mod expres, astfel cum rezultă din prevederile art. 721 din acest cod. Se arata totodată ca orice executare silită este supusă controlului judecătoresc pe calea contestației la executare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 42 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, și aprobată prin

Legea nr. 108/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, având următorul conținut: "Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice și persoane juridice, după caz, se înființează de către organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa terțului poprit, împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată, va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi."

Autorul excepției critica aceste prevederi, sustinand ca prin conferirea către organele de executare aparținând sistemului financiar "a puterii de dispoziție în înfăptuirea unui act de justiție se realizează obiectivul prohibit, prin alin. (2) al art. 125 din Constituție, și anume înființarea de instanțe extraordinare". Totodată se considera ca "abilitarea Administrației financiare, ca organ de executare, sa înființeze în mod direct o poprire, fără intervenția instanței de judecată", contravine principiului separației puterilor în stat.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 125 alin. (2) din Constituție, ca atât terțul poprit, cat și debitorul au posibilitatea de a supune controlului judecătoresc orice litigiu ce ar rezultă din îndeplinirea fiecărui act de executare silită, precum și în cazul refuzului organului de executare de a îndeplini aceste acte.

Astfel, potrivit

art. 44 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , "Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo suma de bani debitorului urmărit sau nu respecta dispozițiile art. 42 alin. 6 și 7 și ale art. 43, precum și în cazul în care invoca alte neregularități în legătură cu drepturile și obligațiile părților privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a carei raza teritorială se afla domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi".

Totodată prin art. 76 alin. 1 și 2 din același act normativ se prevede: "Cei interesați pot face contestație împotriva oricărei executări silite, fiecărui act de executare silită efectuat de organele de executare competente, precum și în cazul în care acest organ refuza sa îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

Contestația poate fi facuta și împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu exista o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instanța competența să se pronunțe asupra acestuia."

În acest context sunt concludente și prevederile

art. 112 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , potrivit cărora: "Prezenta ordonanță se completează cu dispozițiile Codului de procedura civilă în măsura în care aceasta nu dispune altfel."

Din analiza acestor norme legale Curtea, contrar susținerilor autorului excepției, nu retine existenta vreunor "instanțe extraordinare care sunt organe de executare".

În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea principiului separației puterilor în stat prin executarea silită a creanțelor fiscale fără constituirea titlului executoriu printr-o hotărâre judecătorească, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 25 din 5 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 11 mai 1993. Cu acel prilej s-a decis ca dispozițiile criticate sunt constituționale, deoarece "însuși Codul de procedură civilă la art. 372 prevede posibilitatea executării silite pe bază de hotărâre judecătorească sau alt titlu executoriu. Deci, potrivit legii, nu numai hotărârile judecătorești investite cu formula executorie constituie titluri executorii, ci și alte titluri, în cazul în care legea conferă aceasta calitate [...]. Ele nu au semnificatia încălcării regimului de separație între puterea legiuitoare și cea judecătorească".

Deoarece în cauza nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, soluția își menține valabilitatea și în cauza de fața, astfel ca excepția urmează să fie respinsă.

Fața de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată prin

Legea nr. 108/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Imar" S.A. din Arad în Dosarul nr. 2.305/2000 al Tribunalului Arad - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2001.