Decizia nr. 32/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981 , modificat prin Legea nr. 198/1997
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Stă la baza 1
- Hotărârea nr. 5/2004 1 noiembrie 2004 privind contestarea înregistrării candidaturii domnului Gheorghe Coriolan Ciuhandu pentru …
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 4/1981 1 iulie 1981 (prevederi anume) gospodăriei comunale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Lucian Stangu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitatea a dispozițiilor
art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981 , modificat prin
Legea nr. 198/1997 , excepție ridicată de Primăria Municipiului Medias în Dosarul nr. 345/2000 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca, potrivit dispozițiilor
art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992
pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional este competența să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate a unor dispoziții legale de care depinde soluționarea cauzei, iar excepțiile formulate cu încălcarea acestor prevederi legale sunt inadmisibile. În aceste condiții, întrucât Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și contencios administrativ (care a sesizat Curtea Constituțională în vederea exercitării controlului de neconstituționalitate asupra dispoziției legale, de care, într-adevăr, depinde soluționarea cauzei) nu a dispus însă și suspendarea judecării cauzei, ci a pronunțat soluția în cadrul acesteia, se solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibila.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 10 martie 2000 Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981 , astfel cum a fost modificat prin
Legea nr. 198/1997 , excepție ridicată de Primăria Municipiului Medias în Dosarul nr. 345/2000 al acelei instanțe.
Prin Adresa nr. 2.591 din 1 august 2000 Curtea Constituțională a solicitat Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și contencios administrativ sa i se trimită dosarul de fond, în scopul soluționării sesizării de neconstituționalitate, solicitare intemeiata pe dispozițiile
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 15 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Adresa înregistrată sub nr. 2.690 din 9 august 2000, a răspuns ca dosarul solicitat se afla pe rolul Curții Supreme de Justiție, în vederea soluționării recursului declarat de către Primăria Municipiului Medias împotriva Deciziei civile nr. 246/A din 10 martie 2000, iar prin Adresa înregistrată sub nr. 2.768 din 17 august 2000 a trimis o copie de pe aceasta decizie, prin care se solutionase cauza în care fusese ridicată excepția de neconstituționalitate ce constituie obiectul prezentului dosar.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca "penalitatea de 0,20% este legală și nu conventionala, impusa însă peste voința părților, astfel ca ea contravine prevederilor constituționale".
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și contencios administrativ, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, considera ca aceasta este intemeiata și pertinenta, deoarece textul de lege criticat încalcă libertatea contractuală și impune majorări legale în cuantum de 0,20% pentru fiecare zi de întârziere, contravenind astfel "prevederilor art. 134 alin. (2) din Constituție prin care statul trebuie să asigure libertatea contractuală și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție în desfășurarea activităților economice". Se conchide ca aceeași dispoziție legală impune în sarcina beneficiarilor de servicii comunale penalități de întârziere, care se calculează de la depășirea termenului de 30 de zile, calculat de la înmânarea actului de plată, iar pe de altă parte se prevede că suma totală a penalitatilor nu poate depăși cuantumul debitului. În acest mod se ingradesc drepturile părților implicate în raporturile juridice încheiate în temeiul
Legii nr. 4/1981 , astfel cum a fost modificată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, arătând ca autorul excepției nu a indicat căror dispoziții constituționale le contravine textul de lege criticat și nici alte motive de neconstituționalitate, fiind astfel incalcate prevederile
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora orice sesizare adresată Curții Constituționale trebuie motivată. Încălcarea acestor dispoziții imperative are drept consecința imposibilitatea exercitării controlului, Curtea neputându-se substitui autorului sesizării în ceea ce privește invocarea unui motiv de neconstituționalitate. În sprijinul acestor sustineri se invoca jurisprudenta Curții Constituționale (deciziile nr. 338 din 18 iulie 1997 și nr. 36 din 17 februarie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 și, respectiv, nr. 146 din 10 aprilie 1998). Asupra fondului excepției de neconstituționalitate se arata ca dispozițiile de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 134 alin. (2) din Constituție, la care face referire instanța de judecată, deoarece stabilirea cuantumului penalitatilor, prin justa lui dimensionare, determina întărirea disciplinei contractuale în efectuarea plăților în circuitul economic și protejarea interesului public în activitatea economică. Pe de altă parte, se mai arata ca obligația de a plati penalitățile nu izvorăște, în cauza, din lege, ci din contractul de gospodărie comunală încheiat de părți, pe baza acordului lor de voința, contract ce cuprinde inclusiv clauza referitoare la plata penalitatilor.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Din examinarea Încheierii din 10 martie 2000 și a actelor dosarului rezultă ca Primăria Municipiului Medias a ridicat excepția de neconstituționalitate în fața Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și contencios administrativ, în cadrul unui proces având ca obiect judecarea apelului împotriva sentinței Tribunalului Sibiu, prin care primăria a fost obligată la plata unei sume pentru prestații facturate, în temeiul dispozițiilor legale ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate. Prin aceeași încheiere instanța de apel a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția ridicată, însă, astfel cum rezultă din practicaua Deciziei civile nr. 246/A, pronunțată la 10 martie 2000, a respins totodată cererea de suspendare a judecării cauzei, cerere formulată de autorul excepției, și s-a pronunțat, în fond, asupra apelului. Instanța de judecată a procedat în acest fel, deși a considerat ca excepția este "pertinenta" și intemeiata, exprimandu-și opinia ca textul de lege criticat încalcă prevederile art. 134 alin. (2) din Constituție, deoarece "Statul trebuie să asigure libertatea contractuală și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție în desfășurarea activităților economice".
Curtea retine ca, procedând astfel, instanța de judecată a încălcat dispozițiile imperative ale
art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care prevăd ca: "Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspenda." Prin aceasta dispoziție legală s-a constituit o garanție procesuala menita să asigure părților litigante exercitarea dreptului de a se apara, inclusiv împotriva judecării cauzei în temeiul unei dispoziții legale considerate a fi neconstitutionala. Ca urmare a faptului ca instanța a refuzat, în mod nelegal, suspendarea judecării cauzei, solutionand apelul, excepția de neconstituționalitate cu care Curtea Constituțională a fost sesizată a devenit inadmisibila, conform prevederilor
art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care au următorul cuprins: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi ori a unei ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare de care depinde soluționarea cauzei. [...]
(6) Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională."
Analizând sesizarea de neconstituționalitate din perspectiva acestor prevederi legale, Curtea observa ca una dintre condițiile esențiale pentru validitatea unei excepții de neconstituționalitate o constituie împrejurarea ca aceasta să se refere la o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanța, de care depinde soluționarea cauzei. Or, în speta, instanța de judecată, solutionand - în fond - apelul, a considerat în mod implicit ca textul criticat pentru neconstituționalitate nu era esențial pentru soluționarea cauzei, iar prin decizia pe care a pronunțat-o înainte de sesizarea Curții Constituționale a făcut inutila trimiterea excepției la Curtea Constituțională, deși, în mod inexplicabil, aceeași instanța a apreciat ca excepția de neconstituționalitate este nu numai pertinenta, ci și intemeiata.
În aceste condiții excepția de neconstituționalitate care face obiectul prezentului dosar urmează să fie respinsă ca inadmisibila.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 alin. (1), (4) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981 , modificat prin
Legea nr. 198/1997 , excepție ridicată de Primăria Municipiului Medias în Dosarul nr. 345/2000 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și contencios administrativ.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent șef, Claudia Miu ────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.