Decizia nr. 96/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii, ridicată de Societatea Comercială "Tepro" - S.A. din Iași în dosarele nr. 22.262/2000, 20.361/2000, 21.928/2000, 20.881/2000, 20.883/2000, 20.882/2000, 20.924/2000, 21.923/2000, 22.264/2000, 21.916/2000, 22.265/2000 și 21.929/2000 ale Judecătoriei Iași.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, Societatea Comercială "Tepro" - S.A. din Iași, reprezentată prin Toader Pica, consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 37C/2001, 38C/2001, 39C/2001, 40C/2001, 41C/2001, 42C/2001, 43C/2001, 44C/2001, 45C/2001, 46C/2001 și 47C/2001 la Dosarul nr. 36C/2001, având în vedere ca obiectul și autorul excepției de neconstituționalitate sunt identici în toate cauzele enumerate. Atât reprezentantul autorului excepției, cat și reprezentantul Ministerului Public declara că nu se opun măsurii conexarii. În consecința, pentru o mai buna administrare a justiției, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă și al

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, dispune conexarea dosarelor anterior menționate la Dosarul nr. 36C/2001.

Având cuvântul în dezbateri, reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, întrucât dispozițiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 150 alin. (2) din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibila, întrucât autorul acesteia nu a motivat-o, incalcand astfel dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierile din 10 iunie 2000, pronunțate în dosarele nr. 22.262/2000, 22.264/2000 și 22.265/2000, precum și prin Încheierile din 15 ianuarie 2001, pronunțate în dosarele nr. 20.361/2000, 20.881/2000, 20.882/2000, 20.883/2000, 20.924/2000, 21.916/2000, 21.923/2000, 21.928/2000 și 21.929/2000, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Tepro" - S.A. din Iași în cauze având ca obiect contestații împotriva desfacerii unor contracte de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii sunt neconstituționale "în raport cu dispozițiile cuprinse în art. 150 din Constituția României, referitoare la conflictul temporal de legi", întrucât acestea au fost adoptate în anul 1972, când "în România condițiile sociale, economice și politice erau altele decât în prezent, iar legislația de atunci, printre care și Codul muncii, era adaptată acestor condiții". Se mai arata ca dispozițiile legale criticate, impunând comunicarea formala în scris a dispoziției de desfacere a contractului de muncă, creează posibilitatea ca salariații care refuza să semneze dovada de primire a deciziei de desfacere a contractului de muncă sa o poată contesta într-un termen nelimitat. Cu referire la cazurile din speta, autorul excepției susține ca salariații disponibilizați au luat cunoștința despre măsura desfacerii contractelor lor de muncă în cadrul procesului de restructurare a societății comerciale, când aceștia și-au preluat carnetele de muncă, precum și celelalte documente necesare în vederea înscrierii lor pentru acordarea ajutorului de șomaj de care au beneficiat în mod concret.

Judecătoria Iași, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este nefondata. Se arata în acest sens ca dispozițiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii nu sunt abrogate ca efect al aplicării dispozițiilor art. 150 din Constituție. Dispozițiile legale criticate, fiind norme de drept procesual special, nu pot fi "abrogate decât după adoptarea unor dispoziții cu caracter special care să le înlocuiască". Se mai arata ca acestea nu sunt "în contradictie cu dispozițiile constituționale care consacra egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți". Prin urmare instanța considera ca aceste dispoziții sunt în vigoare, aplicându-se și în condițiile economiei de piața în raporturile de muncă dintre angajați și angajatori.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila pentru următoarele motive: dispozițiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii, deși sunt norme preconstitutionale, constituie "expresia concretizarii principiului neingradirii dreptului la munca, instituit de art. 38 alin. (1) din Constituție" și oferă posibilitatea exercitării dreptului la apărare garantat de art. 24 din Constituție. Prin critica formulată, în realitate nu se argumenteaza neconstituționalitatea dispozițiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii, ci se au în vedere chestiuni de aplicare a acestora, punându-se în discuție stabilirea unor situații de fapt, ceea ce este de competența exclusiva a instanțelor judecătorești, sens în care s-a și pronunțat Curtea Constituțională în practica sa jurisdicțională. Excepția este nemotivată, având în vedere ca autorul excepției nu a indicat nici o dispoziție constituțională sau principiu constituțional care este încălcat de prevederea de lege criticata, iar potrivit practicii jurisdicționale a Curții Constituționale o astfel de excepție este inadmisibila.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor în fiecare dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii, având următorul cuprins: "Dispoziția de desfacere a contractului de muncă se comunică în scris în termen de 5 zile de către unitate. Ea își produce efectele de la data comunicării."

Autorul excepției susține ca aceste prevederi contravin ansamblului dispozițiilor art. 150 din Constituție. Cu toate acestea Curtea constata ca, întrucât prin critica de neconstituționalitate se susține ca textul de lege este abrogat, este evident ca au fost avute în vedere doar dispozițiile alin. (1), potrivit cărora "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".

Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul admisibilității sale, Curtea observa ca pentru a se putea retine ca o dispoziție legală preconstitutionala este abrogată implicit, în temeiul dispozițiilor art. 150 alin. (1) din Constituție se impune ca mai întâi să se constate ca dispoziția legală contravine vreunei norme constituționale. Se mai observa însă ca, astfel cum rezultă atât din conținutul încheierii de sesizare, cat și din cererea formulată în susținerea excepției, autorul acesteia nu a indicat în fața instanței de judecată motivele criticii de neconstituționalitate. Pe de altă parte Curtea retine ca, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sunt neconstituționale numai acele prevederi legale care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției, iar potrivit art. 12 alin. (2) din aceeași lege, orice sesizare trebuie motivată. Coroborand aceste texte legale cu cele ale art. 144 lit. c) din Constituție, precum și cu cele ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispoziției legale criticate numai în aceste limite ale sesizării. Asa fiind, nemotivarea excepției de neconstituționalitate și neindicarea de către autorul unei excepții cel puțin a normei constituționale în raport cu care acesta considera ca textul criticat este neconstitutional constituie un motiv de respingere a sesizării. Altminteri ar insemna ca jurisdicția constituțională să se substituie părții în ceea ce privește invocarea motivului de neconstituționalitate, exercitând astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil, câtă vreme de esenta controlului pe calea excepției de neconstituționalitate este exercitarea acestuia la sesizarea subiectelor prevăzute de lege.

În sensul celor arătate Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998, precum și prin Decizia nr. 49 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al

art. 23 alin. (1), (4) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii, ridicată de Societatea Comercială "Tepro" - S.A. din Iași în Dosarele nr. 22.262/2000, 20.361/2000, 21.928/2000, 20.881/2000, 20.883/2000, 20.882/2000, 20.924/2000, 21.923/2000, 22.264/2000, 21.916/2000, 22.265/2000 și 21.929/2000 ale Judecătoriei Iași.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2001.