Decizia nr. 103/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77 din Legea nr. 70/1991

privind alegerile locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. 17 alin. (6) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, excepție ridicată de Nicolae Marius Soare în Dosarul nr. 985/2000 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 martie 2001, în prezenta autorului excepției și a reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10 aprilie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 985/2000, Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77 din Legea nr. 70/1991

privind alegerile locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. 17 alin. (6) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, excepție ridicată de Nicolae Marius Soare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispozițiile

art. 77 din Legea nr. 70/1991

privind alegerile locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. 17 alin. (6) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 29 alin. (1) și (2), art. 35 alin. (1), art. 48 alin. (1) și (2) și ale art. 128 din Constituție. Se susține, de asemenea, ca dispozițiile legale invocate contravin art. 7, 8 și 21 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, precum și art. 14 pct. 1 fraza întâi, art. 18 pct. 1, art. 25 și 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. În esenta, se considera, pe de o parte, ca instituirea unui prag electoral și redistribuirea voturilor neutilizate exclusiv formatiunilor politice exclud posibilitatea candidaților independenți de a fi aleși, iar pe de altă parte, ca prin caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor instanței de contencios administrativ este încălcat dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins.

Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a

art. 77 din Legea nr. 70/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu este intemeiata. Cu referire la "neprevederea recursului la hotărârile pronunțate în condițiile

art. 17 din Legea nr. 69/1991 , deși nu vizează o dispoziție legală care privește fondul cauzei deduse judecații, având în vedere faptul ca se referă totuși la reglementarea dreptului reclamantului de a se adresa justiției pentru recunoașterea unui drept, opinia instanței este, de asemenea, în sensul netemeiniciei ei".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile

art. 77 din Legea nr. 70/1991

privind alegerile locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Repartizarea mandatelor de consilieri, precum și redistribuirea voturilor neutilizate formatiunilor politice, aliantelor politice sau aliantelor electorale care au realizat pragul electoral reprezintă o opțiune a legiuitorului, iar dispozițiile

art. 17 alineatul ultim din Legea nr. 69/1991 , republicată, care prevăd posibilitatea atacarii în justiție a hotărârii de validare sau invalidare a mandatului de consilier, constituie tocmai consacrarea principiului înscris în art. 48 alin. (1) din Constituție.

Președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 77 din Legea nr. 70/1991

privind alegerile locale (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996), modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/2000

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 13 aprilie 2000), precum și dispozițiile

art. 17 alin. (6) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996.

Dispozițiile

art. 77 din Legea nr. 70/1991

privind alegerile locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au următorul conținut: "(1) Pentru repartizarea mandatelor de consilier biroul electoral de circumscripție va stabili:

a) un coeficient electoral, determinat prin împărțirea numărului total de voturi valabil exprimate pentru toate listele și candidații independenți la numărul total al consilierilor din circumscripția electorală respectiva, stabilit potrivit legii;

b) o limita de 5% din numărul total al voturilor valabil exprimate în circumscripția electorală respectiva.

(2) Se considera voturi neutilizate diferența dintre numărul de voturi valabil exprimate în favoarea fiecărei liste de candidați a partidelor, formatiunilor politice, aliantelor politice sau aliantelor electorale ori pentru fiecare candidat independent și produsul dintre coeficientul electoral și numărul de mandate alocate potrivit alin. (4).

(3) Pragul electoral este egal:

a) cu limita de 5%, în cazul în care coeficientul electoral este superior limitei de 5%, prevăzută la alin. (1) lit. b); sau b) cu coeficientul electoral, dacă acesta este inferior limitei de 5%.

(4) Biroul electoral de circumscripție va repartiza fiecărui partid, fiecărei formațiuni politice, aliante politice sau aliante electorale care a realizat pragul electoral, în limita numărului de candidați de pe lista, un număr de mandate egal cu partea întreaga a rezultatului împărțirii dintre numărul de voturi valabil exprimate pentru fiecare partid, formațiune politica, alianta politica sau alianta electorală și coeficientul electoral; fiecărui candidat independent i se atribuie câte un mandat dacă numărul de voturi valabil exprimate în favoarea sa este cel puțin egal cu coeficientul electoral.

(5) Biroul electoral de circumscripție va repartiza fiecărui partid, fiecărei formațiuni politice, aliante politice sau aliante electorale care a realizat pragul electoral mandatele rămase după atribuirea prevăzută la alin. (4), potrivit listei care cuprinde ordinea descrescătoare a numărului de voturi neutilizate prevăzute la alin. (2), acordând acestora câte un mandat; operațiunea se repeta, în ordinea listei, până la epuizarea mandatelor rămase nerepartizate.

(6) În situația în care nici un partid, formațiune politica, alianta politica sau alianta electorală ori candidat independent nu realizează pragul electoral se repartizează fiecăruia câte un mandat, în ordinea descrescătoare a numărului de voturi valabil exprimate în favoarea fiecăruia, până la epuizarea mandatelor stabilite potrivit legii.

(7) Pentru situațiile prevăzute la alin. (4) și (5), în cazul în care doua sau mai multe partide, formațiuni politice, aliante politice sau aliante electorale au același număr de voturi rămase neutilizate înainte de atribuirea ultimului mandat rămas de repartizat, acesta va fi atribuit partidului, formatiunii politice, aliantei politice sau aliantei electorale care a obținut înainte de redistribuirea voturilor numărul cel mai mare de voturi valabil exprimate; dacă acestea au același număr de voturi valabil exprimate, atribuirea mandatului se va face prin tragere la sorți.

(8) Repartizarea mandatelor atribuite pentru fiecare lista de candidați depusa de partide, formațiuni politice, aliante politice sau aliante electorale se face în ordinea înscrierii candidaților pe lista.

(9) Candidații înscriși în liste, care nu au fost aleși, sunt declarați supleanți în listele respective. În caz de vacanta a mandatelor de consilieri aleși pe liste de candidați, supleanții vor ocupa locurile devenite vacante în ordinea în care sunt înscriși în liste, dacă până la data validării mandatului pentru ocuparea locului vacant partidele, formațiunile politice, alianțele politice sau alianțele electorale pe listele cărora au candidat supleanții confirma în scris ca aceștia fac parte din partidul politic, formatiunea politica, alianta politica sau alianta electorală respectiva. În caz de vacanta a mandatului unui consilier independent, locul devenit vacant va fi ocupat de supleantul de pe lista partidului, formatiunii politice, aliantei politice sau aliantei electorale care a obținut numărul cel mai mare de voturi valabil exprimate."

Dispozițiile

art. 17 alin. (6) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, au următorul conținut: "Hotărârile privind validarea sau invalidarea mandatelor de consilier pot fi atacate de cei interesați, la instanța de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la adoptare sau de la comunicare, în cazul celor absenți de la ședința. Hotărârea instanței este definitivă și irevocabilă."

Textele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind incalcate sunt:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 29 alin. (1) și (2): "(1) Libertatea gandirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credința religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranta și respect reciproc.";

- Art. 35 alin. (1): "Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).";

- Art. 48 alin. (1) și (2): "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Dispozițiile din Declarația Universala a Drepturilor Omului, invocate de autorul excepției ca fiind incalcate, au următorul conținut:

- Art. 7: "Toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul, fără nici o deosebire, la o protecție egala a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egala împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declarație și împotriva oricărei provocari la o asemenea discriminare.";

- Art. 8: "Orice persoană are dreptul să se adreseze, în mod efectiv, instanțelor judiciare competente împotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale care îi sunt recunoscute de Constituție sau de lege.";

- Art. 21: "1. Orice persoană are dreptul sa participe la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanți liber aleși.

2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcțiile publice din țara sa.

3. Voința poporului este fundamentul autorității puterilor publice; aceasta voința trebuie să fie exprimată prin alegeri libere, care trebuie să aibă loc periodic, prin sufragiu universal egal și prin vot secret sau după o procedură echivalenta care să asigure libertatea votului."

3. Voința poporului este fundamentul autorității puterilor publice; aceasta voința trebuie să fie exprimată prin alegeri libere, care trebuie să aibă loc periodic, prin sufragiu universal egal și prin vot secret sau după o procedură echivalenta care să asigure libertatea votului."

- Art. 14 pct. 1 fraza întâi: "Toți oamenii sunt egali în fața tribunalelor și curților de justiție. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se afla să fie examinat în mod echitabil și public de către un tribunal competent, independent și impartial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil.";

- Art. 18 pct. 1: "Orice persoană are drept la libertatea gandirii, conștiinței și religie; acest drept implica libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cat și în particular, prin practici și prin învățământ.";

- Art. 25: "Orice cetățean are dreptul și posibilitatea, fără nici una dintre discriminarile la care se referă art. 2 și fără restrictii nerezonabile:

a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanți liber aleși;

b) de a alege și de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal și egal și cu scrutin secret, asigurând exprimarea libera a voinței alegătorilor;

c) de a avea acces, în condiții generale de egalitate, la funcțiile publice din țara sa.";

- Art. 26: "Toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta, legea trebuie să interzică orice discriminare și sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala și eficace contra oricărei discriminări, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine naționala sau socială, avere, naștere sau intemeiata pe orice alta împrejurare."

Examinând dispozițiile legale criticate prin raportare la prevederile constituționale, precum și la cele cuprinse în actele internaționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.

I. Referitor la prima critica de neconstituționalitate Curtea constata ca dispozițiile

art. 77 din Legea nr. 70/1991

privind alegerile locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reglementează modul de repartizare a mandatelor de consilieri, precum și redistribuirea voturilor neutilizate formatiunilor politice, aliantelor politice sau aliantelor electorale care au realizat pragul electoral, redistribuire care îi exclude pe candidații independenți.

Examinând dispozițiile constituționale invocate, Curtea constata ca acestea vizează principii, drepturi și obligații reglementate de Constituție prin art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2) și art. 29, referitoare, respectiv, la unitatea poporului, la egalitatea între cetățeni și la libertatea conștiinței. Întrucât aceste norme constituționale nu sunt incidente în cauza, examinarea constituționalității textelor de lege criticate urmează să se facă prin raportare exclusiv la celelalte norme constituționale invocate de autorul excepției.

Susținerea autorului excepției potrivit căreia dispozițiile

art. 77 din Legea nr. 70/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, contravin art. 1 alin. (3) din Constituție este neîntemeiată, întrucât faptul ca România este un stat de drept, democratic și social, în care drepturile și libertățile cetățenilor sunt garantate, este confirmat tocmai de posibilitatea acestora de a candida, în condițiile legii, la alegerile locale și parlamentare. Stabilirea unui prag electoral pe care candidații trebuie să îl atinga pentru obținerea mandatului de consilier, precum și stabilirea modului în care se atribuie voturile neutilizate în prima etapa reprezintă o chestiune de oportunitate, asupra căreia numai legiuitorul este chemat să se pronunțe; prin excluderea candidaților independenți de la redistribuirea voturilor neutilizate s-a avut în vedere o concentrare a voturilor, deoarece fără sustinere politica activitatea candidaților independenți este lipsită de eficienta.

Curtea retine ca art. 20 din Constituție cuprinde reguli care privesc de fapt transpunerea în practica a dispozițiilor constituționale privind drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și care trebuie interpretate prin coroborare cu dispozițiile art. 11 din Constituție, ce consacra corelatia dintre dreptul internațional și dreptul intern. În acest sens susținerea potrivit căreia dispozițiile

art. 77 din Legea nr. 70/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, contravin, în principal, Declarației Universale a Drepturilor Omului și celorlalte pacte și tratate privind drepturile omului, la care România este parte, este neîntemeiată, problema ridicată neintrând în domeniul jurisdicției constituționale, ci constituind o problemă de aplicare a legii.

Curtea retine, de asemenea, ca, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din Constituție, "Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3)". Aceste dispoziții constituționale precizează limitele dreptului de a fi ales, indicând condițiile care trebuie îndeplinite de cei care doresc sa candideze la alegeri. Pe de altă parte, îndeplinirea de către o persoană a condițiilor stabilite de lege pentru a candida creează numai o premisa, iar nu o certitudine de alegere.

II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prin dispozițiile

art. 17 alineatul final din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, a art. 48 alin. (1), coroborat cu art. 128 din Constituție, Curtea observa ca textul de lege invocat este în deplina concordanta cu prevederile art. 48 alin. (1) din Constituție, care instituie dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei. În acest sens dispozițiile

art. 17 alineatul final din Legea nr. 69/1991 , republicată, care prevăd posibilitatea atacarii în justiție a hotărârii de validare sau de invalidare a mandatului de consilier, constituie tocmai consacrarea principiului înscris în art. 48 alin. (1) din Constituție. Faptul ca hotărârea instanței este definitivă și irevocabilă nu constituie o infrangere a dispozițiilor art. 128 din Constituție, potrivit cărora "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", deoarece legiuitorul a apreciat ca este oportuna exceptarea de la căile de atac prevăzute de lege a hotărârilor pronunțate de instanța judecătorească în condițiile

art. 17 alineatul ultim din Legea nr. 69/1991 , republicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77 din Legea nr. 70/1991

privind alegerile locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a dispozițiilor

art. 17 alin. (6) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, excepție ridicată de Nicolae Marius Soare în Dosarul nr. 985/2000 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2001.