Decizia nr. 144/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor, excepție ridicată de primarul municipiului Onesti și de Consiliul Local al municipiului Onesti în Dosarul nr. 4.202/2000 al Tribunalului Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal autorii excepției sunt reprezentați prin consilier juridic Daniel Spanu, iar Societatea Comercială "Onedil" - S.A. din Onesti este reprezentată de consilier juridic Vasile Docan. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorilor excepției solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 119 și ale art. 120 alin. (2), prin faptul ca societăților comerciale înființate prin reorganizarea regiilor autonome li s-ar crea privilegii pentru închirierea sau pentru concesionarea bunurilor ce aparțin domeniului public.

Reprezentantul Societății Comerciale "Onedil" - S.A. din Onesti arata ca bunurile solicitate să fie concesionate au fost în administrarea acestei societăți în temeiul unei hotărâri a Consiliului Județean Bacau. În aceste condiții ridicarea excepției de neconstituționalitate are ca scop tergiversarea judecării în fond a cauzei. În final se solicita respingerea ca neîntemeiată a excepției, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibila, întrucât dispozițiile legale criticate au mai fost examinate de Curtea Constituțională, constatandu-se neconstituționalitatea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 septembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.202/2000, Tribunalul Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor. Excepția a fost ridicată de primarul municipiului Onesti și de Consiliul Local al Municipiului Onesti în cadrul unui litigiu comercial cu Societatea Comercială "Onedil" - S.A. din Onesti.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) care consacra principiul egalității cetățenilor în fața legii, ale art. 119 privind principiile de baza ale organizării și funcționarii administrației publice locale, precum și ale art. 120 alin. (2) referitoare la autoritățile locale.

Tribunalul Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile

art. 40 din Legea nr. 219/1998

sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 119 și ale art. 120 alin. (2) din Constituție, deoarece se încalcă principiul autonomiei locale cu privire la administrarea bunurilor aparținând domeniului public sau privat al unităților administrativ-teritoriale.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 119 și ale art. 120 alin. (2) din Constituție se referă la "principiul autonomiei locale în cadrul organizării administrației publice din unitățile administrative, și nu la existenta unei autonomii în luarea deciziilor cu nesocotirea prevederilor legale". Se mai susține ca dispozițiile legale criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece în cauza "nu se pune problema egalității în drepturi a cetățenilor".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40 din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 30 noiembrie 2001, care au următorul cuprins: "(1) Bunurile proprietate publică ori privată a statului, județului, orașului sau comunei, precum și activitățile și serviciile publice de interes național sau local se atribuie direct, printr-un contract de concesiune, societăților comerciale sau companiilor naționale ori societăților naționale, înființate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut în administrare aceste bunuri, activități ori servicii. Contractul de concesiune se încheie cu autoritatea concedenta competența pe o durată care se stabilește prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului județean ori local de înființare a societății comerciale respective.

(2) Contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează valabilitatea.

(3) În cazul privatizării companiilor naționale ori a societăților naționale sau societăților comerciale, înființate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut încheiat contract de concesiune în condițiile alin. (1), concedentul poate cere renegocierea acestuia."

Autorii excepției susțin ca aceste dispoziții legale, prin faptul ca atribuie activitățile și serviciile publice de interes național și local direct, prin concesiune, societăților comerciale sau companiilor naționale, înființate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut în administrare aceste bunuri, activități sau servicii, contravin următoarelor norme constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 119: "Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice.";

- Art. 120 alin. (2): "Consiliile locale și primării funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolva treburile publice din comune și din orașe."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001 s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 119 și la art. 120 alin. (2) din Constituție.

Prin aceasta decizie, pronunțată ulterior sesizării Curții cu excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul prezentului dosar, Curtea a statuat ca prevederile

art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor sunt neconstituționale în măsura în care autoritățile publice locale sunt obligate sa atribuie direct, prin contract de concesiune, bunurile proprietate publică sau activitățile și serviciile publice de interes local unor persoane juridice nominalizate. De asemenea, s-a mai reținut ca celelalte dispoziții ale art. 40 sunt constituționale.

Asa fiind, rezultă ca, în temeiul dispozițiilor

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile legale [...] constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", dispoziții coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeași lege, care prevăd ca "[...] excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (3) [...]", excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții ale art. 40, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, aceasta urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor, excepție ridicată de primarul municipiului Onesti și de Consiliul Local al Municipiului Onesti în Dosarul nr. 4.202/2000 al Tribunalului Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar, cu privire la celelalte dispoziții ale

art. 40 din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2001.