Decizia nr. 177/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 140/1996 5 noiembrie 1996 pentru modificarea și completarea Codului penal
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
pentru modificarea și completarea Codului penal, excepție ridicată de Corneliu Petre și Petre Mircea Bogdan în Dosarul nr. 3.534/2000 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.
La apelul nominal se prezintă Corneliu Petre, unul dintre autorii excepției, constatandu-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Autorul excepției solicita admiterea acesteia, arătând ca
care modifica și completează Codul penal este neconstitutionala sub aspectul respectării procedurilor de legiferare. În acest sens se arata ca, la data de 14 noiembrie 1996, data la care legea criticata a intrat în vigoare, Parlamentul României ales în anul 1992 se afla în perioada de prelungire a mandatului până la întrunirea legală a noului Parlament, or, potrivit prevederilor constituționale ale art. 60 alin. (4) și ale art. 72 alin. (3) lit. f), în această perioadă nu pot fi modificate legi organice.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale prin care s-a statuat asupra constituționalității prevederilor
pentru modificarea și completarea Codului penal.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.534/2000, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
pentru modificarea și completarea Codului penal, excepție ridicată de Corneliu Petre și Petre Mircea Bogdan într-o cauza penală.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca
pentru modificarea și completarea Codului penal contravine dispozițiilor art. 60 alin. (4) "fraza ultima" și ale art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, care stabilesc ca în perioada de prelungire a mandatului Camerelor Parlamentului nu pot fi modificate legi organice. Se arata ca, în sensul acestor dispoziții constituționale, la data de 14 noiembrie 1996, când a intrat în vigoare legea criticata, Codul penal, care este lege organică, nu putea fi modificat, deoarece Parlamentul ales în 1992 se afla în perioada de prelungire a mandatului până la întrunirea legală a noului Parlament.
Tribunalul București - Secția a II-a penală, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arata ca, "examinând dispozițiile art. 60 alin. (4) și art. 72 alin. (3) din Constituția României în raport cu data adoptării Legii de modificare și completare a Codului penal (adoptată de Camera Deputaților în data de 30 septembrie 1996, iar de Senat în data de 25 septembrie 1996)",
este constituțională.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile
pentru modificarea și completarea Codului penal sunt constituționale. În susținerea acestui punct de vedere se arata ca legea criticata a fost adoptată de Senat în ședința din 25 septembrie 1996 și de Camera Deputaților în ședința din 30 septembrie 1996, cu respectarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) din Constituție, deci "înainte de expirarea mandatului Parlamentului ales în anul 1992, deoarece acesta s-a întrunit, în mod legal, la 16 octombrie 1992, asa cum rezultă din cuprinsul
Decretului nr. 206 din 13 octombrie 1992 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 14 octombrie 1992", iar "perioada de prelungire a mandatului vechiului Parlament, în care acesta mai putea adopta legi organice, a fost situata între 16 octombrie și 22 noiembrie 1996, aceasta din urma fiind data când s-a întrunit în mod legal noul Parlament". În sensul celor arătate se invoca și Decizia Curții Constituționale nr. 123 din 22 octombrie 1996, prin care aceasta a statuat ca prevederile legii criticate sunt constituționale.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând ca "autorul ei confunda data adoptării
pentru modificarea și completarea Codului penal cu data când această lege a fost promulgată și publicată în Monitorul Oficial al României". Se mai arata ca, într-adevăr, "promulgarea și publicarea
- care este o lege organică - a avut loc pe durata prelungirii mandatului celor două Camere, însă nu acest fapt prezintă relevanta în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, deoarece Constituția nu se referă la datele privind promulgarea și publicarea legii, ci la data adoptării ei". Se invoca, de asemenea, jurisprudenta Curții Constituționale, prin care aceasta a respins ca neintemeiate excepțiile de neconstituționalitate a
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
pentru modificarea și completarea Codului penal, în legătură cu care se susține ca modificarea Codului penal, care este lege organică, s-a făcut prin adoptarea la 5 noiembrie 1996 a Legii nr. 140 de către Parlament, al cărui mandat era în prelungire, incalcandu-se prevederile art. 60 alin. (4) fraza ultima și art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție.
Articolele din Constituție invocate ca fiind incalcate prin legea criticata prevăd:
- Art. 60 alin. (4): "Mandatul Camerelor se prelungește până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.";
- Art. 72 alin. (3) lit. f): "Prin lege organică se reglementează: [...]
f) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora;"
Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.
Prevederile
pentru modificarea și completarea Codului penal au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție și, în esenta, cu aceeași motivare ca și în cauza de fața. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 148 din 7 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 10 decembrie 1999, respingând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională a reținut ca susținerea potrivit căreia
a fost adoptată la data de 5 noiembrie 1996 este neîntemeiată, întrucât, asa cum rezultă din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, aceasta a fost adoptată de Senat în ședința din 25 septembrie 1996 și de Camera Deputaților în ședința din 30 septembrie 1996 și a intrat în vigoare, în temeiul prevederilor constituționale ale art. 78, la data de 14 noiembrie 1996. De asemenea, s-a reținut că nu sunt incalcate nici prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, deoarece din Monitorul Oficial al României, anterior menționat, reiese ca
a fost adoptată ca lege organică, în temeiul prevederilor constituționale ale art. 74 alin. (1).
Cu referire la susținerea conform căreia legea criticata a fost adoptată după expirarea mandatului Camerelor, în contradictie cu dispozițiile art. 60 alin. (4) din Constituție, Curtea Constituțională a constatat ca "perioada de prelungire a mandatului vechiului Parlament, în care acesta nu mai putea adopta legi organice, a fost cuprinsă între 16 și 22 noiembrie 1996, aceasta din urma fiind data când s-a întrunit în mod legal noul Parlament", și, ca urmare, a statuat ca " Legea nr. 140/1996
a fost adoptată de Parlament în perioada în care își exercită mandatul în deplinatatea împuternicirilor sale constituționale".
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și argumentele care au justificat respingerea excepției de neconstituționalitate a
își mențin valabilitatea și în cauza de fața.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
pentru modificarea și completarea Codului penal, excepție ridicată de Corneliu Petre și Petre Mircea Bogdan în Dosarul nr. 3.534/2000 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu ──────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.