Decizia nr. 228/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Societatea Comercială "Puterea Nordului" - S.R.L. din Baia Mare și Societatea Comercială "Trans Comdi" S.R.L. din București în Dosarul nr. 12.211/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 iunie 2001, în prezenta reprezentantului Asociației Române de Transporturi Rutiere Internaționale și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3 iulie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 12.211/2000, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Societatea Comercială "Puterea Nordului" - S.R.L. din Baia Mare și de Societatea Comercială "Trans Comdi" - S.R.L. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca dispozițiile

art. 23 alin (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

"tind sa limiteze categoria persoanelor care au posibilitatea sa atace în justiție o hotărâre a adunării generale, întrucât, pe de o parte, legiuitorul da posibilitatea sa atace în justiție o asemenea hotărâre persoanelor care nu au participat la ședința adunării generale, iar pe de altă parte, persoanelor care au participat la ședința le sunt impuse doua condiții cumulative: sa voteze împotriva și să solicite inserarea votului negativ în procesul-verbal de ședința, în acest fel incalcandu-se grav principiul accesului liber la justiție pentru persoanele care au participat la ședința și, deși nu au fost de acord cu hotărârea adoptată, nu o pot ataca în justiție pentru simplul motiv că nu au cerut să se insereze acest lucru în procesul-verbal de ședința sau, din neglijența ori din reaua-voință a celor care întocmesc procesul-verbal, nu s-a specificat solicitarea respectivelor persoane".

Judecătoria Sectorului 5 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată, arătând ca "accesul liber la justiție este conceput ca un acces la acele instanțe, proceduri și cai de atac care sunt prevăzute de lege".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția ridicată este nefondata, întrucât "prin dispozițiile de lege criticate legiuitorul a acționat în sensul aplicării art. 21 alin. (2) din Constituție, stabilind modalitatea concretă de exercitare a dreptului privind accesul liber la justiție. Astfel, în condițiile existenței a două categorii de asociați care pot ataca hotărârile adunării generale, sunt stabilite condițiile în care dreptul lor la acțiune poate fi exercitat".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 23 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, dispoziții care au următorul conținut: "Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispozițiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiție de către oricare dintre asociații care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotriva și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședința, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoștința despre hotărâre sau de la data când a avut loc ședința, după caz."

Autorii excepției, invocand neconstituționalitatea acestor dispoziții legale, susțin ca au fost incalcate prevederile art. 21 din Constituție, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." Se considera ca prevederile

art. 23 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

ingradesc accesul liber la justiție atât al asociaților care în adunarea generală au votat pentru și care sunt lipsiți de posibilitatea atacarii în justiție a hotărârii adunării generale contrare legii, actului constitutiv sau dispozițiilor cuprinse în statut, cat și al celor care au votat împotriva și care sunt obligați sa dovedească (la data contestarii hotărârii adunării generale) ca au solicitat inserarea votului lor negativ în procesul-verbal.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Prin

art. 23 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

s-a instituit dreptul de a ataca în justiție hotărârile adunării generale numai pentru asociații care nu au participat la ședința și pentru cei care au votat împotriva. Aceasta prevedere este în concordanta cu dreptul de dispoziție al fiecărui asociat, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la situația în care cei care au votat pentru sa ceara în justiție anularea hotărârii în raport cu interesele de moment, ceea ce ar nesocoti regimul de adoptare a hotărârilor prin votul majorității, în cazul persoanelor juridice de drept privat care se organizează, potrivit legii, pe baza voinței liber exprimate a membrilor lor.

Acest lucru ar putea constitui premisa unei permanente incertitudini în modul de adoptare și în modul de transpunere în practica a hotărârilor adunării generale, cu consecința afectării stabilitatii raporturilor juridice în care intra persoana juridică, situație care ar avea efecte, în general, asupra ordinii juridice.

În ceea ce privește cerința ca cei care au votat împotriva să solicite inserarea votului lor negativ în procesulverbal, ca o condiție a posibilității atacarii în justiție a hotărârii adunării generale, Curtea constata ca aceasta dispoziție își găsește ratiunea în necesitatea asigurării unui mijloc de proba a opoziției la hotărârea majorității. Dacă în cazul celor care nu au participat la ședința proba neparticiparii lor este ușor de dovedit, în cazul celor care au participat, dar au votat negativ, singura posibilitate de a demonstra acest lucru și, implicit, dovada existenței calității lor procesuale active o reprezintă inserarea în procesul-verbal de ședința, actul prin care se constata îndeplinirea formalităților de convocare, data și locul adunării, asociații prezenți, numărul total al acestora, deciziile luate și declarațiile făcute de ei în ședința. De altfel, cerința dispoziției legale fiind aceea a dovedirii numai a solicitării inserarii votului în procesul-verbal, ceea ce se poate realiza prin orice mijloc de proba, nu se poate susține ca aceasta împrejurare ar constitui o ingradire a accesului liber la justiție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Societatea Comercială "Puterea Nordului" - S.R.L. din Baia Mare și de Societatea Comercială "Trans Comdi" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 12.211/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2001.