Decizia nr. 188/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994

privind organizarea activității de expertiza contabila și a contabililor autorizați, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 89/1998 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 186/1999 , excepție ridicată de Ana Popa, Gheorghe Blidaru, Floarea Petrescu și Mihai Nicoara în Dosarul nr. 5.868/2000 al Judecătoriei Targoviste.

La apelul nominal se prezintă Ana Popa, Floarea Petrescu și Mihai Nicoara, autori ai excepției, precum și consilier Angelica Dumitrescu, pentru Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, lipsind Gheorghe Blidaru, autor al excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ana Popa solicita admiterea excepției și constatarea neconstitutionalitatii dispozițiilor pct. 7 al articolului unic din

Legea nr. 186/1999 , întrucât limitează dreptul la munca și exercitarea libera a profesiei, garantate prin art. 38 alin. (1) din Constituție. Se mai arata ca textul de lege criticat încalcă și prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, prin care este recunoscut, de asemenea, dreptul la munca. Totodată, se considera ca interdicția cuprinsă în textul a cărui constituționalitate este contestată constituie o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, prin aceea ca alte categorii de experți contabili și contabili autorizați pot cumula aceasta activitate cu o activitate salarizata, discriminare care exista și în raport cu alte categorii de experți, de exemplu experții tehnici, în statutul cărora nu exista asemenea interdicții.

Autoarea excepției, Floarea Petrescu, solicita, de asemenea, admiterea excepției pentru argumentele expuse de Ana Popa.

Mihai Nicoara, autor al excepției, considera ca textul de lege criticat este neconstitutional pentru aceleași motive invocate de Ana Popa.

Reprezentanta Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România solicita respingerea excepției, ca fiind neîntemeiată, apreciind ca prevederile

art. 11 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 , modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 89/1998 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 186/1999 , respectiv pct. 7 al articolului unic din

Legea nr. 186/1999 , sunt conforme prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), raportat la art. 4 alin. (2), și celor ale art. 38 alin. (1). Se arata ca textul de lege criticat nu instituie nici o discriminare, iar diferențele de reglementare sunt justificate, deoarece nu este vorba de persoane aflate în situații identice. Curtea Constituțională a statuat prin mai multe decizii ca sunt permise reglementări juridice deosebite pentru situații diferite, cum este și cazul în speta. Considera ca art. 38 alin. (1) din Constituție și art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale se referă la libertatea alegerii profesiei și a locului de muncă, libertate care nu este incalcata prin dispozițiile legale criticate. Considera ca incompatibilitățile stabilite pentru experții contabili și contabilii autorizați, la care se referă autorii excepției, nu reprezintă o ingradire a exercițiului dreptului la munca, în sensul prevăzut la art. 49 din Constituție, ci au ca scop asigurarea independentei și a obiectivitatii acestor categorii profesionale care, în afară expertizelor contabile judiciare, desfășoară și alte activități de expertizare contabila la cererea diverselor instituții, societăți comerciale sau a altor categorii de clienți. Or, dacă s-ar permite ca experții contabili sau contabilii autorizați sa desfășoară și alte activități salarizate, subordonate unui șef, aceasta independenta și obiectivitate nu ar mai putea fi realizată efectiv.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, considerând ca dispozițiile legale criticate contravin art. 38 alin. (1) din Constituție, precum și art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România la 31 octombrie 1974 prin

Decretul nr. 212/1974 , deoarece ingradesc nejustificat libera alegere a profesiei și a locului de muncă. Totodată, considera ca incompatibilitățile nu sunt motivate prin statutul profesiei de expert, profesie care nu implica exercitarea autorității. Pe de altă parte, restrangerea exercițiului dreptului la munca nu se justifica prin art. 49 alin. (1) din Constituție. Se mai apreciază ca textul de lege criticat încalcă și art. 16 alin. (1) din Constituție, prin care se consacra principiul fundamental al egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece creează pentru experții contabili o situație de inferioritate în raport cu alte categorii de experți, de exemplu experții tehnici. Astfel, Legea nr. 2/2000, care reglementează activitatea experților tehnici, nu prevede nici o interdicție de acest gen. Prin urmare, în mod cert este creata o inegalitate. Solicita admiterea excepției și constatarea neconstitutionalitatii prevederilor

art. 11 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 , modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 89/1998 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 186/1999 .

În replica reprezentanta Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România precizează că nu exista o similitudine între cele două categorii de experți: contabili și tehnici, deoarece experții contabili și contabilii autorizați efectuează, în afară expertizelor contabile judiciare, și alte categorii de activități, în raport cu care incompatibilitățile se justifica.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 28 iulie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 5.868/2000, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 7 al articolului unic din

Legea nr. 186/1999

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 89/1998

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 65/1994

privind organizarea activității de expertiza contabila și a contabililor autorizați, excepție ridicată de Ana Popa, Gheorghe Blidaru, Floarea Petrescu și Mihai Nicoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca dispozițiile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece încalcă prevederile art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 38 alin. (1) din Constituție, referitoare la dreptul la munca, și ale art. 49 din Constituție, referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin

Decretul nr. 212/1974 . Autorii excepției considera ca interdicția instituită prin textul de lege criticat, referitoare la imposibilitatea desfășurării de către experții contabili și contabilii autorizați a oricărei alte activități salarizate, pe durata exercitării atribuțiilor conferite de aceasta calitate, ingradeste dreptul la munca și libertatea exercitării profesiei, garantate prin prevederile constituționale menționate.

Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată considera ca aceasta este intemeiata, întrucât interdicția prevăzută de textul de lege criticat, "care condiționeaza exercitarea atribuțiilor experților contabili și contabililor autorizați de a nu desfășura activitate salarizata în alte domenii de activitate, este contrară prevederilor art. 38 alin. (1) și art. 49 alin. (1) din Constituție, care conferă dreptul oricărei persoane de a presta munca în orice loc", precum și ale art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece în realitate dispozițiile legale criticate nu ingradesc dreptul la munca și libertatea de alegere a profesiei și a locului de muncă. De asemenea, se considera că nu este încălcat nici principiul egalității în drepturi, întrucât în situații diferite este admisibil un tratament juridic diferit.

Guvernul, în punctul sau de vedere, precizează ca autorii excepției critica în realitate dispozițiile

art. 11 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994

privind organizarea activității de expertiza contabila și a contabililor autorizați, astfel cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 89/1998 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 186/1999 . Se apreciază ca "reglementările condițiilor de exercitare a unei profesii nu constituie o ingradire a dreptului la munca, ci cadrul legal de exercitare a profesiei respective, cadru legal fără de care nu se poate concepe existenta profesiei" și, prin urmare, nu sunt incalcate dispozițiile art. 38 alin. (1) din Constituție. De asemenea, se arata că nu sunt incalcate nici prevederile art. 49 din Constituție, deoarece "reglementarea condițiilor de exercitare a unei profesii nu constituie o restrangere a exercițiului unor drepturi". În legătură cu invocarea încălcării art. 16 alin. (1) din Constituție se considera ca potrivit jurisprudenței Curții Constituționale "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluții diferite pentru situații diferite."

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Prin încheierea instanței de judecată Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 7 al articolului unic din

Legea nr. 186 din 2 decembrie 1999

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 89/1998

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 65/1994

privind organizarea activității de expertiza contabila și a contabililor autorizați, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 6 decembrie 1999. În realitate, din examinarea conținutului criticii de neconstituționalitate Curtea constata ca autorii excepției au avut în vedere doar alin. (3) al

art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 , modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 89/1998 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 186/1999 , astfel cum a fost modificat și completat în final prin

Legea nr. 186/1999 , iar nu și alin. (4) al art. 11, text, de asemenea, modificat prin același pct. 7 al articolului unic din lege. Prin urmare, Curtea va examina numai alin. (3) al

art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 , în redactarea finala cuprinsă în menționată lege, redactare care este următoarea: "Experții contabili și contabilii autorizați nu pot să își exercite atribuțiile conferite de aceasta calitate pe durata în care desfășoară orice activitate salarizata în afară Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați sau activitate comercială, cu excepția activităților didactice, literare, publicistice în domeniu și cea de parlamentar, consilier local sau județean, pe durata mandatului. Prevederile acestui alineat au aplicabilitate începând cu exercițiul financiar al anului 2000."

Prevederile constituționale a căror încălcare este invocată sunt cele ale art. 16 alin. (1), ale art. 38 alin. (1) și ale art. 49, texte care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

Autorii excepției au mai invocat și încălcarea prin dispozițiile legale criticate a prevederilor art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, pact ratificat de România la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. 212, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, dispoziții care au următoarea redactare: "Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obține posibilitatea să-și câștige existenta printr-o munca liber aleasă sau acceptată și vor lua măsuri potrivite pentru garantarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Într-adevăr, aceste dispoziții nu creează discriminări între cetățeni pe criterii de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială, criterii ale egalității în drepturi prevăzute atât la art. 4 alin. (2) din Constituție, cat și la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Incompatibilitatea prevăzută în textul de lege criticat, potrivit căruia experții contabili și contabilii autorizați nu își pot exercita atribuțiile conferite de aceasta calitate pe perioada în care desfășoară orice activitate salarizata în afară Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați sau activitate comercială, este aplicabilă tuturor persoanelor care au aceasta calitate, în egala măsura.

În același timp Curtea observa ca stabilirea prin dispozițiile legale criticate a unor incompatibilități ori excepții privind exercitarea unei anumite profesii nu este contrară principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece chiar prin Constituție sunt stabilite incompatibilități pentru unele profesii, de exemplu, pentru cea de judecător, prin art. 124, iar pentru cea de procuror, prin art. 131 alin. (2), fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității. Or, în cazul la care se referă excepția de neconstituționalitate incompatibilitatea a fost determinata de statutul profesiei, stabilit în concordanta cu etica și cu exigențele ce decurg din calitatea de membru al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați, tocmai pentru a se garanta exercitarea în mod independent, cu corectitudine și competența a acestor profesii, fără a fi afectat vreun drept fundamental al persoanelor în cauza. Asa fiind, Curtea constata ca

art. 11 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 , în redactarea finala cuprinsă în pct. 7 al articolului unic din

Legea nr. 186/1999 , nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Totodată, Curtea constata ca activitatea experților contabili nu se rezuma la efectuarea expertizelor judiciare, astfel cum este cea a experților tehnici, în statutul cărora asemenea incompatibilități nu sunt prevăzute (Legea nr. 2/2000), ci cuprinde efectuarea și a altor activități, printre care lucrări pentru agenți economici, pentru instituții, ori activitate de cenzor, în condițiile prevăzute de lege, activități care justifica reglementarea diferita a incompatibilităților a căror constituționalitate este contestată, nefiind contrară principiului egalității în drepturi, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituție.

De altfel, jurisprudenta Curții Constituționale, în deplin acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, a stabilit în mod constant ca în sensul Constituției principiul egalității nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferența de tratament juridic în cazul unor situații diferite (de exemplu, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000).

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 38 alin. (1) din Constituție, Curtea constata ca și aceasta este neîntemeiată. Într-adevăr, textul de lege supus controlului de constituționalitate nu conține dispoziții de natura să contravină acestei prevederi constituționale, potrivit căreia "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere", ci, dimpotriva, prevede că experții contabili și contabilii autorizați au posibilitatea de a opta între exercitarea atribuțiilor conferite de aceasta calitate în cadrul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați și exercitarea oricărei alte activități salarizate în afară acestui corp sau activități comerciale, activități pe care nu le pot desfășura în regim de cumul. Prevederea constituțională cuprinsă în art. 38 alin. (1), precum și cea similară din art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale sunt deci respectate, deoarece categoriile profesionale a căror activitate este reglementată prin

Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 , cu modificările și completările finale cuprinse în

Legea nr. 186/1999 , au "[...] posibilitatea să-și câștige existenta printr-o munca liber aleasă sau acceptată [...]". Experții contabili și contabilii autorizați pot sa aleagă între statutul de liber profesionist, situație în care trebuie să se supună restrictiilor prevăzute în acest statut, ori de salariat, situație în care, conform textului de lege criticat, nu își mai pot desfășura activitatea de expert contabil sau contabil autorizat, membru al acestui corp profesional. Aceasta incompatibilitate nu reprezintă o încălcare ori o restrangere a dreptului fundamental la munca sau a libertății de alegere a profesiei sau a locului de muncă.

Din aceeași perspectiva Curtea retine ca nici prevederile art. 49 din Constituție, referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, nu sunt incalcate, deoarece dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate nu conțin restrangerea exercițiului dreptului la munca, ci cuprind incompatibilități destinate unei desfășurări normale, independente și corecte a unor profesii autorizate, cum sunt acelea de expert contabil și contabil autorizat. De altfel, incompatibilități similare sunt prevăzute și în alte acte normative care reglementează organizarea altor profesii libere, de exemplu cea a avocaților, notarilor sau executorilor judecătorești. Aceste restrictii prevăzute prin lege sunt doar condiții pentru cei care vor sa acceada la statutul de expert contabil sau contabil autorizat, ca și cele de studii sau vechime, iar nu o restrangere a unor drepturi constituționale.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994

privind organizarea activității de expertiza contabila și a contabililor autorizați, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 89/1998 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 186/1999 , excepție ridicată de Ana Popa, Gheorghe Blidaru, Floarea Petrescu și Mihai Nicoara în Dosarul nr. 5.868/2000 al Judecătoriei Targoviste.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2001.