Decizia nr. 191/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, precum și ale

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Lambioni Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.260/2000 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.260/2000, Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, precum și ale

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Lambioni Impex" - S.R.L. din București cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 5.725 din 30 mai 2000, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca " Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

nu putea abroga alin. 7 al

art. III din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 , introdus prin

Legea nr. 148/1999 , întrucât această lege este ulterioară legii de abilitare". De aceea " art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

încalcă art. 107 alin. (3) și art. 114 alin. (2) din Constituția României", în sensul că "s-a depășit domeniul de abilitare stabilit în mod expres prin legea de abilitare". De asemenea, se considera ca

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , este neconstitutional, deoarece contravine art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție prin aceea ca organele de control au dispus confiscarea unor sume licite, provenite din vânzarea băuturilor alcoolice.

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

este neîntemeiată, deoarece nu s-a depășit domeniul de abilitare stabilit de

Legea nr. 140/1999 . Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , instanța considera ca aceasta este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece prevederile constituționale invocate nu sunt relevante în soluționarea excepției.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

este inadmisibila, deoarece aceste dispoziții legale erau abrogate la data sesizării Curții Constituționale, în temeiul

art. 57 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , se considera ca aceasta este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999 , Curtea constata ca la data sesizării Curții Constituționale, 17 noiembrie 2000, dispozițiile legale criticate erau abrogate începând cu data de 15 februarie 2000, în temeiul

art. 57 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000. În aceste condiții, potrivit

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila.

Curtea retine, de asemenea, ca prin excepția ridicată se susține ca sunt neconstituționale și dispozițiile

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , aprobată prin

Legea nr. 243/1998 , dispoziții care au următorul conținut: "Veniturile obținute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitățile prevăzute la art. 1, [...] se confisca și se fac venit la bugetul administrației publice centrale."

Prevederile constituționale considerate a fi infrante sunt cele ale art. 41 alin. (1) și (7), potrivit cărora: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."

Curtea constata ca asupra acestor aspecte s-a mai pronunțat. Astfel, prin Decizia nr. 54 din 20 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 4 mai 2001, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicată, retinand, în esenta, ca textul nu contravine art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție, întrucât confiscarea despre care face vorbire textul de lege criticat nu este, în realitate, urmarea faptului ca bunurile au fost dobândite ilicit, ci a faptului ca ea a rezultat din săvârșirea contravenției prevăzute la

art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 , republicată, contravenție constând în efectuarea de acte de comerț fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, iar art. 6 alin. 1 din lege, în redactarea modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , prevede că "Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate sa servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confisca și se valorifica în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale". În sensul acestor dispoziții alin. 2 din același articol stabilește preluarea la bugetul administrației publice centrale a beneficiilor obținute în mod ilicit de persoanele fizice și juridice din activitățile prevăzute la

art. 1 din Legea nr. 12/1990 , republicată, precum și a încasărilor din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită. Prin urmare, legea dispune nu numai confiscarea beneficiilor, ci și a încasărilor din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu poate fi dovedită, tocmai pentru ca acestea au servit la săvârșirea contravenției.

De asemenea, Curtea a mai reținut ca, deși dispozițiile

art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990 , republicată, au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , modificarea nu schimba, în esenta, sensul inițial al textului.

Deoarece în speta nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât considerentele, cat și soluția pronunțată își mențin valabilitatea și în cauza de fața. Asa fiind, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicată, urmează să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lambioni Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.260/2000 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2001.