Decizia nr. 54/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, precum și ale

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Rosculescu & Magda" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 12.552/1999 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind nefondata, deoarece apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin art. 41 alin. (1) și (7), art. 107 alin. (3) și art. 114 alin. (2) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 septembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 12.552/1999, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, precum și ale

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Rosculescu & Magda" - S.R.L. din București într-o cauza având ca obiect contestația formulată de aceasta împotriva procesului-verbal de contravenție întocmit de Garda financiară - Secția București la data de 13 octombrie 1999.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 107 alin. (3) și ale art. 114 alin. (2) din Constituție, iar dispozițiile

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , sunt neconstituționale față de dispozițiile art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție.

Astfel se arata ca

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999 , care abroga alin. 7 al

art. III din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/1998

pentru modificarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 148/1999 , este neconstitutional, întrucât aceasta din urma lege "este ulterioară

legii de abilitare" (Legea nr. 140/1999 ) și "Guvernul nu poate fi delegat sa modifice o lege care nu era în vigoare la momentul abilitarii sale". Se apreciază ca în felul acesta se încalcă dispozițiile art. 107 alin. (3) și ale art. 114 alin. (2) din Constituție prin depășirea "domeniului de abilitare stabilit în mod expres prin legea de abilitare".

În ceea ce privește dispozițiile

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicată, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , se susține ca acestea încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție, întrucât dispun confiscarea sumelor rezultate din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu poate fi dovedită.

Judecătoria Sectorului 5 București, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Cu privire la dispozițiile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

se apreciază ca, în temeiul

art. 1 lit. D pct. 9 din Legea nr. 140/1999 , Guvernul a fost abilitat sa modifice și sa completeze

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

și în consecința "a putut sa abroge

art. III alin. 7 din Legea nr. 148/1999 , deși aceasta din urma este ulterioară

legii de abilitare, tocmai datorită faptului ca Legea nr. 148/1999

nu este un act normativ distinct, ci unul prin care se modifica

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 ". Referitor la susținerea de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 126/1998 , se arata ca prin Decizia nr. 300 din 1 iulie 1997 Curtea Constituțională a constatat ca aceste dispoziții legale sunt constituționale. Se apreciază ca textul criticat nu și-a schimbat sensul ca urmare a modificării sale prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 . Aceasta deoarece modificarea privește înlocuirea termenului "beneficii" cu termenul "venituri", ce are un înțeles mai larg și cuprinde totalitatea sumelor obținute prin efectuarea de acte și fapte de comerț ilicite, asa cum sunt prevăzute la art. 1 din lege.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 107 alin. (3) și ale art. 114 alin. (2), deoarece prin textul criticat s-a modificat

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

în forma în care acesta era în vigoare la data adoptării

Ordonanței Guvernului nr. 74/1999 , iar nu la data la care a intrat în vigoare legea de abilitare. În aceste condiții abrogarea unei dispoziții din cuprinsul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

nu constituie o depasire a domeniului de abilitare prevăzut la

art. 1 lit. D pct. 9 din Legea nr. 140/1999 . În ceea ce privește dispozițiile

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, cu modificările și completările ulterioare, se apreciază ca acestea constituie o aplicare legală a dispozițiilor art. 41 alin. (8) din Constituție, care prevăd ca bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii. Se invoca jurisprudenta Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte ("Alineatul 7 al articolului III din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/1998

pentru modificarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 148/1999 , se abroga"), precum și cele ale

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată și modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998

("Veniturile obținute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitățile prevăzute la art. 1, precum și încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită se confisca și se fac venit la bugetul administrației publice centrale").

Autorul excepției considera, în esenta, ca aceste dispoziții legale contravin art. 41 alin. (1) și (7), art. 107 alin. (3) și art. 114 alin. (2) din Constituție, care prevăd:

- Art. 41 alin. (1) și (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";

- Art. 107 alin. (3): "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.";

- Art. 114 alin. (2): "Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.

I. O prima critica de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte.

Sub acest aspect Curtea Constituțională constata ca, potrivit

art. 57 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, începând cu data de 15 februarie 2000, "se abroga prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1999 privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997, aprobată și modificată prin

Legea nr. 196/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 5 noiembrie 1998, cu modificările și completările ulterioare".

Rezultă ca pe aceeași dată (15 februarie 2000) se abroga și dispozițiile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

și care formează obiectul acestei excepții de neconstituționalitate, cu care Curtea Constituțională a fost sesizată prin Încheierea din 5 septembrie 2000, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr. 12.552/1999.

În consecința, având în vedere dispozițiile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, dispoziții potrivit cărora aceasta "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", precum și în temeiul alin. (6) teza întâi al aceluiași articol, care dispune ca "[...] excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1) [...]", excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

urmează să fie respinsă, ca fiind inadmisibila.

II. Cea de-a doua critica de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, dispoziții modificate prin

art. I pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 126/1998

pentru modificarea

Legii nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite. Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază ca teza întâi din acest text de lege, care în redactarea modificată prevede că "Veniturile obținute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitățile prevăzute la art. 1 [...] se confisca și se fac venit la bugetul administrației publice centrale", contravine prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1) ("Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.") și ale alin. (7) din același articol ("Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.").

Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca în speta confiscarea nu este urmarea faptului ca bunurile au fost dobândite ilicit, ci a faptului ca ea a rezultat din săvârșirea contravenției prevăzute de

art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 , republicată, contravenție constând în efectuarea de acte de comerț fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, iar art. 6 alin. 1 din lege, în redactarea modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , prevede că "Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate sa servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confisca și se valorifica în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale". În sensul acestor dispoziții alin. 2 din același articol stabilește preluarea la bugetul administrației publice centrale a beneficiilor obținute în mod ilicit de către persoanele fizice și juridice din activitățile prevăzute la

art. 1 din Legea nr. 12/1990 , republicată, precum și a încasărilor din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită. Prin urmare, legea dispune nu numai confiscarea beneficiilor, ci și a încasărilor din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu poate fi dovedită, tocmai pentru ca acestea au servit la săvârșirea contravenției.

Pentru aceste considerente Curtea nu poate retine existenta unei contrarietati între textul de lege criticat și dispozițiile constituționale invocate.

De altfel, în același sens a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 17 din 29 ianuarie 1997, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 300 din 1 iulie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 22 octombrie 1997. Cu acel prilej, respingând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990 , republicată, Curtea a reținut în esenta ca textul nu contravine art. 41 alin. (7) și (8) din Constituție, ci "constituie tocmai o aplicare legală a acestei dispoziții constituționale, întrucât se referă la sume rezultate din valorificarea mărfurilor a căror proveniență nu poate fi dovedită, în condițiile în care nedovedirea acestei proveniente constituie o contravenție".

Curtea mai constata ca, deși dispozițiile

art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990 , republicată, au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , modificarea nu schimba înțelesul inițial al textului, astfel încât cele statuate prin decizia menționată anterior își mențin valabilitatea și în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rosculescu & Magda" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 12.552/1999 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

II. Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2001.