Decizia nr. 212/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, astfel cum au fost preluate de

art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Gabriel Dragos Visan în Dosarul nr. 8.638/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind nefondata, apreciind ca dispozițiile legale criticate, care au fost preluate de

Legea nr. 19/2000 , sunt în concordanta cu prevederile constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 februarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 8.638/2000, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, excepție ridicată de Gabriel Dragos Visan într-un proces de contencios administrativ, în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și cu Direcția generală de muncă și solidaritate socială Drobeta-Turnu Severin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca "prevederile

art. 40 lit. a) din Legea nr. 3/1977 , limitand beneficiul dreptului la pensie de urmaș a copiilor care își continua studiile până la vârsta de cel mult 26 de ani, îi lasă pe cei care nu își pot termina studiile până la împlinirea acestei varste fără nici o protecție socială, contravenind astfel dispozițiilor constituționale ale art. 43, referitoare la nivelul de trai și la dreptul la pensie, ale art. 45 alin. (1), privind protecția copiilor și a tinerilor, precum și celor ale art. 20 alin. (1) cu raportare la art. 2 alin. 1, art. 25 alin. 1 și la art. 26 alin. 1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului".

Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât "Statul este suveran în a decide care sunt măsurile de protecție socială care se impun a fi luate, evident cu respectarea stricta a Legii fundamentale române, iar aprecierea ca pensia de urmaș poate fi acordată cel mult până la vârsta de 26 de ani se bazează pe faptul ca, în mod obișnuit, un tânăr își termina studiile până până la aceasta vârsta".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția ridicată este nefondata, întrucât textul de lege criticat nu încalcă nici o dispoziție constituțională. În acest sens se arata ca potrivit art. 45 alin. (2) din Constituție formele "de protecție socială a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege", deci "Constituția a dat dreptul legiuitorului de a stabili condițiile și limitele protecției sociale a copiilor și tinerilor, în acest sens prevederile

art. 40 lit. a) din Legea nr. 3/1977

fiind constituționale". Se mai arata ca reglementările invocate din Declarația Universala a Drepturilor Omului "au un caracter de generalitate și nu sunt incalcate de prevederile

art. 40 din Legea nr. 3/1977 ".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 73/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 16 decembrie 1991. Aceste dispoziții au următorul conținut: "Copiii au drept la pensie de urmaș: a) până la vârsta de 16 ani sau, dacă își continua studiile, până la terminarea acestora, fără a depăși însă vârsta de 25 ani și, respectiv, de 26 ani, în cazul acelora care urmează studii superioare cu o durată de școlarizare mai mare de 5 ani;"

Dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției ca fiind incalcate de textul de lege criticat sunt:

- Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistența medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistența socială prevăzute de lege.";

- Art. 45 alin. (1): "Copiii și ținerii se bucura de un regim special de protecție și de asistența în realizarea drepturilor lor.";

- Art. 20 alin. (1): "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte."

Se invoca totodată și încălcarea următoarelor reglementări din Declarația Universala a Drepturilor Omului:

- Art. 2 pct. 1: "Fiecare se poate prevala de toate drepturile și de toate libertățile proclamate în prezenta Declarație, fără nici o deosebire, în special de rasa, de culoare, de sex, de limba, de religie, de opinie politica sau de orice alta opinie, de origine naționala sau socială, de avere, de naștere sau decurgând din orice alta situație.";

- Art. 25 pct. 1: "Orice persoană are dreptul la un nivel de viața corespunzător asigurării sănătății sale, bunastarii proprii și a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de șomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurări independente de voința sa.";

- Art. 26 pct. 1: "Orice persoană are dreptul la educație. Educația trebuie să fie gratuita, cel puțin în ce privește învățământul elementar și de baza. Învățământul elementar este obligatoriu. Învățământul tehnic și profesional trebuie să fie accesibil tuturor, accesul la studii superioare trebuie să fie deschis tuturor pe baza deplinei egalitati, în funcție de merit."

Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că ulterior sesizării Curții Constituționale, respectiv la data de 1 aprilie 2001, o dată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000),

Legea nr. 3/1977

a fost expres și în întregime abrogată, deci și textul de lege criticat. Reglementările

art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977

au fost preluate de

Legea nr. 19/2000

în art. 66 lit. b), având următorul conținut: "Copiii au dreptul la pensie de urmaș: [...] b) dacă își continua studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani."

Întrucât dispoziția legală criticata de autorul excepției, deși abrogată, a fost preluată în esenta de noua reglementare legală a dreptului la pensia de urmaș, rămânând determinanta în soluționarea litigiului în cadrul căruia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor

art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977 , astfel cum au fost preluate de

art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000 .

Curtea constata ca prevederile legale criticate nu încalcă nici o norma constituțională. Astfel, potrivit prevederilor art. 43 alin. (2) și ale art. 45 alin. (2) din Constituție, "dreptul la pensie" (inclusiv la pensia de urmaș a copiilor), dreptul la "alte forme de asistența socială", precum și dreptul la "alte forme de protecție socială a copiilor și tinerilor" sunt prevăzute sau se stabilesc prin lege. Este firesc și necesar ca pentru acordarea pensiei de urmaș copiilor (cu excepția celor invalizi) să se stabilească o limita de vârsta chiar și în situația în care își continua studiile. Vârsta de 26 de ani reprezintă o limita rezonabila până la care un tânăr poate să își termine atât studiile liceale, cat și pe cele superioare.

Referirea în motivarea excepției la prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului nu are nici o relevanta, întrucât aceste reglementări internaționale nu vizează în mod concret dreptul la pensie de urmaș.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, astfel cum au fost preluate de

art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Gabriel Dragos Visan în Dosarul nr. 8.638/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2001.