Decizia nr. 235/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 53/2000 19 mai 2000 (prevederi anume) pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000
pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepție ridicată de Marin Frunza în Dosarul nr. 10.643/2000 al Judecătoriei Galați.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, considerând ca prin textele de lege criticate nu se încalcă prevederile constituționale, întrucât cauțiunea reprezintă o garanție pentru ipoteza în care cererea reclamantului este formulată în scop sicanator.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 23 noiembrie 2000 pronunțată în Dosarul nr. 10.643/2000 Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000
pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepție ridicată de Marin Frunza, contestator într-un litigiu de muncă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin art. 1, 4, 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, 21, art. 24 alin. (1) din Constituție, deoarece în "lipsa posibilității materiale de a achită cauțiunea se ajunge la situația în care cererea de chemare în judecata este anulată".
Judecătoria Galați, exprimandu-și opinia, apreciază ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la apărare.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 53/2000
nu contravin prevederilor constituționale. Se arata ca "dacă liberul acces la justiție nu presupune gratuitatea acestuia - astfel cum în repetate randuri a statuat Curtea Constituțională - cu atât mai puțin se poate spune ca obligativitatea depunerii unei sume de bani care, la finalul procesului, se restituie în principiu reclamantului, ar îngrădi accesul la justiție". Aceste consideratii referitoare la liberul acces la justiție "trebuie avute în vedere și cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la apărare", arata Guvernul. În ceea ce privește principiul egalității în drepturi, se considera ca "atâta vreme cat
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000
nu instituie nici un fel de reguli discriminatorii în funcție de rasa, religie, sex, opinie, apartenența politică, avere, origine socială - criterii în funcție de care Constituția interzice orice fel de diferentieri [art. 4 alin. (2)] nu se poate susține ca încalcă egalitatea în drepturi".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susținerile părții prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), precum și ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției îl constituie dispozițiile
art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000
pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, care prevăd: "(1) Cel care, considerându-se prejudiciat printr-o atingere adusă onoarei, demnității sau reputației sale, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine, formulează cerere la instanța civilă referitoare la stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daune morale trebuie să depună o cauțiune de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate.
(2) Suma se consemnează la Casa de Economii și Consemnațiuni, în contul bugetului de stat, fiind purtătoare de dobânzi.
(3) Recipisa de consemnare se prezintă instanței judecătorești cel mai târziu la primul termen fixat pentru judecata, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecata."
Textele constituționale invocate sunt următoarele:
- Art. 1: "(1) România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.
(2) Forma de guvernamant a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";
- Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai și cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 15 alin. (1): "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.";
- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege. [...]";
- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."
Autorul excepției considera ca "în lipsa posibilității materiale de a achită cauțiunea se ajunge la situația în care cererea de chemare în judecata este anulată".
Examinând excepția, Curtea constata ca argumentele invocate în susținerea acesteia nu pot fi reținute. Cauțiunea instituită prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000
reprezintă 5% din suma solicitată cu titlu de daune morale și se restituie reclamantului după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a soluționat cererea de acordare a despăgubirilor pentru daune morale. În aceste condiții cauțiunea este o garanție pentru situația în care cererea reclamantului este respinsă deoarece este neîntemeiată, uneori excesiva, alteori chiar formulată în scop sicanator, pârâtului cauzandu-i-se prejudicii prin chemarea sa nejustificată în judecata. De altfel, aceasta instituție este reglementată de Codul de procedură civilă în cazurile prevăzute la art. 325 și 541.
Instituirea de către legiuitor a unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru, având în vedere situații speciale, nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi și nici o obstructionare a accesului liber la justiție. În acest sens s-a pronunțat Curtea prin Decizia nr. 169 din 22 mai 2001*), nepublicata. Atât considerentele, cat și soluția din decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de fața.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000
pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepție ridicată de Marin Frunza în Dosarul nr. 10.643/2000 al Judecătoriei Galați.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2001.
---------
CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
*) Decizia nr. 169 din 22 mai 2001 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 16 august 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.