Decizia nr. 237/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Victoria" - S.A. din Floresti în Dosarul nr. 4.595/2000 al Judecătoriei Campina.

La apelul nominal au răspuns Ion Iacob, Livia Panescu și Marita Gheorghe, lipsind autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată ca la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea Societății Comerciale "Victoria" - S.A. din Floresti, prin care se solicita amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.

Părțile prezente solicita respingerea cererii de amânare a judecării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca cererea de amânare a judecării cauzei are ca scop tergiversarea soluționării cauzei, solicita respingerea acesteia. Curtea, deliberând, respinge cererea privind amânarea judecării cauzei.

Ion Iacob, Livia Panescu și Marita Gheorghe, având cuvântul pe fond, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind nefondata, apreciind ca dispozițiile

art. 17 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 92/1992 , dispoziții care au fost introduse prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , sunt în concordanta cu prevederile constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 30 martie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.595/2000, Judecătoria Campina a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Victoria" - S.A. din Floresti într-o cauza având ca obiect un litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 123, 124 și 125, deoarece creează "jurisdicții în afară cadrului constituțional" prin aceea ca, "în cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă, judecata în prima instanța se face, cu celeritate, de un complet format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari [...] care participa la deliberare și, astfel, alături de judecători spun dreptul".

Judecătoria Campina, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate nefiind contrare prevederilor constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece "compunerea completului care soluționează în prima instanța litigiile de muncă, dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, nu încalcă normele cuprinse în art. 123-125 din Constituție".

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Se apreciază ca art. 123 și 124 din Constituție "nu au legătură cu modul de constituire a completului de judecată", iar art. 125 din Constituție "lasă legiuitorului prerogativa de a organiza instanțele judecătorești, competența și procedura de judecată".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părților prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 17 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziții au fost introduse prin

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, ordonanța aprobată prin

Legea nr. 118/2001

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001).

Dispozițiile

art. 17 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, au următorul conținut: "(1^1) Cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă se judeca în prima instanța, cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, dintre care unul reprezintă asociațiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului.

(1^2) Asistenții judiciari sunt numiți pe o perioadă de 4 ani de către ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare și îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 46 alin. (1) lit. a), c), d), e) și alin. (2). Asistenții judiciari depun jurământ în condițiile art. 48, care se aplică în mod corespunzător.

(1^3) Condițiile și procedura de propunere a candidaților pentru a fi numiți asistenți judiciari, de către Consiliul Economic și Social, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului."

Autorul excepției, invocand neconstituționalitatea acestor dispoziții legale, apreciază ca au fost incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."

- Art. 124: "(1) Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Președintele și ceilalți judecători ai Curții Supreme de Justiție sunt numiți pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiți în funcție. Promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile legii.

(2) Funcția de judecător este incompatibilă cu orice alta funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior."

- Art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că modificările și completările aduse

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , în privinta participării asistentilor judiciari la deliberări, alături de judecători, în cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă care se judeca în prima instanța, reprezintă o opțiune a legiuitorului. Aceasta opțiune nu încalcă prevederile constituționale ale art. 125, întrucât, potrivit alin. (1) al acestui articol, justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin instanțe judecătorești "stabilite de lege", cu singura restrictie, cea prevăzută în alin. (2) al aceluiași articol, prin care se interzice înființarea de instanțe extraordinare. În aceasta lumina stabilirea de către legiuitor a unor complete de judecată cu o compunere specială, într-un domeniu litigios determinat, nu poate fi echivalata cu înființarea unor instanțe excepționale.

Curtea observa ca funcționarea unor complete speciale, competente într-un anumit domeniu (de muncă, financiar, administrativ, comercial, militar), nu încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 123 și 124, ci, dimpotriva, creează premisa perfecționării actului de justiție, cu respectarea neabatuta a principiilor și normelor stabilite prin Constituția României.

În legătură cu opinia autorului excepției în sensul că participarea asistentilor judiciari la deliberări vine în contradictie cu dispozițiile constituționale referitoare la autoritatea judecătorească, Curtea constata ca acest aspect este intim corelat cu competența Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare, el nefiind o problemă care să afecteze constituționalitatea reglementării criticate de autorul excepției, atât timp cat Constituția nu interzice expres înființarea unor complete speciale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Victoria" - S.A. din Floresti în Dosarul nr. 4.595/2000 al Judecătoriei Campina.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2001.