Decizia nr. 248/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998

privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, aprobată și modificată prin

Legea nr. 122/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Cerbul Impex" - S.R.L. din Alexandria în Dosarul nr. 84/A/2001 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă.

La apelul nominal a răspuns Marcel Gheorghe, prin mandatar Floarea Gheorghe, constatandu-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Mandatarul părții prezente depune note scrise întocmite de Marcel Gheorghe.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, ca fiind nefondata, deoarece apreciază ca dispozițiile

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 122/1998 , care sancționează cu nulitate actele de vânzare întocmite fără respectarea prevederilor legale, nu contravin prevederilor art. 41 din Constituție, referitoare la protecția proprietății private.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 84/A/2001, Tribunalul Teleorman - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998

privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, aprobată și modificată prin

Legea nr. 122/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Cerbul Impex" - S.R.L. din Alexandria într-o cauza având ca obiect nulitatea unui contract autentic de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 122/1998 , încalcă art. 41 din Constituție, care garantează dreptul de proprietate, precum și unele dispoziții din Codul civil și principiile fundamentale ale dreptului civil român. Se apreciază, de asemenea, ca prevederile criticate "conferă incertitudine" în raporturile juridice și comerciale și creează grave nedreptati, întrucât "orice vânzător se poate razgandi în privinta vânzării deja efectuate și poate cere anularea actului autentic, proband cu martori faptul juridic al declarării unui alt preț decât cel real". În sfârșit, se arata ca "este de notorietate faptul ca în 99% din vânzări prețurile declarate sunt mai mici decât cele reale tocmai pentru a se evita fiscalitatea împovărătoare practicată de către stat".

Tribunalul Teleorman - Secția civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arata ca

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 122/1998 , nu încalcă dreptul de proprietate al autorului excepției, "deoarece art. 41 din Constituție ocrotește dreptul de proprietate dobândit în conținutul și în limitele stabilite prin lege", iar "libertatea de voința în materie contractuală trebuie să se circumscrie normelor juridice imperative".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondata, textul criticat fiind în deplina concordanta cu dispozițiile constituționale ale art. 41. Se mai considera ca

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 122/1998 , instituie o sancțiune pentru cazul în care exercitarea unor drepturi și libertăți nu se face cu buna-credința, astfel cum prevede art. 54 din Constituție.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 122/1998 , este neîntemeiată. Astfel se arata ca textul criticat nu încalcă art. 41 din Constituție, în sensul căruia [alin. (1)] conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Or, prin art. 6 al ordonanței se are în vedere situația în care, pe calea simulatiei, părțile urmăresc fraudarea legii și, într-un asemenea caz, jurisprudenta și doctrina clasica au formulat principiul potrivit căruia simulatia este sancționată cu nulitatea întregii operațiuni, atât a actului aparent, cat și a actului secret. În sfârșit, se mai arata ca, potrivit art. 54 din Constituție, drepturile și libertățile constituționale trebuie exercitate cu buna-credința.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998

privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, aprobată și modificată prin

Legea nr. 122/1998 , dispoziții al căror conținut este următorul:

"(1) Este nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg, printr-un act secret, sa plătească un preț mai mare decât cel care se declara în actul autentic.

(2) Nulitatea prevăzută la alin. (1) se extinde atât asupra actului secret, cat și asupra actului autentic.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și în cazul contractului de închiriere, având ca obiect un bun imobil, prin care părțile au convenit, printr-un act ascuns, să se plătească o chirie mai mare decât cea care se declara în actul autentic care se înregistrează la organul fiscal teritorial.

(4) Taxa de timbru plătită, după caz, la valoarea prețului sau a chiriei declarate în actul autentic nu se restituie."

Autorul excepției susține ca prin aceste dispoziții legale "care condiționeaza practic validitatea unei convenții de asa-zisa <<declarare>> în fața notarului a <<prețului real>>", deși "este de notorietate faptul ca în 99% din vânzări prețurile declarate sunt mai mici decât cele reale tocmai pentru a se evita fiscalitatea împovărătoare practicată de către stat", "se încalcă art. 41 din Constituție referitor la protecția proprietății private, care este garantată", precum și "art. 948 din Codul civil care enumera condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, art. 969 din Codul civil, art. 1295 din Codul civil etc., practic încalcă principiile fundamentale ale dreptului civil român".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.

Dispozițiile

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 122/1998 , criticate ca fiind neconstituționale, sancționează cu nulitate vânzarea sau închirierea unui bun imobil în situația în care prin actul autentic părțile urmăresc eludarea dispozițiilor legale, în sensul că, printr-un act ascuns, se înțeleg sa plătească un preț mai mare sau o chirie mai mare decât cea prevăzută în actul autentic. Potrivit aceluiași articol de lege nulitatea se extinde atât asupra actului ascuns, cat și asupra actului autentic, iar taxa de timbru plătită, după caz, la valoarea prețului sau a chiriei declarate în actul autentic nu se restituie. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții încalcă prevederile art. 41 din Constituție "referitor la protecția proprietății private, care este garantată". Curtea observa ca într-adevăr, potrivit acestor prevederi constituționale, dreptul de proprietate este ocrotit indiferent de titular, dar aceasta ocrotire îl privește doar pe acel "titular" care a dobândit dreptul cu respectarea condițiilor legale. Or, în ipoteza vizata de textul de lege criticat, părțile urmăresc eludarea dispozițiilor legale, astfel încât

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998

nu numai că nu încalcă prevederile constituționale invocate, dar este în deplina concordanta cu alin. (1) al art. 41 din Constituție, potrivit căruia conținutul și limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, precum și cu art. 54 din Constituție, în conformitate cu care drepturile și libertățile constituționale trebuie să se exercite cu buna-credința. Asa fiind, Curtea nu poate retine aceasta critica de neconstituționalitate.

O alta critica de neconstituționalitate consta în susținerea potrivit căreia

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998

"încalcă art. 948 din Codul civil care enumera condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, art. 969 din Codul civil, art. 1295 din Codul civil etc.", precum și "principiile fundamentale ale dreptului civil român".

Aceasta critica trebuie înlăturată deoarece, în temeiul dispozițiilor

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, în exercitarea controlului de constituționalitate a unei prevederi legale Curtea este competența să se pronunțe "numai asupra intelesului sau contrar Constituției", iar nu asupra conformitatii unor acte normative între ele, coordonarea legislației în vigoare fiind de competența autorității legiuitoare. În același sens s-a mai pronunțat Curtea Constituțională, de exemplu prin Decizia nr. 38 din 5 aprilie 1995, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 24 noiembrie 1995, și prin Decizia nr. 72 din 11 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999.

În temeiul acelorași dispoziții din

Legea nr. 47/1992

urmează a fi respinse și susținerile potrivit cărora

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998

creează incertitudine în raporturile juridice și produce grave nedreptati, întrucât "orice vânzător se poate razgandi în privinta vânzării deja efectuate și poate cere anularea actului autentic, proband cu martori faptul juridic al declarării unui alt preț decât cel real", precum și cele conform cărora "este de notorietate faptul ca în 99% din vânzări prețurile declarate sunt mai mici decât cele reale tocmai pentru a se evita fiscalitatea împovărătoare practicată de către stat". Aceste sustineri reprezintă consideratii personale ale autorului excepției, care, asa cum s-a arătat, exced competentei Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1998

privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, aprobată și modificată prin

Legea nr. 122/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Cerbul Impex" - S.R.L. din Alexandria în Dosarul nr. 84/A/2001 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2001.