Decizia nr. 279/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 52/1994

privind valorile mobiliare și bursele de valori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Kompax" - S.R.L. Sibiu în Dosarul nr. 5.594/2000 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin avocat Victor Ioan Bleahu, și Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, prin consilier juridic Mariana Genoveva Mrejeru. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției, prin avocat, solicita admiterea excepției, considerând ca

art. 17 din Legea nr. 52/1994 , prin neclaritatea sa, este contrar Constituției. Se arata ca textul de lege criticat cuprinde doua ipoteze: prima este aceea ca orice act al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare poate fi atacat cu recurs și cea de a doua se referă la situația în care se invoca excepția de ilegalitate, care se soluționează de curtea de apel printr-o hotărâre irevocabilă. În acest din urmă caz considera ca exista o privare de un grad de jurisdicție, cel al recursului, prevăzut de dispozițiile procedurale comune ale art. 299 din Codul de procedură civilă. Prin aceasta dispoziție

art. 17 din Legea nr. 52/1994

contravine prevederilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 125 privind instanțele judecătorești, precum și ale art. 128 referitoare la folosirea căilor de atac. Considera ca, cel puțin în cauza, art. 128 din Constituție face referire la căile ordinare de atac, și anume la calea de atac a recursului.

Reprezentantul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare depune la dosar note scrise, solicitând respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 52/1994 , ca neîntemeiată, pentru argumentele expuse în aceste note.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, precizând ca textul de lege criticat, care prevede un singur grad de jurisdicție în cazul soluționării excepției de ilegalitate a unui regulament sau instrucțiune a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, nu contravine prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 48 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 49 referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, prevederi invocate de autorul excepției în motivarea neconstitutionalitatii textului de lege criticat. Se precizează ca excepția de ilegalitate se poate ridica numai în cadrul unei judecati, la prima instanța sau în apel, și este soluționată de curtea de apel printr-o hotărâre irevocabilă (ca și în cazul excepției de neconstituționalitate, care, însă, este de competența Curții Constituționale). Se apreciază ca aceste dispoziții nu contravin Constituției, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", iar potrivit art. 128 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate de părți și de Ministerul Public, în condițiile legii. În final se invoca jurisprudenta Curții Constituționale, prin care s-a stabilit ca accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate căile de atac, precum și jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat ca accesul liber la justiție este asigurat chiar și în cazul unei singure judecati în instanța.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 martie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 5.594/2000, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 52/1994

privind valorile mobiliare și bursele de valori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Kompax" - S.R.L. Sibiu într-o cauza având ca obiect anularea Deciziei nr. 282 din 15 februarie 2000 a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia invoca încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 48 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum și ale art. 49 referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. În esenta, se susține ca dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece prevăd un singur grad de jurisdicție, fără posibilitatea exercitării unei cai de atac.

Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată considera ca aceasta este intemeiata, întrucât, "prin adoptarea prevederilor

art. 17 din Legea nr. 52/1994

[...] au fost incalcate prevederile art. 21 din Constituția României, prin stabilirea unui singur grad de jurisdicție".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "art. 17 criticat se întemeiază pe dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora «Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege»".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia și din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 52/1994

privind valorile mobiliare și bursele de valori, dispoziții care au următorul conținut: "Regulamentele și instrucțiunile adoptate de Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, ca și actele sale individuale, pot fi atacate pentru ilegalitate cu recurs în fața curților de apel. Excepția de ilegalitate poate fi ridicată în orice faza a judecații, la prima instanța sau în apel, cu suspendarea judecații și trimiterea excepției spre soluționare la curtea de apel competența, care se pronunța prin decizie irevocabilă, urmând procedura Legii contenciosului administrativ."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a invocat încălcarea următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 48: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

În susținerea criticii de neconstituționalitate se arata ca

art. 17 din Legea nr. 52/1994

ingradeste accesul la justiție, întrucât prevede un singur grad de jurisdicție, ceea ce reprezintă și o restrangere nejustificată a exercițiului acestui drept. Se mai invoca, de asemenea, și încălcarea prevederilor

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , lege care instituie un dublu grad de jurisdicție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 52/1994

prevăd posibilitatea atacarii pentru ilegalitate a regulamentelor și instrucțiunilor adoptate de Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, precum și a actelor sale individuale. Aceasta contestare a legalității actelor cu caracter normativ ori a actelor individuale ale comisiei se poate face numai pe cale de excepție, care poate fi ridicată, evident, într-un proces având ca obiect anularea acestor acte. Excepția de ilegalitate suspenda judecata și este trimisa de instanța, spre soluționare, curții de apel competente, care se pronunța prin decizie irevocabilă.

Autorul excepției critica pentru neconstituționalitate caracterul irevocabil al deciziei Curții de apel, sustinand ca prin absenta unui al doilea grad de jurisdicție se încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei, precum și prevederile referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, prevăzute de textele constituționale menționate.

Cu privire la aceste critici Curtea observa ca prevederile art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, nu au nici o incidența în cauza, deoarece textul de lege criticat nu instituie nici un privilegiu și nici o discriminare între cetățeni, de natura acelora prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituție (de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială). Totodată, din conținutul aceluiași text nu rezultă ca cineva s-ar situa în afară legii. Alin. (3) al art. 16 din Constituție, în mod evident, nu are nici o legătură cu dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 52/1994 , deoarece textul se referă la persoanele care pot ocupa funcții și demnitati publice.

Curtea constata ca prevederile art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, nu sunt incalcate prin dispozițiile legale criticate, ci, dimpotriva, prin instituirea unei noi excepții (de ilegalitate) se creează o posibilitate în plus de verificare de către o instanța competența (curtea de apel) a legalității acelor acte cu caracter general sau individual adoptate de Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare. După soluționarea excepției cauza urmează a-și relua cursul judecații la instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de ilegalitate, iar părțile nemultumite de soluția instanței de judecată pot folosi căile de atac prevăzute de

Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 . Potrivit textului criticat, numai decizia curții de apel pronunțată în soluționarea excepției de ilegalitate este irevocabilă.

Pe de altă parte, instituirea unui singur grad de jurisdicție în soluționarea excepției de ilegalitate nu constituie o ingradire ori o restrangere neconstitutionala a exercițiului dreptului la accesul liber la justiție, deoarece nici un text din Constituție nu prevede obligativitatea dublului grad de jurisdicție în materie civilă. Totodată Curtea observa ca reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești este de nivelul legii. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", iar cu privire la folosirea căilor de atac art. 128 din Constituție prevede: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

De altfel Curtea Constituțională, în jurisprudenta sa, a decis în mod constant ca "Accesul liber la justiție nu înseamnă ca el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații deosebite" (de exemplu: Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996).

Din aceeași perspectiva Curtea constata ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 49 din Constituție, referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, deoarece, asa cum s-a arătat, exercițiul dreptului la accesul liber la justiție este asigurat și, prin urmare, nu se pune problema unei restrangeri contrare acestor prevederi constituționale.

Curtea retine, de asemenea, că nu sunt incalcate, prin dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 52/1994 , nici prevederile art. 48 din Constituție, referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate administrativă, deoarece verificarea de către curtea de apel a legalității actelor generale și individuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, în cadrul excepției de ilegalitate, și soluționarea acestei excepții printr-o decizie irevocabilă reprezintă tocmai o măsura procedurala prin care, în cazul admiterii excepției, se urgenteaza soluționarea cauzei, iar partea vătămată obține mai rapid recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei. Curtea constata, prin urmare, ca dispozițiile art. 48 din Constituție nu sunt incalcate.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 52/1994

privind valorile mobiliare și bursele de valori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Kompax" - S.R.L. Sibiu în Dosarul nr. 5.594/2000 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2001.