Decizia nr. 273/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla pronunțarea asupra excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor

art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepții ridicate de Victor Moldoveanu, Dragos Eugen Pogan, Sindicatul Liber al Navigatorilor din Flota Maritima Comercială, Ștefan Dragulanescu și Sergiu Nicolae Bumbacaru în dosarele nr. 459/COM/2001, nr. 484/COM/2001, nr. 486/COM/2001, nr. 556/COM/2001 și nr. 559/COM/2001 ale Curții de Apel Constanta - Secția comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2001 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 25 septembrie 2001 și apoi pentru data de 2 octombrie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 9 aprilie 2001, pronunțate în dosarele nr. 459/COM/2001, nr. 484/COM/2001 și nr. 486/COM/2001 și prin încheierile din 23 aprilie 2001, pronunțate în dosarele nr. 556/COM/2001 și nr. 559/COM/2001, Curtea de Apel Constanta - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepții ridicate de Victor Moldoveanu, Dragos Eugen Pogan, Sindicatul Liber al Navigatorilor din Flota Maritima Comercială, Ștefan Dragulanescu și Sergiu Nicolae Bumbacaru.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, al căror conținut, în esenta, este același, se susține ca

art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , potrivit căruia în categoria de creanțe privilegiate se înscriu doar "creanțele izvorâte din contracte de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii", este discriminatoriu și, ca atare, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Se arata în acest sens ca dispoziția legală criticata favorizează, în cadrul aceleiași categorii de creditori, pe aceia care au creanțe mai recente, în dezavantajul celor cu creanțe mai vechi. În plus, în Dosarul nr. 226C/2001 autorul excepției de neconstituționalitate mai susține ca textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 38 alin. (1), ale art. 11 alin. (1) și ale art. 20 alin. (1), cu raportare la unele reglementări din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, din Convenția internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile și ipotecile maritime de la Bruxelles, din 10 aprilie 1926, și din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salariului. Se arata ca aceste reglementări impun executarea prioritara a creanțelor rezultate din drepturi salariale.

Curtea de Apel Constanta - Secția comercială, exprimandu-și opinia în dosarele nr. 459/COM/2001, nr. 484/COM/2001, nr. 486/COM/2001, nr. 556/COM/2001 și nr. 559/COM/2001, apreciază ca "dispozițiile art. 108 pct. 3 nu încalcă dreptul fundamental garantat prin art. 16 alin. (1) din Constituție", precum și faptul ca textul de lege criticat "reglementează distinct situații diferite, în raport de elementele precis determinate. Asadar, în speta, este o chestiune de interpretare și aplicare a unei norme legale și nu o problemă de constituționalitate a acesteia". În plus, în Dosarul nr. 486/COM/2001, în ceea ce privește invocarea în susținerea excepției a reglementărilor internaționale, instanța de judecată considera ca "dispozițiile din cele doua convenții internaționale, ratificate de România, Bruxelles 1926 și Bruxelles 1952" nu sunt incidente în cauza, iar "în procedura falimentului determinarea naturii creanței și a existenței unui privilegiu al acesteia se face, în mod exclusiv, în baza normei speciale din

art. 108 din Legea nr. 64/1995

și a dispoziției din art. 11 al Convenției O.I.M. nr. 95/1949".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctele de vedere exprimate, apreciază ca excepțiile de neconstituționalitate sunt neintemeiate. În esenta, se arata ca " Legea nr. 64/1995

instituie o procedură specială - concursuala - punând pe toți creditorii unui comerciant, care nu și-a plătit datoriile, într-o situație egala", procedura care se încadrează în dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. Se mai arata ca "Art. 108 se margineste sa stabilească o ierarhie între creditori - fără a exclude vreunul - ținând seama de natura și importanța creanțelor", în concordanta cu prevederile art. 11 pct. 1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salariului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 108 pct. 3 din Legea nr. 65/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, dispoziții care prevăd:

- Art. 108 pct. 3: "Creanțele vor fi plătite, atât în cazul lichidării unor bunuri din averea debitorului pe bază de plan, cat și în cazul falimentului, în următoarea ordine: [...]

3. creanțele izvorâte din contracte de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;"

Autorii excepțiilor de neconstituționalitate susțin ca aceste prevederi legale contravin, în ordinea invocarii lor, următoarelor texte din Constituție:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere.";

- Art. 11 alin. (1): "Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai și cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";

- Art. 20 alin. (1): "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte."

În Dosarul nr. 226C/2001 se invoca și încălcarea următoarelor dispoziții din reglementări internaționale:

- Art. 6 pct. 1 și art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin

Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974:

- Art. 6. pct. 1: "Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obține posibilitatea să-și câștige existenta printr-o munca liber aleasă sau acceptată și vor lua măsuri potrivite pentru garantarea acestui drept.";

- Art. 7: "Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure îndeosebi:

a) remunerația care asigura tuturor muncitorilor cel puțin:

(i) un salariu echitabil și o remunerație egala pentru o munca de valoare egala, fără nici o distincție [...];

(îi) o existenta decenta pentru ei și familia lor, în conformitate cu dispozițiile prezentului pact; [...]";

- Art. 1 pct. 2 din Carta socială europeană, revizuită, ratificată prin

Legea nr. 74/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999: "În vederea exercitării efective a dreptului la munca, părțile se angajează: [...]

2. sa protejeze de o maniera eficienta dreptul lucrătorului de a-și câștiga existenta printr-o munca liber întreprinsă; [...]";

- Art. 2 pct. 2 din Convenția internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile și ipotecile maritime, adoptată la Bruxelles la 10 aprilie 1926: "Vor fi privilegiate asupra vasului, asupra navlului pentru voiajul în cursul căruia creanta privilegiată a luat naștere: [...].

2. Creanțele rezultând din contractul de angajare al căpitanului, echipajului și a celorlalte persoane angajate la bord.";

- Art. 11 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salariului, ratificată prin

Decretul nr. 284/1973 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 81 din 6 iunie 1973:

"1. În caz de faliment sau lichidare judiciară a unei întreprinderi lucrătorii folosiți în cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiați, pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii prestate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidării și care va fi prevăzută de către legislația naționala.

2. Salariul constituind o creanta privilegiată va fi plătit integral mai înainte ca creditorii ordinari să poată revendica cota parte ce li se cuvine.

3. Ordinea de prioritate a creanței privilegiate constituită de salariu, față de celelalte creanțe privilegiate, trebuie să fie determinata de către legislația naționala".

Examinând excepțiile de neconstituționalitate ridicate, Curtea Constituțională constata ca acestea sunt neintemeiate și în consecința urmează a fi respinse pentru următoarele motive:

I. O prima critica de neconstituționalitate consta în aceea ca prevederile

art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicată, care stabilesc ca atât în cazul lichidării unor bunuri din averea debitorului pe bază de plan, cat și în cazul falimentului creanțele izvorâte din contracte de muncă vor fi plătite pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii, sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". În acest sens în opinia autorilor excepției toți creditorii titulari ai unor creanțe izvorâte din contracte de muncă se afla în aceeași situație, iar încadrarea lor, diferențiat, în ordinea de preferinta prevăzută la pct. 3 sau 9 - "alte creanțe chirografare" - ale textului criticat, în raport cu data nașterii creanței, are caracter discriminatoriu.

Sub acest aspect Curtea constata ca în mod obiectiv exista deosebiri între cele două categorii de creditori, întrucât unii au creanțe mai vechi pentru a căror recuperare, manifestand diligenta necesară, ar fi putut acționa înainte ca debitorul sa ajungă în situația de incapacitate de plată, iar alții, cu creanțe născute mai recent, nu au avut la dispoziție timp suficient pentru executarea creanțelor lor anterior deschiderii procedurii falimentului.

În acest sens în jurisprudenta constanta a Curții Constituționale s-a statuat ca principiul egalității în drepturi a cetățenilor impune un tratament juridic identic numai în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifica constituțional tratamentul juridic diferențiat.

Pe de altă parte Curtea observa ca deși toți creditorii au același interes și aceeași legitimitate în recuperarea creanțelor lor lichidarea bunurilor din averea debitorului și falimentul nu se realizează în același timp, astfel ca nici creanțele nu se pot recupera toate deodată. În aceasta situație se impune stabilirea prin norme juridice cu caracter procedural a unei ordini de plată, în raport cu natura creanțelor. Or, în temeiul dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", o asemenea reglementare s-a realizat prin insesi dispozițiile legale criticate.

În ceea ce privește stabilirea plății creanțelor în ordinea prevăzută la punctul 3 sau 9 ale

art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, aceasta este o problemă de aplicare a legii, iar nu de constituționalitate, ce intră în competența de soluționare a instanței de judecată.

Fața de cele arătate rezultă ca aceasta critica de neconstituționalitate nu poate fi reținută și urmează să fie respinsă.

II. În motivarea excepției de neconstituționalitate a

art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicată, se invoca și încălcarea art. 38 alin. (1), art. 11 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Constituție, precum și unele convenții internaționale ratificate de România, ce conțin reglementări apreciate de către autorii excepției ca fiind incidente în cauza.

Astfel se arata ca art. 38 alin. (1) din Constituție prevede că "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit", precum și faptul ca "România este semnatara a mai multor acte internaționale care recunosc și garantează dreptul la munca", pe care statul român este obligat să le îndeplinească, în temeiul dispozițiilor constituționale ale art. 11 alin. (1) și ale art. 20 alin. (1). În acest sens se menționează art. 6 pct. 1 și art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, art. 1 pct. 2 și art. 2 din Carta socială europeană, revizuită, art. 2 din Convenția internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile și ipotecile maritime de la Bruxelles, din 1926, și art. 11 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salariului, dispoziții al căror conținut a fost redat anterior. Se apreciază ca, "având în vedere textele de lege invocate", "salariul reprezintă, neîndoielnic, scopul principal al exercitării dreptului la munca, pe baza căruia orice persoană are posibilitatea de a-și câștiga existenta printr-o munca liber aleasă sau acceptată", "or,

art. 108 din Legea nr. 64/1995

plaseaza pe ultimul loc la masa credala restantele salariale ale celor care, cu buna-credința, și-au desfășurat munca la bordul navelor, cu mai mult de 6 luni înainte de deschiderea falimentului, [...]".

Analizând critica referitoare la încălcarea art. 38 alin. (1) din Constituție, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece

art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicată, nu conține prevederi care ingradesc exercițiul dreptului la munca sau al alegerii profesiei și a locului de muncă și nici dreptul la o remunerație corespunzătoare pentru munca prestată.

De asemenea, Curtea nu poate retine nici susținerile referitoare la încălcarea art. 6 pct. 1 și art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și a art. 1 pct. 2 din Carta socială europeană, revizuită, întrucât aceste reglementări vizează garantarea dreptului la munca și asigurarea exercițiului acestui drept, precum și dreptul la "un salariu echitabil și o remunerație egala pentru o munca de valoare egala", iar nu condițiile de executare a creanțelor izvorâte din contractul de muncă.

Totodată Curtea constata ca în cauza nu sunt relevante nici prevederile Convenției internaționale pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile și ipotecile maritime, deoarece acestea privesc executarea creanțelor asupra vaselor, iar nu și creanțele unei societăți comerciale având ca obiect de activitate transportul maritim, care sunt supuse procedurii falimentului stabilite de

Legea nr. 64/1995 , republicată.

În schimb Curtea Constituțională constata ca în cauza sunt incidente prevederile art. 11 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salariala, articol care la alin. 1 stabilește ca, "În caz de faliment sau lichidare judiciară a unei întreprinderi, lucrătorii folosiți în cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiați, pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii prestate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidării și care va fi prevăzută de către legislația naționala", iar la alin. 3 prevede că "Ordinea de prioritate a creanței privilegiate constituită de salariu, față de celelalte creanțe privilegiate, trebuie să fie determinata de către legislația naționala". Or, dispozițiile

art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, sunt în deplina concordanta cu aceste reglementări internaționale potrivit cărora atât stabilirea perioadei din care trebuie să provină creanțele din salariu, pentru a fi privilegiate, cat și a ordinii de prioritate a creanțelor privilegiate intră în atribuțiile legiuitorului național. Ca atare, întrucât nu exista neconcordanta între reglementările internaționale invocate și textul de lege criticat ca fiind neconstitutional, Curtea urmează sa respingă și susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și ale art. 20 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepții ridicate de Victor Moldoveanu, Dragos Eugen Pogan, Sindicatul Liber al Navigatorilor din Flota Maritima Comercială, Ștefan Dragulanescu și Sergiu Nicolae Bumbacaru în dosarele nr. 459/COM/2001, nr. 484/COM/2001, nr. 486/COM/2001, nr. 556/COM/2001 și nr. 559/COM/2001 ale Curții de Apel Constanta - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2001.