Decizia nr. 343/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. 1 și 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 89/2001

pentru modificarea și completarea unor dispoziții din Codul penal referitoare la infracțiuni privind viața sexuală, excepții ridicate de Viorel Danila, Ionut Negru și Rudolf Gheza în dosarele nr. 3.642/2001 al Tribunalului Brăila și, respectiv, nr. 8.809/2001 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției Viorel Danila, părțile Valentin Danila și Ioana Danila, lipsind autorii excepției Ionut Negrut și Rudolf Gheza, precum și partea Veronica Iordache, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 348C/2001 la Dosarul nr. 346C/2001.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca se impune conexarea dosarelor, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, întrucât acestea au ca obiect excepții de neconstituționalitate referitoare la același articol din aceeași ordonanța.

Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 348C/2001 la Dosarul nr. 346C/2001.

Autorul excepției, Viorel Danila, solicita admiterea acesteia, considerând că nu a săvârșit nici o faptă penală.

Valentin Danila arata, de asemenea, că nu este vinovat.

Ioana Danila susține că nu are nici o culpa.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca excepțiile de neconstituționalitate sunt întemeiate, întrucât textele de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece au caracter retroactiv, iar noua dispoziție penală nu este mai favorabilă. Se invoca în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 303 din 8 noiembrie 2001, prin care excepția de neconstituționalitate, având același obiect, a fost admisă, constatandu-se ca dispozițiile legale criticate contravin Constituției. Se apreciază însă ca, întrucât decizia nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României, nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, referitoare la inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierile din 24 septembrie 2001 și 13 septembrie 2001 (pronunțate în dosarele nr. 3.642/2001 și, respectiv, nr. 8.809/2001), Tribunalul Brăila și Judecătoria Brăila au sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. 1 și 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 89/2001

pentru modificarea și completarea unor dispoziții din Codul penal referitoare la infracțiuni privind viața sexuală, excepții ridicate de Viorel Danila și, respectiv, de Ionut Negru și Rudolf Gheza.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate autorii acestora susțin ca dispozițiile

art. II alin. 1 și 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 89/2001

contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, precum și ale art. 78, referitoare la intrarea în vigoare a legii.

Judecătoria Brăila, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, apreciază ca aceasta este intemeiata, deoarece dispozițiile

art. II alin. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 89/2001

au caracter retroactiv și, nefiind dispoziții penale mai favorabile, contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

Tribunalul Brăila nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctele sale de vedere, considera ca excepțiile de neconstituționalitate sunt neintemeiate, "dispozițiile art. II din ordonanța constituindu-se în categoria situațiilor tranzitorii menite sa elimine interpretări multiple și diferite".

Guvernul, în punctele sale de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată sub toate aspectele. Astfel se considera ca dispozițiile art. II din ordonanța de urgență criticata nu au un caracter retroactiv, deoarece, pe de o parte, alin. 1 se aplică "numai în cazul faptelor prevăzute în art. 200 alin. 2-4, nu și în cazul faptelor prevăzute în alin. 1", fapte care sunt dezincriminate și astfel "excepția de neconstituționalitate apare ca lipsită de obiect", iar pe de altă parte, "se produc modificări de ordin pur formal, privind exclusiv denumirea corespunzătoare sub care apare infracțiunea [...] și numărul articolului corespunzător din Codul penal, în care se încadrează fapta (art. 197 sau 198 în loc de art. 200 alin. 2-4)".

Președintele Senatului nu a trimis punctele sale de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și cele ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. II (alin. 1 și 2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 89/2001

pentru modificarea și completarea unor dispoziții din Codul penal referitoare la infracțiuni privind viața sexuală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 26 iunie 2001), dispoziții care au următorul cuprins: "Faptelor prevăzute în art. 200 alin. 2 - 4, aflate în curs de urmărire sau de judecată, dacă sunt prevăzute în alte texte din Codul penal sau din legi speciale, li se aplică aceste texte.

În cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare definitivă pentru faptele prevăzute în art. 200 alin. 2-4 și pedeapsa este în curs de executare, dacă aceste fapte sunt prevăzute în alte texte din Codul penal sau din legi speciale, instanța de executare, din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, va proceda de îndată la încadrarea faptelor în aceste texte."

Textele constituționale, invocate de autorii excepțiilor ca fiind incalcate, au următoarea redactare:

- art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei."

Curtea Constituțională a mai fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II (alin. 2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 . Prin Decizia nr. 303 din 8 noiembrie 2001 (încă nepublicata în Monitorul Oficial al României, Partea I) Curtea a constatat ca excepția este intemeiata, deoarece dispozițiile alin. 2 al art. II din ordonanța și, prin extindere, conform

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale alin. 1 din același articol sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. S-a reținut ca aceste dispoziții penale nu se încadrează în excepția de la principiul neretroactivitatii legii, aceea a legii penale mai favorabile, și astfel nu pot retroactivă (astfel cum a decis Guvernul prin ordonanța criticata).

Curtea constata ca, deși acea decizie nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României, iar potrivit

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României și produc efecte numai pentru viitor", sunt aplicabile, în cauza, prevederile art. 23 alin. (3) teza a doua care prevăd ca "Nu pot face obiectul excepției [...] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Prin urmare, retinand ca acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate (opozabil Curții Constituționale de la data pronunțării deciziei de admitere a excepției - 8 noiembrie 2001 -, iar nu de la publicarea în Monitorul Oficial al României, care încă nu s-a efectuat) a intervenit după sesizarea Curții (prin încheierile din 13 și 24 septembrie 2001 ale Judecătoriei Brăila și, respectiv, Tribunalului Brăila), urmează ca excepțiile să fie respinse ca devenite inadmisibile.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenite inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. 1 și 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 89/2001

pentru modificarea și completarea unor dispoziții din Codul penal referitoare la infracțiuni privind viața sexuală, excepții ridicate de Viorel Danila, Ionut Negrut și Rudolf Gheza în dosarele nr. 3.642/2001 și, respectiv, nr. 8.809/2001 ale Tribunalului Brăila și Judecătoriei Brăila.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2001.