Decizia nr. 344/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Brutaru în Dosarul nr. 18.169/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât Curtea Constituțională a statuat în mod constant, în jurisprudenta sa, asupra constituționalității dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 18.169/2000, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost invocată de Marian Brutaru într-o cauza penală având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de calomnie și tulburare de posesie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, precum și ale art. 22 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului la viața și a dreptului la integritate fizica și psihică ale persoanei. Se afirma ca dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece posibilitatea persoanei vătămate de a introduce plângere prealabilă ori de câte ori considera necesar duce la o exercitare sicanatoare, cu rea-credința a acestui drept, drepturile persoanei vătămate fiind mult mai largi decât ale făptuitorului sau presupusului făptuitor. De asemenea, se susține ca instanța pune în mișcare acțiunea penală și tot ea trebuie să se pronunțe asupra fondului cauzei, ceea ce afectează imparțialitatea judecătorului și duce la o antepronuntare a acestuia.

Se mai afirma ca dispozițiile legale criticate încalcă și prevederile art. 22 alin. (1) din Constituție, deoarece prin introducerea plângerii prealabile o persoană trebuie să suporte consecințele unei acțiuni penale sicanatoare, fără a exista împotriva sa probe sau indicii de vinovăție. Exercitarea vexatorie a dreptului de a formula plângere prealabilă aduce atingere dreptului la integritate psihică a persoanei devenite inculpat prin efectul art. 279 din Codul de procedură penală.

Judecătoria Sectorului 3 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 22 alin. (1) din Constituție. În cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, legiuitorul a apreciat ca procesul penal nu trebuie să se desfășoare împotriva voinței acesteia, principiul oficialitatii fiind înlocuit de acela al disponibilității. Nu se poate susține, în mod justificat, ca în aceste cazuri este afectată imparțialitatea judecătorului care se pronunța într-o acțiune penală pe care el însuși a pus-o în mișcare, atât timp cat legea prevede că numai plângerea prealabilă a persoanei vătămate determina punerea în mișcare a acțiunii penale. Judecătorul sesizat prin plângerea prealabilă nu poate decât sa pună în mișcare acțiunea penală, dar aceasta nu înseamnă ca el s-a pronunțat la acest moment, putând hotărî achitarea inculpatului dacă vinovăția acestuia nu a fost dovedită. Pe de altă parte, inculpatul se bucura în tot cursul procesului penal de prezumția de nevinovatie.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, deoarece dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 22 alin. (1) din Constituție și nu încalcă alte prevederi ale Legii fundamentale. Se argumenteaza ca interpretarea data de către autorul excepției dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este eronată, deoarece, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție, procedura de judecată și competența sunt stabilite de lege. Chiar dacă persoana vătămată se adresează direct instanței de judecată, aceasta nu contravine prevederilor Constituției, întrucât exista suficiente garanții pentru inculpați de a-și exercită dreptul la apărare, inclusiv prin exercitarea căilor de atac. Se invoca în același sens jurisprudenta Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 161/2000 și nr. 197/2000 prin care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, dispoziții având următorul cuprins: "Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea penală prevede că este necesară astfel de plângere."

Dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției în susținerea acesteia sunt următoarele:

- art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- art. 22 alin. (1): "Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate."

Analizând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constata ca s-a mai pronunțat prin numeroase decizii asupra dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, statutand ca acestea sunt constituționale. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, Decizia nr. 19 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 26 martie 2001, sau Decizia nr. 97 din 29 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 iunie 2001. În motivarea soluțiilor de respingere a excepțiilor s-a reținut, în esenta, ca dispozițiile criticate nu prevăd privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părțile procesului penal, întrucât distincțiile făcute între calitatea părților nu înseamnă nici privilegii și nici discriminări.

În ceea ce privește presupusa încălcare a prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituție Curtea a constatat ca dispozițiile criticate nu aduc atingere dreptului la viața și la integritate fizica și psihică, întrucât obiectul reglementării dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală îl constituie doar procedura de punere în mișcare a acțiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile adoptate își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, astfel încât excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Brutaru în Dosarul nr. 18.169/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2001.