Decizia nr. 2/2002

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/1999

privind protecția specială și încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Margareta Morcovescu în Dosarul nr. 212/A/2001 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ, având ca obiect soluționarea unei acțiuni pentru anularea măsurii de sistare a drepturilor acordate în calitate de persoana cu handicap.

La apelul nominal răspunde Comisia superioară de expertiza medicală a persoanelor cu handicap, prin consilier juridic Liviu Teodorescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Comisiei superioare de expertiza medicală a persoanelor cu handicap solicita respingerea excepției, având în vedere următoarele motive: nici o prevedere din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/1999

nu face distincție între persoanele cu handicap din naștere și cele care l-au dobândit ulterior; dispozițiile art. 22 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente în cauza; prin ordonanța menționată nu s-a dispus sistarea drepturilor autorului excepției, ci a fost reglementat modul de încadrare în categoria persoanelor cu handicap, măsurile de protecție specială a acestor persoane și instituțiile care asigura aplicarea acestor măsuri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/1999

s-a stabilit cum se face încadrarea în categoria persoanelor cu handicap, drepturile și obligațiile acestor persoane, organizarea și funcționarea comisiilor de expertiza a persoanelor cu handicap, încadrarea în munca a persoanelor cu handicap etc., dar nicidecum sistarea drepturilor de persoana cu handicap, asa cum susține autoarea excepției. De asemenea, ordonanța criticata nu face distincție între persoanele cu handicap din naștere și cele cu handicap dobândit, neputându-se susține încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție. Susținerea autoarei excepției ca prevederile criticate ar încalcă și dispozițiile art. 22 alin. (1) din Constituție este nefondata, deoarece acestea nu au incidența în cauza. Afirmatiile autoarei excepției ca dispozițiile criticate încalcă și unele dispoziții din Declarația Universala a Drepturilor Omului și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 1, 2 și 14) nu sunt întemeiate, întrucât nu se poate spune ca i-au fost incalcate dreptul la viața și dreptul la integritate fizica și psihică. Se solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 212/A/2001, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/1999

privind protecția specială și încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Margareta Morcovescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arata, în esenta, ca prin ordonanța de urgență criticata s-a dispus sistarea tuturor drepturilor sale ca persoana cu handicap de gradul I, incalcandu-se astfel dispozițiile art. 22 alin. (1) din Constituție, privind dreptul la viața și dreptul la integritate fizica și psihică, precum și documentele internaționale privind drepturile omului, care se referă la drepturile persoanelor cu invaliditati.

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ, exprimandu-și opinia asupra excepției ridicate, considera ca, astfel cum este redactat, textul criticat "nu creează nici un fel de discriminare între persoanele cu handicap dobândit din naștere sau ulterior, în diverse etape ale vieții" și "nu încalcă nici o prevedere a Constituției".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila, întrucât autoarea acesteia "nu a indicat nici o norma constituțională căreia i-ar contraveni dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 ". În acest sens se face referire la jurisprudenta Curții Constituționale privind situațiile în care autorii excepțiilor nu au indicat textele constituționale considerate ca fiind incalcate prin dispozițiile legale criticate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/1999

privind protecția specială și încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea constata ca ordonanța criticata pentru neconstituționalitate stabilește care sunt "persoanele cu handicap", scopul și modul de aplicare a măsurilor de protecție specială ce se iau în temeiul acestui act normativ, criteriile de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap, precum și instituțiile de protecție specială, accesibilitatile, drepturile și obligațiile acestor persoane, organizarea și funcționarea comisiilor de expertiza medicală a persoanelor cu handicap, drepturile și obligațiile asistentului personal, încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, parteneriatul cu organizațiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap sau care au ca obiect de activitate protecția specială a persoanelor cu handicap.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca, deși se invoca neconstituționalitatea în întregime a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 , în realitate critica privește faptul ca "persoanele care au dobândit handicapul ulterior nașterii, în mod greșit, au fost excluse de la primirea unor drepturi", astfel cum a susținut oral autoarea în fața instanței care a sesizat Curtea, nementionand însă care este textul incriminat.

Curtea constata ca, astfel cum a fost formulată, excepția se raportează la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Pe de altă parte, este de reținut ca prin acțiunea introdusă în instanța autoarea excepției susține ca i-a fost încălcat dreptul la viața și dreptul la integritate fizica și psihică, drepturi prevăzute la art. 22 alin. (1) din Constituție, precum și la art. 22 și art. 25 alin. 1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului. Aceste texte prevăd:

- Art. 22 alin. (1) din Constituție: "Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.";

- Art. 22 și art. 25 alin. 1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului:

"Art. 22. - Orice persoană, în calitate de membru al societății, are dreptul la securitate socială; ea este indreptatita să obțină satisfacerea drepturilor economice, sociale și culturale indispensabile pentru demnitatea și libera dezvoltare a personalității sale, prin efort național și cooperare internationala, ținându-se seama de organizarea și de resursele fiecărei tari.";

"Art. 25. - Orice persoană are dreptul la un nivel de viața corespunzător asigurării sănătății sale, bunastarii proprii și a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de șomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurări independente de voința sa."

Autoarea excepției invoca, de asemenea, și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin

Legea nr. 30/1994

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994), indicând "art. 1, 3, 4 și art. 14 etc.". Întrucât unele dintre texte sunt greșit indicate (art. 3 și 4, care se referă la interzicerea torturii și, respectiv, a sclaviei și a muncii forțate), urmează a se retine, în spiritul formulării excepției, dispozițiile art. 1, care se referă la "obligația de a respecta drepturile omului", cele ale art. 2, care se referă la "dreptul la viața", cele ale art. 14 privind "interzicerea discriminarii".

În același sens sunt invocate și "Protocoalele europene la Convenție, articole despre invaliditati", fără a se indica textele vizate, probabil intentionandu-se să se facă referire la Carta socială europeană, care cuprinde, într-adevăr, dispoziții referitoare la "dreptul la securitate socială" (art. 12), la "dreptul la asistența socială și medicală" (art. 13), la "dreptul persoanelor handicapate la autonomie, la integrare socială și în viața comunității" (art. 15).

În ceea ce privește fondul criticii de neconstituționalitate, mai ales în lumina precizărilor din încheierea instanței, Curtea observa ca nici din dispozițiile art. 1, care definesc noțiunea de "persoane cu handicap", nici din dispozițiile art. 2, care prevăd încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap, nu rezultă ca prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/1999

s-ar face discriminări în privinta persoanelor cu handicap, în funcție de faptul dacă handicapul este din naștere sau dobândit, după cum lasă să se înțeleagă autoarea excepției.

În consecința, Curtea retine ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, întrucât nu se constata încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție sau a vreuneia dintre dispozițiile cuprinse în documentele internaționale invocate.

Sistarea drepturilor de care autoarea excepției a beneficiat, asa cum se susține, ar putea fi cauzată de neîndeplinirea criteriilor prevăzute de normele metodologice de aplicare a ordonanței, aprobate prin hotărâre a Guvernului, act normativ care nu intra sub incidența controlului de constituționalitate.

De asemenea, Curtea retine ca încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesita protecție specială în raport cu gradul de handicap se atesta, atât pentru adulti, cat și pentru copii, potrivit criteriilor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă, criterii care stabilesc gradul de handicap - ușor, mediu, accentuat și grav -, prin certificat emis de comisiile de expertiza medicală (art. 2 din ordonanța). Aceste aspecte însă vizează situații de fapt, pe care le constata autoritățile medicale, și care, de asemenea, nu pot face obiect al contenciosului constituțional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/1999

privind protecția specială și încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Margareta Morcovescu în Dosarul nr. 212/A/2001 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2002.