Decizia nr. 18/2002
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. a) alin. 5 și 6 și ale art. 51 alin. (1) lit. x) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, modificată și completată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 134/2000
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- OUG nr. 134/2000 14 septembrie 2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produs…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
_____________
*)În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 20 martie 2002, se face următoarea rectificare:
- în sumar și la pag. 3 în loc de "Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2002" se va citi "Decizia nr. 8 din 17 ianuarie 2002".
- Vezi și Decizia nr. 8 din 17 ianuarie 2002
Nicolae Popa - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. a) alin. 5 și 6 și ale
art. 51 alin. (1) lit. x) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000
privind regimul produselor supuse accizelor, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 134/2000. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Evany" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 4.182/2001 al Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 41 alin. (8) din Constituție, potrivit cărora bunurile rezultate din infracțiuni sau contravenții pot fi confiscate în condițiile legii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 27 iunie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.182/2001, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. a) alin. 5 și 6 și ale
art. 51 alin. (1) lit. x) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000
privind regimul produselor supuse accizelor, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 134/2000. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Evany" - S.R.L. din Oradea în cadrul unui proces civil având ca obiect plângerea acesteia împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, încheiat de comisarii Gărzii financiare Bihor.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 3 lit. a) alin. 5 și 6, precum și ale
art. 51 alin. (1) lit. x) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000 , astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 134/2000, contravin dispozițiilor art. 41 alin. (8) din Constituție, întrucât interzic utilizarea ca materie prima pentru fabricarea băuturilor alcoolice spirtoase a alcoolului etilic cu concentrația alcoolică sub 95,5% volum, obținută prin diluarea alcoolului etilic rafinat, fără sa reglementeze și modul de folosire a materiei prime existente în stoc la data intrării în vigoare a ordonanței. De asemenea, se susține ca și dispozițiile art. 51 alin. (2) ale aceluiași act normativ contravin acelorași dispoziții constituționale, deoarece prevăd confiscarea întregii sume rezultate din vânzarea băuturilor alcoolice, fără sa țină seama de faptul ca peste 20% din aceste sume se cuvin statului sub forma de taxa pe valoarea adăugată și accize. Or, potrivit principiilor de drept se pot confisca bunurile rezultate din săvârșirea unor contravenții, nu și bunurile apartinatoare statului.
Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată considera ca textele criticate sunt constituționale, întrucât măsura confiscării sumei rezultate din comercializarea băuturilor alcoolice are natura unei sancțiuni aplicate agentului economic pentru încălcarea regimului comercializării băuturilor alcoolice, "statul cunoscând o despăgubire integrală, neavând relevanta faptul ca din totalul sumei confiscate peste 20% ar constitui taxa pe valoarea adăugată și accize atâta vreme cat aceste sume și în situația în care nu ar fi incriminata fapta ar constitui venituri la bugetul de stat".
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 41 alin. (8) din Constituție. Argumentul invocat de autoarea excepției, în sensul că nu pot fi confiscate sume aparținând statului sub forma de taxa pe valoarea adăugată și accize, nu poate fi reținut, fiind irelevant în cazul dat, deoarece confiscarea operează în condițiile legii, în acord cu prevederile constituționale care sancționează dobândirea de bunuri prin săvârșirea unei contravenții.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează dispozițiile art. 3 lit. a) alin. 5 și 6, precum și cele ale
art. 51 alin. (1) lit. x) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000
privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 134/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 30 septembrie 2000, dispoziții care au următorul cuprins:
- Art. 3 lit. a) alin. 5 și 6: "Se interzic comercializarea în vrac și utilizarea ca materie prima pentru fabricarea băuturilor alcoolice spirtoase a alcoolului etilic cu concentrația alcoolică sub 95,5% în volum, obținută prin dilutia alcoolului etilic rafinat.
Se interzice comercializarea în vrac a băuturilor alcoolice spirtoase, indiferent de concentrația alcoolică a acestora, cu excepția cazurilor în care agenții economici producători livreaza băuturile alcoolice spirtoase în vrac agenților economici care le achiziționează în scopul imbutelierii, fără a modifica caracteristicile și concentrația alcoolică a produsului, și numai în baza contractelor scrise încheiate cu aceștia.";
- Art. 51 alin. (1) lit. x): Constituie contravenție următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: [...]
x) comercializarea în vrac a băuturilor alcoolice spirtoase, indiferent de concentrația alcoolică a acestora, fără contracte scrise din care să rezulte activitatea de imbuteliere, precum și utilizarea acestor băuturi ca materie prima pentru fabricarea altor băuturi spirtoase;";
- Art. 51 alin. (2): "Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: [...]
- cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei, confiscarea produselor sau, în cazul în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din aceasta vânzare, cele prevăzute la lit. v) și x) [...]."
Autorul excepției susține ca dispozițiile art. 3 lit. a) alin. 5 și 6, precum și cele ale
art. 51 alin. (1) lit. x) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000 , introduse prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 134/2000, sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituție, potrivit cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii". Se susține ca dispozițiile criticate nu prevăd modul de folosire a materiei prime existente în stoc la data intrării în vigoare a ordonanței completatoare.
Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca modul de valorificare a băuturilor alcoolice existente în stoc la agenții economici a fost reglementat prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 181 din 26 octombrie 2000
privind instituirea monopolului de stat asupra comercializării alcoolului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 8 noiembrie 2000, precum și prin Normele metodologice privind procedurile tehnice pentru declararea de către agenții economici producători a stocurilor de alcool brut, alcool etilic rafinat și alcool tehnic, preluarea cantităților de alcool de către stat, precum și metodologia de stabilire a accizelor, plata acestora, formularistica și documentele fiscale necesare, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.190 din 28 noiembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 30 noiembrie 2000. Prin urmare critica potrivit căreia agenții economici nu pot valorifica băuturile alcoolice spirtoase pe care le aveau în stoc la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 134/2000 nu are suport real cu atât mai mult cu cat aceasta ordonanța a intrat în vigoare, potrivit art. III, la data de 15 octombrie 2000, data ulterioară publicării (30 septembrie 2000), ceea ce a permis agenților economici sa ia cunoștința de schimbările legislative intervenite și sa acționeze în sensul valorificării cantităților de alcool rămase în stoc. Pentru aceste considerente Curtea constata ca prevederile examinate nu contravin dispozițiilor art. 41 alin. (8) din Constituție.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (2) din același act normativ criticat Curtea Constituțională constata, de asemenea, ca și aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
Astfel se retine ca este dreptul legiuitorului sa stabilească atât regimul produselor supuse impozitelor indirecte (taxa pe valoarea adăugată și accize), cat și cadrul legal de valorificare a băuturilor alcoolice, în asa fel încât sa stavileasca activitățile ilicite cu aceste produse. Instituirea de norme de conduita implica și instituirea de sancțiuni, în speta sancțiuni contravenționale constând inclusiv în confiscarea cantităților de băuturi alcoolice care fac obiectul contravenției sau confiscarea contravalorii acestora, atunci când băuturile au fost vândute cu încălcarea regimului legal. Aceasta sancțiune este justificată, în temeiul art. 41 alin. (8) din Constituție, care prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții pot fi confiscate în condițiile legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 41 alin. (8), al art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. a) alin. 5 și 6 și ale
art. 51 alin. (1) lit. x) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000
privind regimul produselor supuse accizelor, modificată și completată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 134/2000, excepție ridicată de Societatea Comercială "Evany" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 4.182/2001 al Judecătoriei Oradea.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent șef, Claudia Miu ──────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.