Decizia nr. 20/2002

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor cap. II - Schimbul obligatoriu de locuinta - din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe și ale

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ioana Lancrajan și Dorin Lancrajan în Dosarul nr. 4.927/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 București, având ca obiect soluționarea unei acțiuni pentru evacuarea chiriașilor.

La apelul nominal răspunde Ion Ciurea, asistat de avocat Valeriu Tarna, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul părții prezente solicita respingerea excepției ca neîntemeiată. Considera ca ridicarea acesteia este un abuz de drept din partea autorilor ei, deoarece

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu încalcă în nici un mod dispozițiile constituționale. Ordonanța criticata nu face nici un fel de discriminare între proprietari și chiriași, deoarece suprimarea caii de atac a apelului este valabilă pentru ambele părți în litigiul locativ declansat potrivit prevederilor criticate. În realitate excepția a fost ridicată doar pentru a se obține o amânare a eliberării locuinței.

Ion Ciurea nu are nimic de adăugat la cele spuse de avocatul sau.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

a fost aprobată și modificată prin

Legea nr. 241/2001 , publicată la data de 23 mai 2001. Încheierea de sesizare a Curții Constituționale s-a pronunțat la 24 mai 2001, ceea ce lasă să se înțeleagă ca excepția privește textele modificate. Mai arata ca ordonanța criticata nu încalcă nici o dispoziție constituțională, cum de altfel chiar Curtea a statuat recent, prin deciziile nr. 142/2001 și nr. 249/2001.

Referitor la prevederile

Legii nr. 10/2001

arata ca neconstituționalitatea acestora nu poate fi examinata, deoarece nu se indica dispozițiile constituționale pretins incalcate. În concluzie, solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.927/2000, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cap. II - Schimbul obligatoriu de locuinta - din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe și ale

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ioana Lancrajan și Dorin Lancrajan în dosarul acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arata ca prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

se face o discriminare între chiriașii din imobilele care nu au fost retrocedate foștilor proprietari și cei din imobilele retrocedate, acestora din urma putându-li-se impune un schimb fortat de locuinta, fără posibilitatea de a pretinde condiții similare cu cele pe care le aveau ori de a alege cartierul în care să locuiască sau de a refuza locuinta oferită, incalcandu-se astfel dispozițiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) și ale art. 21 din Constituție. S-ar fi impus, considera autorii excepției, acordarea unui termen în favoarea chiriașului, în interiorul căruia acesta să își găsească o locuinta corespunzătoare necesităților, dorintelor și posibilităților sale financiare.

Autorii excepției susțin, de asemenea, ca, în măsura în care art. 25 din ordonanța îl lipsește pe chiriaș de calea de atac a apelului și art. 24 din același act normativ îi încalcă dreptul la apărare, aceste texte contravin și dispozițiilor art. 7, art. 13 pct. 1 și ale art. 25 pct. 1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, raportate la art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) și art. 21 din Constituție.

Judecătoria Sectorului 5 București, exprimandu-și opinia, considera ca excepția este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca lipsită de temei critica de neconstituționalitate a art. 23 și 24 din ordonanța, în raport cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), și ale art. 20 alin. (1) din Constituție, întrucât egalitatea de tratament presupune ca subiectii la care se referă să se afle în situații similare. Nu se poate retine însă o similitudine de situații între chiriașii din imobilele nerestituite și cei din imobilele restituite foștilor proprietari. În cazul primilor soluția este impusa de obligația statului de a lua măsuri de protecție socială, în vreme ce în cazul celor din urma prevalent este principiul garantarii dreptului de proprietate privată.

Tot astfel apreciază ca nefondata și critica de neconstituționalitate cu privire la art. 25 din ordonanța, în raport cu art. 21 alin. (2) din Constituție, ținând seama de prevederile art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit cărora competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 , aceasta fiind ridicată oral în fața instanței de judecată și nemotivată (nu se indica textele constituționale incalcate), o considera inadmisibila potrivit

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile cap. II - Schimbul obligatoriu de locuinta - din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spații cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, care prevăd următoarele:

- Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara și să obțină mutarea chiriașilor din spațiile cu destinația de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu;

(2) Pentru aceasta, proprietarul este obligat sa pună la dispoziție chiriașului, cu contract de închiriere, un alt spațiu cu destinația de locuinta în aceeași localitate, sau într-o alta localitate cu acordul chiriașului, cu respectarea suprafeței locuibile minime de 15 mp persoana.

(3) Dacă locuinta oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul inițial.";

- Art. 24: "(1) Chiriașul nu este obligat să se mute, dacă în locuinta care i se oferă în schimb nu i se asigura suprafața locuibilă și numărul de camere la care este îndreptățit conform anexelor nr. 1 și 2 la prezenta ordonanță de urgență, dar nici nu poate pretinde o suprafața locuibilă sau un număr de camere mai mare decât cele la care este îndreptățit potrivit prezentei ordonanțe de urgență sau decât cele pe care le deține cu chirie și nici condiții mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuinta din care urmează să se mute.

(2) Nu i se va putea cere chiriașului să se mute într-o locuinta insalubra și nici sa accepte o locuinta lipsită de dependintele strict necesare - bucatarie, baie, WC -, prevăzute în contractul de închiriere a locuinței din care urmează să se mute.

(3) Chiriașul nu va putea însă sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferită este situata într-un cartier periferic, ca este mai puțin confortabila datorită felului diferit de încălzire, că nu are scara de serviciu sau ca are dependintele în folosință comuna, în măsura în care îi este asigurata utilizarea lor, că nu are curte ori datorită etajului la care se afla locuinta oferită în schimb.

(4) În cazul în care locuinta din care urmează să se mute chiriașul are și garaj, acesta poate fi evacuat și din garaj, chiar dacă proprietarul nu îi oferă chiriașului un alt garaj la schimb.";

- Art. 25: "Litigiile dintre proprietari și chiriași, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competența judecătoriei în raza căreia se afla imobilul. Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu recurs. Hotărârea instanței de recurs este definitivă și irevocabilă."

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

a fost aprobată și modificată prin

Legea nr. 241/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001. Dintre dispozițiile criticate au fost modificate alin. (2) al art. 23 și alin. (3) și (4) ale art. 24. Aceste dispoziții au acum următorul conținut:

- Art. 23 alin. (2): "(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat sa pună la dispoziție chiriașului, cu contract de închiriere, un alt spațiu cu destinația de locuinta în aceeași localitate sau într-o alta localitate cu acordul chiriașului, cu asigurarea exigențelor minimale prevăzute în anexa nr. 1 la

Legea nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 24 alin. (3) și (4): "(3) Chiriașul nu va putea însă sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferită este situata într-un cartier periferic, ca este mai puțin confortabila datorită felului diferit de încălzire, că nu are curte ori datorită etajului la care se afla locuinta oferită în schimb.

(4) Chiriașul poate fi evacuat și din garajul deținut, dacă acesta a aparținut, la data preluării de către stat, locuinței din care urmează să se mute, chiar dacă proprietarul nu poate să îi ofere chiriașului un alt garaj la schimb."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin ca textele criticate încalcă dispozițiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) și art. 21 din Constituție. Aceste dispoziții au următorul conținut:

- Art. 4 alin. (2): "(2) România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială.";

- Art. 16 alin (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

- Art. 20 alin. (1): "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.";

- Art. 21 alin. (2): "(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Autorii considera ca prevederile legale criticate încalcă și dispozițiile art. 7, art. 13 pct. 1 și ale art. 25 pct. 1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, care cuprind următoarele:

- Art. 7: "Toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egala a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egala împotriva oricărei discriminări care ar încalcă prezenta Declarație și împotriva oricărei provocari la o astfel de discriminare.";

- Art. 13 pct. 1: "1. Orice persoană are dreptul sa circule liber și să-și aleagă reședința în interiorul unui stat.";

- Art. 25 pct. 1: "1. Orice persoană are dreptul la un nivel de viața corespunzător asigurării sănătății sale, bunastarii proprii și a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de șomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurări independente de voința sa."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca

Legea nr. 241/2001 , prin care a fost aprobată și modificată

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , a fost publicată la 23 mai 2001, iar încheierea de sesizare a fost pronunțată la data de 24 mai 2001, astfel încât controlul de constituționalitate va avea ca obiect textele modificate.

În argumentarea criticii de neconstituționalitate autorii excepției pretind ca prin ordonanța criticata s-a creat o discriminare între chiriașii din imobilele retrocedate foștilor proprietari și cei din imobilele aflate în continuare în patrimoniul statului, deoarece s-a prevăzut doar în cazul celor din prima categorie obligativitatea părăsirii locuinței pe care o dețin, fără sa li se ofere în schimb condiții similare cu cele avute, în ceea ce privește zona de amplasare și confortul.

Critica nu este intemeiata. În jurisprudenta sa Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvari diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității în fața legii, constitutivă de discriminare. Asa se explica de ce în cazul chiriașilor statului, unde protecția socială se realizează și prin reînnoirea contractului de închiriere, nu își găsește aplicare schimbul obligatoriu de locuinta, în timp ce în cazul chiriașilor din locuintele retrocedate, domeniu în care prevalează principiul garantarii dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb.

Curtea retine ca statul, chemat sa medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoana fizica și chiriaș, a procedat corect asigurându-i primului posibilitatea unei valorificari plenare a atributelor dreptului sau de proprietate, ingrijindu-se totodată de protecția celui de-al doilea împotriva unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile fără a căror satisfacere chiriașul nu poate fi obligat sa elibereze locuinta.

Sub acest aspect Curtea constata ca, urmare modificării și completării

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

prin

Legea nr. 241/2001 , sfera acestor exigente rezonabile, care în varianta inițială a art. 23 alin. (2) includea doar "respectarea suprafeței locuibile minime de 15 mp de persoana", a fost substanțial extinsă, cuprinzând acum "asigurarea exigențelor minimale prevăzute în anexa nr. 1 la

Legea nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Împrejurarea ca nici cu acest prilej legiuitorul nu a inclus și exigente cu privire la zona de amplasare și la confort își are explicatia în aceea ca atari exigente nu pot fi considerate rezonabile, deoarece satisfacerea lor ar duce la conservarea unei situații privilegiate, cu caracter de excepție, la care anumite categorii de persoane au avut acces în împrejurări și din ratiuni conjuncturale și de aceea calificarea lor ca drepturi câștigate nu este posibila.

Curtea mai constata că nu este intemeiata nici susținerea potrivit căreia prevederile art. 25 din ordonanța ar încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, privitoare la accesul liber la justiție, întrucât este evident ca instituirea în aceasta materie a unei proceduri derogatorii de la dreptul comun, pentru ratiuni de celeritate, constituie, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, un atribut al legiuitorului, inclusiv al celui delegat.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 10/2001 , invocată de autori oral în fața instanței de judecată, Curtea constata ca aceasta critica nu poate fi primită deoarece autorii nu indica dispozițiile constituționale care ar fi incalcate, impiedicand astfel exercitarea controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

cap. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ioana Lancrajan și Dorin Lancrajan în Dosarul nr. 4.927/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ridicată de aceiași autori în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2002.