Decizia nr. 884/2012

Augustin Zegrean - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Andreea Nicolescu în Dosarul nr. 5.591/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 675D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 688D/2012 și nr. 994D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Roxana-Florentina Derihaci și de Gabriela Vasilescu în dosarele nr. 5.590/2/2011 și nr. 5.862/2/2011 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 688D/2012 și nr. 994D/2012 la Dosarul nr. 675D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.591/2/2011, și prin sentințele civile nr. 556 din 27 ianuarie 2012 și nr. 1.006 din 14 februarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 5.590/2/2011 și nr. 5.862/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de reclamanta Andreea Nicolescu, de reclamanta Roxana-Florentina Derihaci și de reclamanta Gabriela Vasilescu în contradictoriu cu Ministerul Justiției, în cadrul unor litigii administrative având ca obiect obligarea acestuia de a emite acte administrative.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate contravin principiului constituțional al egalității în drepturi prevăzut la art. 16 din Legea fundamentală, prevederilor constituționale ale art. 4 și, totodată, încalcă dreptul la muncă și protecție socială statuat la art. 41 din Constituție.

În acest sens arată că, în măsura în care calculul indemnizației de încadrare conform dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 285/2010

duce la un cuantum al acestei indemnizații mai mic față de cel calculat potrivit prevederilor

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în condiții identice de vechime în muncă și vechime în funcție, textele criticate creează discriminare între persoanele care au trecut la o tranșă superioară de vechime în cursul anului 2011 și cele care au trecut la o astfel de tranșă anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 285/2010 . Se susține, în concluzie, că, în prezent, pentru aceeași categorie de salariați, aflați în condiții identice de vechime în muncă și în funcție, sunt aplicate două sisteme de salarizare paralele, ceea ce este neconstituțional.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că aplicarea textelor de lege criticate poate produce rezultate injuste pentru personalul care trece într-o altă tranșă de vechime în muncă sau în funcție sub imperiul

Legii nr. 285/2010 , dar acestea nu îmbracă forma unor situații de discriminare, având în vedere legea aplicabilă raportului juridic.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 994D/2012, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale ( Decizia nr. 20/2002 ) și a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, iar instituirea unor regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi considerată o încălcare a acestui principiu. În cazul de față, tratamentul diferențiat aplicat rezultă din faptul că drepturile salariale ale persoanelor supuse comparației s-au născut sub imperiul unor reglementări legale diferite, astfel încât nu se poate susține că acestea au fost supuse unei discriminări.

În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea art. 41 din Constituție, apreciază că aceasta nu poate fi primită, deoarece excepția de neconstituționalitate este nemotivată sub acest aspect. Or, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea nu se poate substitui autorului sesizării în ceea ce privește motivarea unui aspect de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, invocând în acest sens

Decizia nr. 1.655/2010 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins:

"(1) În anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2) În anul 2011, pentru personalul de conducere se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (1).

(3) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție pentru personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție», respectiv vechime în învățământ pentru personalul didactic de predare universitar și preuniversitar.

(4) Personalul care, în cursul anului 2011, desfășoară activități noi care presupun, potrivit legii-cadru, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deținute pentru funcția respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, respectiv a soldei/salariului de funcție, corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea respingând excepția de neconstituționalitate ridicată.

Astfel, prin

Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea a reținut că

Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a fost abrogată prin dispozițiile

art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Această intervenție legislativă a avut ca scop evitarea posibilelor dezechilibre financiare pe care aplicarea

Legii-cadru nr. 330/2009

le-ar fi putut provoca.

Curtea a reținut, de asemenea, că avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. De altfel, Curtea a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.

Prin

Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Curtea a reținut că pensia de serviciu pentru magistrați, introdusă în anul 1997 prin efectul modificării și completării

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, la fel ca și pensia de serviciu pentru militari, prevăzută de

Decretul nr. 214/1977

privind pensiile militare de stat, cu modificările ulterioare, au fost instituite în vederea stimulării stabilității în serviciu și a formării unei cariere în magistratură sau, după caz, în rândul cadrelor militare permanente. Conform reglementărilor menționate, pensia de serviciu se acordă la împlinirea vârstei de pensionare numai magistraților, respectiv militarilor care, în privința totalului vechimii lor în muncă, îndeplinesc condiția de a fi lucrat un anumit număr de ani numai în magistratură sau, după caz, ca militar. Caracterul stimulativ al pensiei de serviciu constă, atât în cazul magistraților, cât și în cel al militarilor, în modul de determinare a cuantumului pensiei în raport cu salariul, respectiv cu solda avută la data ieșirii la pensie. Constatând că aceste elemente care diferențiază regimul de pensionare al militarilor și al magistraților de regimul general al pensiilor asigură un tratament juridic specific celor două categorii de asigurați, Curtea Constituțională a reținut că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare și pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii și magistrații.

Având în vedere argumentele mai sus referite, mutatis mutandis, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica autorului excepției, potrivit căreia, în măsura în care calculul indemnizației de încadrare, conform dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 285/2010 , duce la un cuantum al acestei indemnizații mai mic față de cel calculat potrivit prevederilor

Legii-cadru nr. 330/2009 , în condiții identice de vechime în muncă și vechime în funcție, textele criticate creează discriminare între persoanele care au trecut la o tranșă superioară de vechime în cursul anului 2011 și cele care au trecut la o astfel de tranșă anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 285/2010 .

Din aceleași considerente, Curtea a constatat că nu poate fi reținută nici afirmația autorului conform căreia, în prezent, pentru aceeași categorie de salariați, aflați în condiții identice de vechime în muncă și în funcție, sunt aplicate două sisteme de salarizare paralele, fiind încălcate în acest fel prevederile constituționale ale art. 4 referitor la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni și dreptul la muncă și protecție socială, statuat la art. 41 din Constituție.

Curtea a apreciat, totodată, că dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 285/2010

nu contravin nici principiului constituțional al egalității în drepturi prevăzut la art. 16, întrucât acestea se aplică în mod nediscriminatoriu întregului personal plătit din fonduri publice.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Andreea Nicolescu în Dosarul nr. 5.591/2/2011, de Roxana-Florentina Derihaci în Dosarul nr. 5.590/2/2011 și de Gabriela Vasilescu în Dosarul nr. 5.862/2/2011, dosare ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2012.