Decizia nr. 61/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) și (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Lira" - S.R.L. din Bistrita în Dosarul nr. 4.740/2001 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal răspund autorul excepției, reprezentat de avocat Augustin Zegrean, și Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic Nicoleta Negut. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției susține ca prevederile

art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 22/1995

contravin dispozițiilor art. 41 alin. (2), art. 46 și art. 53 alin. (2) din Constituție, întrucât instituie un regim preferențial pentru contribuabilii enumerati în acest text, cu excluderea nejustificată de la scutirea plății impozitului pe profit a societăților comerciale, proprietate a persoanelor cu handicap, ca și a unităților menționate în text, dar care au un număr mai mic de 250 de salariați.

Reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, deoarece

Legea nr. 22/1995 , având caracter temporar, și-a produs efectele, excepția devenind inadmisibila.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată nu poate fi respinsă ca inadmisibila, în condițiile în care rolul Curții Constituționale este de a soluționa raportul juridic dedus judecații, grefat pe legea temporară criticata ca fiind neconstitutionala. Întrucât textul de lege își păstrează efectele juridice pe perioada în care este în vigoare, decizia Curții își va produce efectele pe această perioadă. Pe fond reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, apreciind ca prevederile legale criticate sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2001, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) și (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Lira" - S.R.L. din Bistrita într-un dosar având ca obiect litigiul dintre aceasta și Ministerul Finanțelor Publice, Direcția generală a finanțelor publice Bistrita și Garda Financiară Bistrita privind modul în care s-a stabilit în sarcina autorului excepției impozitul pe profit.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) și ale art. 53 alin. (2) din Constituție, deoarece instituie un regim preferențial pentru contribuabilii enumerati în acest text, cu excluderea nejustificată de la scutirea de impozitul pe profit a societăților comerciale, proprietate a persoanelor cu handicap, cat și a unităților nominalizate în

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 22/1995 , care au un număr mai mic de 250 de salariați. Reglementarea creează în felul acesta o inegalitate între contribuabili, în funcție de calitatea titularilor dreptului de proprietate a unităților producătoare de profit, contravenindu-se principiului constituțional consacrat la art. 41 alin. (2), conform căruia proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de proprietar. Textul criticat încalcă, totodată, prevederile art. 46 din Constituție, referitoare la protecția persoanelor cu handicap, precum și dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, referitoare la așezarea justa a sarcinilor fiscale.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca "prevederile legale criticate sunt în concordanta cu dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispozițiile

art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 22/1995

nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) și ale art. 46 din Constituție, deoarece între categoriile de contribuabili prevăzute în textul legal criticat și societățile comerciale proprietate a persoanelor cu handicap exista o deosebire esențială care impune un regim fiscal diferit. Astfel, "ceea ce deosebește o societate comercială de asociațiile și organizațiile reglementate în art. 4 alin. (3) din legea menționată este obținerea de profit, scop principal urmărit de orice societate comercială, distinct de cel urmărit de organizațiile și asociațiile persoanelor cu handicap, și anume protejarea acestei categorii. În lumina acestei distincții, apare ca legală neincluderea acestor societăți, doar prin faptul ca sunt proprietatea unei persoane cu handicap, în cadrul asociațiilor și organizațiilor ce se bucura din partea legii de scutirea de plată impozitului pe profit". În același punct de vedere se apreciază că nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție - prin condiția impusa contribuabililor scutiți de plată impozitului pe profit de a avea minimum 250 de salariați -, deoarece în acest caz intenția legiuitorului "a fost dictata de motive obiective, și anume: în cazul în care nu suntem în prezenta asociațiilor și organizațiilor având ca scop principal protecția persoanelor cu handicap, societățile care angajează persoane cu handicap trebuie, într-un fel, să prezinte o garanție ca ceea ce se urmărește efectiv este protejarea persoanelor cu handicap, iar nu facilități vizând reducerea impozitului pe profit. Ca urmare, numai aceste societăți vor beneficia de reducerea impozitului pe profit, fapt care nu încalcă prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție, referitor la așezarea justa a sarcinilor fiscale".

Guvernul arata ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila, deoarece " Legea nr. 22/1995

prin care s-a aprobat bugetul de stat pe anul 1995, având un caracter temporar, și-a produs efectele, astfel încât nu se poate considera ca aceasta mai este în vigoare în continuare".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (3) și (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22 din 21 martie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 martie 1995, care au următorul cuprins:

- Art. 4. alin. (3) și (4): "(3) Organizațiile de nevăzători și de invalizi, asociațiile persoanelor handicapate și unitățile economice ale acestora, precum și asociațiile de binefacere se scutesc de plată impozitului pe profit.

(4) Contribuabilii, alții decât cei menționați în alineatul precedent, cu număr de peste 250 de salariați, care au creat locuri de muncă protejate, special organizate, și care angajează cel puțin 3% persoane care, potrivit legii, sunt considerate handicapate sub aspectul capacității lor fizice și intelectuale, beneficiază de reducerea impozitului pe profit, proporțional cu ponderea persoanelor respective în totalul salariaților angajați."

Autorul excepției considera ca aceste prevederi legale contravin dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (2), art. 46 și ale art. 53 alin. (2).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila. Potrivit alin. (2) al

art. 137 din Legea nr. 22/1995 , bugetul de stat se elaborează anual. Astfel, rezultă ca principiul anualitatii bugetului de stat este de natura constituțională. Acest principiu se aplică atât actului legislativ denumit buget, cat și componentelor sale, care, subsumandu-se întregului, adică bugetului în ansamblul lui, nu pot fi separate de el. În consecința,

Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22 din 21 martie 1995

fiind temporară, dispozițiile privind scutirile de plată impozitului pe profit pentru contribuabilii menționați în textul de lege criticat nu pot fi altfel decât tot temporare, astfel cum rezultă din principiul anualitatii bugetului de stat. În acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale. Astfel, prin Decizia nr. 36/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, s-a reținut ca alocațiile pentru efectuarea cheltuielilor, stabilindu-se numai prin buget, sunt supuse principiului anualitatii și, ca o consecința, este neconstitutionala stabilirea prin lege a unei alocații bugetare cu caracter permanent. Potrivit

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei".

Deoarece în speta sesizarea s-a făcut prin Încheierea din data de 19 septembrie 2001, ulterior abrogării

Legii nr. 55/1995 , Curtea constata, în temeiul

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, ca excepția este inadmisibila, urmând să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi pentru soluția de respingere a excepției, ca fiind inadmisibila,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) și (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Lira" - S.R.L. din Bistrita în Dosarul nr. 4.740/2001 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2002.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

OPINIE SEPARATĂ

De acord cu soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate, opinez ca aceasta trebuia respinsă ca neîntemeiată, iar nu ca inadmisibila.

Considerentele sunt următoarele:

1. Potrivit

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor.

Textul Constituției nu face distincție între legile aflate în vigoare și cele care și-au încetat aplicarea. Pentru ca o dispoziție dintr-o lege să fie declarata neconstitutionala este suficient ca raporturile juridice stabilite pe baza acesteia sa formeze obiectul unui litigiu aflat în curs de soluționare la instanța de judecată.

În cazul când noțiunea de «în vigoare» din legea organică a Curții Constituționale este inteleasa în sensul că dispoziția legală criticata prin excepția de neconstituționalitate trebuie să fie în vigoare la data judecării excepției de către Curte, înseamnă a se admite ca o parte într-un proces judiciar în curs de judecată își poate întemeia pretențiile pe o dispoziție legală vadit contrară Constituției, dispoziție a carei constituționalitate nu mai poate fi examinata însă, deoarece între timp legea atacată a fost abrogată sau - în cazul legilor cu caracter temporar - și-a încetat aplicarea. Tot astfel, adoptarea sensului menționat al notiunii de «în vigoare» implica admiterea situației ca un justițiabil să își vada iremediabil incalcate drepturile sale, printr-o dispoziție legală contrară Legii fundamentale, cu justificarea ca dispoziția neconstitutionala a avut caracter temporar sau ca, deși și-a produs efectele dăunătoare, a fost abrogată între timp, eventual în cursul procesului ori chiar după sesizarea Curții Constituționale, dar nu înainte ca aceasta sa judece excepția de neconstituționalitate.

O asemenea soluție este cu totul inacceptabila pentru ca neagă suprematia Constituției, lăsând să-și producă efectele o lege contrară acesteia, iar prin aceasta tulbura legitimitatea raporturilor juridice - a căror prima ratiune se găsește în Legea fundamentală a tarii -, precum și încrederea cetățenilor în normele consacrate prin Constituție. O asemenea soluție este, de asemenea, inacceptabila, pentru ca deschide cale imixtiunii legislativului în activitatea de judecată a instanțelor judecătorești, prin abrogarea, chiar în cursul judecații, a unor dispoziții de lege neconstituționale, fără sa înlăture și efectele produse de acestea.

S-ar putea rationa ca, într-o asemenea situație, judecătorul care ar avea de judecat un proces în care va trebui sa aleagă între aplicarea Constituției și aplicarea unei legi neconstituționale - temporară sau abrogată, între timp - va fi obligat să aplice direct Legea fundamentală și sa ignore dispoziția legală contrară acesteia.

Aceasta soluție, singura prin care s-ar mai putea salvgarda suprematia Constituției și, în același timp, drepturile cetățenilor întemeiate pe Constituție, prezintă însă inconvenientul de a recunoaște în favoarea instanțelor judiciare competența de a examina - chiar și numai în limitele arătate - constituționalitatea legilor, contravenind astfel prevederilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, conform cărora Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România.

Pentru aceste considerente, în divergenta cu opinia majoritara, opinez ca în competența Curții Constituționale intra și controlul legilor temporare sau abrogate, în măsura în care de acestea depinde soluționarea unui litigiu în curs de judecată la instanțele judecătorești și ca, în consecința, excepția de neconstituționalitate ridicată în cauza de fața trebuia să fie examinata în fond.

2. Excepția de neconstituționalitate judecata în cauza de fața este neîntemeiată pentru motivele expuse în punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților.

În plus, adaug ca între îndatoririle fundamentale ale cetățenilor se numara și aceea prevăzută la art. 53 alin. (1) din Constituție, de a contribui la cheltuielile publice, prin impozite și taxe.

Scutirea totală sau parțială de impozit constituie o excepție de la regula enuntata mai sus, iar dreptul statului de a acorda scutiri de impozit și condițiile în care acorda scutirile nu sunt limitate prin vreun text al Legii fundamentale.

În cauza exista deosebiri evidente între situația contribuabililor cărora li se acordă, prin

art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 22 din 21 martie 1995 , reduceri și scutiri de impozit și situația autorului excepției. În cazul contribuabililor enumerati în textul de lege facilitățile fiscale constituie expresia îndeplinirii de către stat a obligației prevăzute la art. 46 din Constituție de a proteja persoanele cu handicap. În cazul autorului excepției, facilitatea fiscală reclamata nu ar avea aceeași finalitate și exceptarea de la plata impozitului pe profit a unei societăți comerciale proprietatea acestuia. Neprevederea de către legiuitor și a facilitatii reclamate de autorul excepției de neconstituționalitate nu contravine art. 41 alin. (2), art. 46 și art. 53 alin. (2) din Constituția României, invocate de acesta.

Opinez, în consecința, ca excepția trebuia să fie respinsă ca neîntemeiată.