Decizia nr. 81/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 105/2000 , excepție ridicată de Bebe Burciu din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 4.214/2001 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate. În acest sens se arata ca prin dispozițiile de lege criticate legiuitorul a dorit sa organizeze desfășurarea activității rutiere fără riscuri pentru ceilalți participanți la trafic. În consecința, se apreciază ca

art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997

nu contravine, asa cum susține autorul excepției, prevederilor art. 25, art. 41 alin. (1) teza întâi și alin. (6) și art. 49 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 iulie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.214/2001, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 105/2000 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Bebe Burciu într-o cauza având ca obiect plângerea formulată de acesta împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenții prevăzute de textul de lege criticat ca fiind neconstitutional.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 105/2000

încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) și (6), art. 49 și 25, fără a se arata însă în ce consta aceasta încălcare.

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este intemeiata. Astfel, se arata ca textul de lege criticat încalcă art. 41 alin. (1) din Constituție, deoarece "proprietarul unui autoturism ar trebui să aibă dreptul de a transporta cu respectivul autoturism alte persoane (prieteni, cunoscuți, rude) sau chiar necunoscuți, contra plata, ori de câte ori se afla în tranzit, deci ocazional, și acest drept nu poate și nu trebuie să fie limitat în măsura în care dreptul de proprietate al autoturismului este garantat conform art. 41". În legătură cu susținerea referitoare la încălcarea alin. (6) al art. 41 din Constituție se arata ca, în conformitate cu aceste dispoziții constituționale, "dreptul de proprietate implica și niște sarcini privind protecția mediului, asigurarea bunei vecinătăți și alte sarcini (obligații) ce trebuiesc a fi respectate potrivit legii sau obiceiului", "dar obiceiul este contrar

art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 ". Contrarietatea dispozițiilor de lege apreciate ca fiind neconstituționale față de prevederile art. 49 din Constituție este motivată în sensul că "de vreme ce un proprietar de autoturism nu-l poate folosi pe acesta, chiar ocazional, conform finalitatii sale, ar insemna ca însăși capacitatea sa de exercițiu să fie afectată, fără a exista imperativele prevăzute de art. 49, care să impună asemenea limitări în exercițiul drepturilor și libertăților". În sfârșit, în opinia instanței de judecată, textul de lege criticat "încalcă și dispozițiile art. 25 din Constituție, căci un cetățean neposesor de autoturism, care ar trebui sa calatoreasca într-o zona rurală, pentru care nu exista o cursa de transport rutier regulată, ar fi în imposibilitatea de a se deplasa în acea localitate cu vreunul din autoturismele aflate în tranzit spre localitatea respectiva, deoarece proprietarii autoturismelor nu l-ar lua în vehiculul lor pe călător de frica sancțiunilor contravenționale".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esenta, se arata ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 44/1997 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 105/2000 , "nu contravin dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (6) din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate garantat, și nici dispozițiilor art. 49 din Constituție referitoare la restrangerea impusa pentru apărarea ordinii și sănătății publice <<numai prin lege>> a exercițiului drepturilor - în speta, cel de libera circulație a persoanelor cu mijloace proprii de transport rutier, precum și cel de folosință a acestor mijloace (element al dreptului de proprietate) - asigurându-se realizarea acestor drepturi în condițiile prevăzute de ordonanța, fără a se aduce atingere <<existenței>> acestor drepturi".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 105/2000 , care prevăd: "Constituie contravenție, în măsura în care, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni, și se sancționează ca atare următoarele fapte:

a) efectuarea de transporturi rutiere sau desfășurarea de activități conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, fără licențe sau cu licențe cu valabilitate expirată, suspendate sau anulate, precum și nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea;"

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin art. 25, art. 41 alin. (1) și (6) și art. 49 din Constituție, care prevăd:

- Art. 25: "(1) Dreptul la libera circulație, în țara și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țara, de a emigra, precum și de a reveni în țara.";

- Art. 41 alin. (1) și (6): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională retine ca

Ordonanța Guvernului nr. 44/1997

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 105/2000 , constituie, astfel cum rezultă din art. 1 alin. (1) al acesteia, cadrul general pentru "organizarea, efectuarea și asigurarea desfășurării fluente și în siguranța a transporturilor rutiere de persoane și mărfuri, cu respectarea principiilor liberei concurente și a măsurilor de protecție a mediului înconjurător, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice și pentru satisfacerea necesităților economiei naționale și nevoilor de apărare a tarii". În consecința, prin dispozițiile art. 40 din ordonanța se sancționează faptele de încălcare a prevederilor acesteia și care constituie contravenții sau infracțiuni. Printre acestea este și fapta prevăzută la alin. (1) lit. a) din articol, constând în efectuarea de transporturi rutiere sau desfășurarea de activități conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, "fără licențe sau cu licențe cu valabilitate expirată, suspendate sau anulate, precum și nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea".

Sancționarea contravențională, în temeiul

art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 , a posesorilor de autoturisme are în vedere faptul ca aceștia nu desfășoară un transport în interes personal, ceea ce ar corespunde scopului pentru care ei dețin autoturismul, ci efectuează un transport rutier rezervat operatorilor de transport, respectiv persoanelor juridice române sau străine, care dețin în proprietate sau cu alt titlu vehicule rutiere și care efectuează transporturi interne și/sau internaționale, precum și activități conexe acestora. Or, potrivit art. 33 alin. (1) din ordonanța "pot desfășura operațiuni de transport rutier operatorii de transport rutier înscriși în Registrul operatorilor de transport rutier, ținut de autoritatea competentă". Asa fiind, desfășurarea unor asemenea activități și de către alte persoane reprezintă, pe de o parte, o concurenta neloială, iar pe de altă parte, efectuarea unui transport public rezervat de lege celor care dețin licentele necesare pentru aceasta, sens în care trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 34 din ordonanța, referitoare la onorabilitate, competența profesională, capacitate financiară și baza tehnica materială necesară.

Fața de cele arătate Curtea constata ca dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului de proprietate, și ale alin. (6), privind sarcinile ce grevează proprietatea, nu sunt incidente în cauza și, în consecința, nu poate retine încălcarea lor.

Totodată Curtea urmează sa înlăture și susținerea potrivit căreia sunt incalcate prevederile art. 25 din Constituție, care consacra dreptul la libera circulație a cetățenilor. Aceasta întrucât textul de lege criticat nu conține dispoziții care să vizeze acest drept, ci sancționează nerespectarea prevederilor ordonanței, care reglementează organizarea, efectuarea și asigurarea desfășurării fluente și în siguranța a transporturilor rutiere de persoane și mărfuri.

În sfârșit, Curtea nu poate retine vreo contradictie între art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 40/1997 și dispozițiile art. 49 din Constituție, privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, iar autorul excepției, ca de altfel și cu privire la celelalte texte constituționale invocate ca fiind incalcate, nu formulează nici un argument în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 105/2000 , excepție ridicată de Bebe Burciu din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 4.214/2001 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2002.