Decizia nr. 128/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Decizii de neconstituționalitate 2
- Decizia nr. 314/2002 19 noiembrie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 alin. 1 și 2 din…
- Decizia nr. 353/2002 10 decembrie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 din Codul de pro…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "M&P NAV" - S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 1.815/MF/2001 al Curții de Apel Constanta.
La apelul nominal se prezintă Compania Naționala "Administrația Canalelor Navigabile" - S.A. Constanta, prin consilier juridic, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Companiei Naționale "Administrația Canalelor Navigabile" - S.A. Constanta solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arata ca prin dispozițiile criticate se sancționează pasivitatea pârâtului, acesta având obligația legală de a depune întâmpinare. Nu sunt incalcate prevederile constituționale privind accesul liber la justiție, acesta fiindu-i conferit pârâtului prin procedura de citare. Nici dreptul la apărare nu este încălcat, întrucât judecarea litigiilor comerciale trebuie să se realizeze cu celeritate, asa cum rezultă și din dispozițiile cuprinse în cap. XIV din Codul de procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate. Considera ca este firesc ca părțile sa cunoască de la început pretențiile lor reciproce, ca de altfel și judecătorul. Reglementarea legală este menita să asigure echilibrul procesual, necesar pentru realizarea unui proces echitabil și eficient.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 20 decembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 1.815/MF/2001, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Societatea Comercială "M&P NAV" - S.R.L. din Galați în cadrul unui recurs împotriva intimatei Compania Naționala "Administrația Canalelor Navigabile" - S.A. Constanta.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 49 și 54 din Constituție. Astfel, prin sancțiunea decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, altele decât cele de ordine publică, sancțiune prevăzută de dispozițiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, se încalcă dreptul la apărare și se ingradeste accesul liber la justiție, deoarece apărarea în instanța fără posibilitatea probatiunii este imposibil de conceput, o astfel de cauza neputând fi soluționată în mod corect și judicios.
De asemenea, autorul excepției considera ca aceasta sancțiune constituie o restrangere a dreptului la apărare și a liberului acces la justiție, fără sa existe vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 49 alin. (1) din Constituție și fără sa existe proportionalitate între aceasta sancțiune și situația care a determinat-o, și anume nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege. În ceea ce privește dispozițiile art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă, acestea introduc o discriminare nejustificată între participanții la proces asistați de avocat și cei neasistati, "impartindu-i în cetățeni cu apărător și cetățeni fără apărător". În concluzie solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.
Curtea de Apel Constanta, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția invocată este intemeiata, întrucât aplicarea sancțiunii decăderii în cazul nedepunerii de către pârât, până la prima zi de înfățișare, a întâmpinării duce la concluzia ca dreptul la apărare al pârâtului "este limitat, iar nu garantat, din moment ce pârâtul care nu a depus întâmpinare este decăzut din dreptul de a mai formula probatorii sau excepții în afară celor de ordine publică". De asemenea, în materie comercială neexistand calea de atac devolutiva a apelului, rezultă ca instanța va decide numai pe baza susținerilor și probatoriilor administrate de reclamant, fiind astfel incalcate prevederile "art. 24 din Constituție, precum și principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil". Și principiul egalității cetățenilor în fața legii este încălcat, întrucât prin dispozițiile atacate "se face o discriminare între participanții la proces, după cum aceștia sunt sau nu reprezentați de avocat".
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, dispozițiile criticate asigurând un echilibru în ceea ce privește situația juridică a părților, evitandu-se și amânarea nejustificată a procesului. De asemenea, depunerea întâmpinării este utila și pentru instanța de judecată, care ia cunoștința, încă din faza inițială a procesului, de cererile și apărările părților, precum și de dovezile pe care se întemeiază acestea. Prin aceasta reglementare se asigura și egalitatea de mijloace, de arme între părțile procesului, asigurându-se astfel respectarea exigențelor prevăzute la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Chiar dacă nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege este sancționată cu decăderea, totuși "pârâtul va putea discuta probele și temeinicia susținerilor reclamantului în condițiile prevederilor art. 171 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea decăzută din dreptul de a administra o proba va putea totuși să se apere discutând în fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice". În ceea ce privește dispozițiile art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă, acestea atenuează consecințele grave ale decăderii, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat. În final Guvernul apreciază ca dispozițiile criticate se bazează pe prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție, care dau în competența legiuitorului ordinar reglementarea procedurii de judecată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de către Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 118 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
"Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afară celor de ordine publică.
În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, președintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfățișare, sa arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de ședința; instanța va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării."
Prevederile constituționale invocate de autorul excepției în susținerea acesteia sunt următoarele:
- art. 15 alin. (1): "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea." ;
- art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări." ;
- art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
- art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";
- art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";
- art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți."
Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine ca în cadrul procesului civil întâmpinarea este actul de procedura prin care pârâtul răspunde în scris pretențiilor formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecata, arătând totodată apărările sale. Prin acest act reclamantul este pus în situația de a cunoaște apărarea și dovezile pe care se sprijină pârâtul, inlaturandu-se astfel surpriza și realizandu-se egalitatea în ceea ce privește poziția procesuala a părților.
Depunerea întâmpinării contribuie la urgentarea soluționării procesului, prin motivarea ei, prin arătarea dovezilor, față de care reclamantul, la rândul sau, poate să își pregătească din timp apărarea, precum și prin faptul ca de la început da instanței posibilitatea de a cunoaște cadrul în care își va desfășura activitatea.
Curtea constata ca dispozițiile art. 118 din Codul de procedură civilă, referitoare la întâmpinare, nu ingradesc accesul la justiție, nu încalcă dreptul la apărare al pârâtului și nici egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, asa cum se susține în motivarea excepției de neconstituționalitate. În acest sens Curtea retine ca pârâtul care nu a depus întâmpinarea în termenul prevăzut de lege are în continuare dreptul să se apere prin combaterea pretențiilor reclamantului și prin discutarea, în fapt și în drept, a susținerilor și a dovezilor adversarului, asa cum rezultă din dispozițiile art. 171 din Codul de procedură civilă. De asemenea, pârâtul va putea invoca în tot cursul procesului excepțiile de ordine publică.
Dispozițiile constituționale sunt respectate și prin posibilitatea pârâtului, prevăzută la art. 138 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de a cere administrarea unor dovezi în sprijinul susținerilor sale în cazul în care nevoia dovezii ar reieși din dezbateri și partea nu o putea prevedea, atunci când administrarea dovezii nu pricinuiește amânarea judecații sau când dovada nu a fost cerută, în condițiile legii, din pricina neștiinței sau lipsei de pregătire a părții care nu a fost reprezentată sau asistată de avocat. Dispozițiile art. 103 din Codul de procedură civilă reprezintă o alta garanție a dreptului la apărare, dând posibilitatea părții care, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, nu a efectuat un act de procedura în termenul prevăzut de lege de a solicita repunerea în termen.
În ceea ce privește susținerea autorului excepției ca dispozițiile art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă ar contraveni principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, Curtea retine ca, pe de o parte, aceste dispoziții constituie o alta garanție a dreptului la apărare, iar pe de altă parte, nu exista identitate de situații, care să justifice aplicarea aceluiași regim juridic. Faptul ca o persoană nu beneficiază de asistența juridică justifica acordarea unui tratament mai favorabil în raport cu o persoană care este reprezentată sau asistată de avocat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "M&P NAV" - S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 1.815/MF/2001 al Curții de Apel Constanta.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Vlad Mihai Cercel
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.