Decizia nr. 353/2002

Costica Bulai - președinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Georgia Camelia Liliana Petricu și Andrei Emanuel Popescu în Dosarul nr. 18.876/2001 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale, invocand în acest sens și Decizia Curții Constituționale nr. 128/2002.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 18.876/2001, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Georgia Camelia Liliana Petricu și Andrei Emanuel Popescu într-o cauza civilă având ca obiect constatarea nulității absolute a unui certificat de moștenitor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca prin reintroducerea obligativitatii întâmpinării se creează o discriminare, incalcandu-se astfel prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, coroborate cu cele ale art. 128. De asemenea, susțin și încălcarea prevederilor art. 20, precum și ale art. 21 privind accesul liber la justiție, prin faptul ca se creează "o condiție favorabilă reclamantului și îl lipsește de apărare, ceea ce constituie o inegalitate, deoarece aceste dispoziții ale Codului de procedura civilă devin mai ingaduitoare pentru una din părți". Totodată autorii excepției susțin ca prin dispozițiile legale criticate se încalcă și principiul prevăzut de art. 16 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege.

Judecătoria Sectorului 4 București considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate vizează "așezarea părților pe poziții egale în ceea ce privește propunerea și administrarea probelor", iar prin sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe s-a avut în vedere stabilizarea cadrului juridic de soluționare a unei cauze civile, pentru a da posibilitatea instanțelor de judecată de a soluționa cauzele mai eficient și într-un termen rezonabil. Instanța de judecată apreciază ca dispozițiile criticate trebuie interpretate și în raport de sancțiunile ce pot fi aplicate reclamantului, în cazul în care nu respecta dispozițiile art. 112 din Codul de procedură civilă, referitoare la cererea de chemare în judecata.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca reintroducerea obligativitatii întâmpinării, prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , este o soluție care a existat la noi până în anul 1952, fiind justificată ca o măsura de simetrie, care îl pune și pe reclamant în situația de a cunoaște apărările pârâtului, evitand surprizele de la dezbaterea orala. De asemenea, considera ca "întâmpinarea prezintă o utilitate practica incontestabila, [...] destinată să asigure un echilibru în situația juridică a părților. Prin depunerea întâmpinării i se asigura și reclamantului posibilitatea de a lua cunoștința de apărările pârâtului". Totodată dispozițiile legale criticate sunt menite să asigure egalitatea de mijloace, dându-se în același timp satisfactie și exigențelor prevăzute de art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții s-a instituit "tocmai datorită importantei întâmpinării și pentru a realiza obiectivul consacrării caracterului ei obligatoriu", dar pârâtul va putea discuta probele și temeinicia susținerilor reclamantului în condițiile art. 171 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea decăzută din dreptul de a mai administra o proba va putea totuși să se apere discutând în fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții adverse.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, Curtea pronunțându-se asupra dispozițiilor legale criticate prin Decizia nr. 128/2002.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 118 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 44 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 118: "Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afară celor de ordine publică.

În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, președintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfățișare, sa arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de ședința; instanța va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate prevăd obligativitatea depunerii întâmpinării în cadrul procesului civil, precum și sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții, în afară de cele de ordine publică. Alin. 3 al art. 118 din Codul de procedură civilă conține o dispoziție menita sa atenueze consecințele grave ale decăderii, pentru ipoteza în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat. În acest caz președintele îi va pune în vedere pârâtului, la prima zi de înfățișare, sa arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare, instanța putând acorda un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării.

Curtea retine ca reintroducerea acestor dispoziții legale nu încalcă principiul conform căruia nimeni nu este mai presus de lege și nici pe cel al egalității cetățenilor în fața legii, prevăzute de art. 16 din Constituție, asa cum susțin fără temei autorii excepției. Aceste soluții legislative au fost reintroduse în Codul de procedură civilă pentru a se asigura egalitatea de "arme" dintre reclamant și pârât, precum și judecarea cu celeritate a cauzelor, evitandu-se tergiversarea judecații și dându-se astfel satisfactie cerințelor impuse de art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 21, deoarece pârâtul beneficiază de toate garanțiile legale ale accesului liber la justiție. În acest sens pârâtul poate invoca pe tot parcursul procesului excepțiile de ordine publică, iar în cazul nedepunerii întâmpinării în termenul legal își vor găsi aplicare prevederile art. 171 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea decăzută din dreptul de a administra o proba va putea totuși să se apere discutând în fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții adverse. Exista, de asemenea, posibilitatea pentru pârât de a cere administrarea dovezilor în sprijinul apărării sale, în condițiile art. 138 din Codul de procedură civilă. Tot o garanție legală a accesului liber la justiție o reprezintă dispozițiile art. 103 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea părții de a solicita repunerea în termen, în cazul în care, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, nu a efectuat un act de procedura în termenul legal.

Referitor la susținerile autorilor excepțiilor, conform cărora dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 128 din Constituție, Curtea retine ca acestea din urma se referă la folosirea căilor de atac și, ca atare, nu au incidența în cauza.

Curtea constata ca asupra dispozițiilor legale criticate s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002. Neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția acestei decizii rămân valabile și în prezenta cauza.

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Georgia Camelia Liliana Petricu și Andrei Emanuel Popescu în Dosarul nr. 18.876/2001 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2002.