Decizia nr. 104/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 3, art. 66 alin. 3, art. 67^1 alin. 1 și ale

art. 71 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Maria Moldovan în Dosarul nr. 5.232/2001 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, reprezentat de avocat Dan Stegaroiu, lipsind Administrația finanțelor publice Campia Turzii, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul autorului excepției susține ca dispozițiile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

sunt neconstituționale. În acest sens considera ca organele statului sunt, în același timp, atât creditor, cat și executor, serviciile financiare fiind astfel ridicate deasupra legii, ceea ce încalcă prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile criticate contravin și prevederilor

art. 21 din Constituție, întrucât Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

este o lege specială care conferă unei instituții publice un privilegiu, ingradind, în același timp, accesul la justiție. Prevederile constituționale ale art. 41 sunt considerate a fi incalcate, întrucât proprietatea de stat și cea particulară nu sunt ocrotite în mod egal.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

reglementează o procedură specială pentru valorificarea creanțelor bugetare, caracterizată prin încasarea cu operativitate a acestor creanțe. Faptul ca executarea creanțelor bugetare se realizează de către organe specializate, iar nu de executorii judecătorești, nu contravine prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât situația debitorilor bugetari este diferita de cea a debitorilor de drept privat.

În legătură cu încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție, reprezentantul Ministerului Public considera că nu este îngrădit accesul la justiție.

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

prevede, prin dispozițiile art. 76 și următoarele, posibilitatea pentru persoanele interesate de a introduce contestație la executare. În ceea ce privește stabilirea unei ordini de preferinta, aceasta nu încalcă prevederile constituționale. Dispoziții ce consacra anumite ordini de preferinta sunt și cele ale art. 563 din Codul de procedură civilă sau ale

art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată. Faptul ca în cadrul acestor ordini de preferinta creanțele statului sunt privilegiate se justifica datorită naturii speciale a acestora. În concluzie, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 1 noiembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 5.232/2001, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 3, art. 66 alin. 3 și 4 și ale

art. 71 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, excepție invocată de Maria Moldovan în cadrul unui recurs împotriva hotărârii prin care a fost respinsă contestația la executare formulată de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și ale art. 41 alin. (2) din Constituție. Astfel dispozițiile

art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , datorită faptului "ca instituie posibilitatea unităților financiare teritoriale de a-și executa silit prin mijloace proprii debitorii", contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2), întrucât în acest fel Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale teritoriale sunt situate mai presus de lege. Prevederile art. 21 alin. (1) din Constituție sunt incalcate, întrucât aceeași persoana (unitatea financiară teritorială) are în același timp atât calitatea de creditor, cat și cea de executor, urmărind realizarea doar a propriilor interese. Astfel sunt limitate posibilitățile de apărare a drepturilor și a intereselor legitime ale persoanelor. Autorul excepției considera ca executarea silită trebuie să constituie atributia exclusiva a executorilor judecătorești, iar nu și a unităților financiare teritoriale, asa cum stabilesc dispozițiile criticate. Pe cale de consecința, apreciază ca sunt incalcate și prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, întrucât ocrotirea creanțelor statului (reprezentat prin organul financiar teritorial) nu este aceeași cu cea de care beneficiază creanțele celorlalți creditori.

Autorul excepției considera ca dispozițiile

art. 66 alin. 3 și 4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la principiul egalității în fața legii, principiu aplicabil nu numai cetățenilor, ci tuturor persoanelor fizice și juridice. Se creează astfel un privilegiu organului de executare, care dispune atât de posibilitatea de a decide vânzarea imobilului, la al treilea termen de licitație, la cel mai mare preț oferit, cat și de posibilitatea de a decide vânzarea imobilului cu plata în rate, cu acordul creditorului care participa la urmărire în vederea satisfacerii unei alte creanțe decât cea bugetară. De asemenea, pe aceasta cale se deschide posibilitatea fraudarii legii.

Dispozițiile

art. 71 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

sunt neconstituționale, în opinia autorului excepției, în raport cu prevederile art. 16 alin. (2) și ale art. 41 alin. (2) din Constituție. Datorită faptului ca organele financiare au posibilitatea de a asigura la timp realizarea creanțelor bugetare, este nepermis ca statul să dețină o poziție privilegiată în cadrul ordinii de preferinta reglementate de dispozițiile criticate. În acest fel statul este mai presus de lege, întrucât, chiar și în cazul în care organele sale nu își îndeplinesc atribuțiile, creanțele bugetare au o poziție preferentiala față de celelalte creanțe. De asemenea, acest fapt constituie și o ocrotire inegala a proprietății, întrucât creanțele de drept privat nu sunt protejate în aceeași măsura ca și creanțele bugetare.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția invocată este neîntemeiată, întrucât "dispozițiile legale criticate nu contravin principiului constituțional al egalității în drepturi", acest principiu presupunand un tratament egal pentru situații egale, în timp ce în situații diferite "tratamentul juridic nu poate fi decât diferit". În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, instanța apreciază ca "instituirea unei proceduri de executare silită a creanțelor bugetare nu reprezintă o atingere a dreptului de proprietate al celorlalți creditori ai aceluiași urmărit".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel instituirea, prin dispozițiile

art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , a dreptului Ministerului Finanțelor Publice, prin organele sale teritoriale, de a-și executa prin mijloace proprii debitorii nu contravine prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituție, întrucât statul, în vederea apărării intereselor cetățenilor, este obligat să asigure încasarea creanțelor bugetare, necesare satisfacerii interesului public, iar acest lucru se realizează prin intermediul autorităților și organelor pe care le abiliteaza, fără a fi incalcate prevederile constituționale menționate.

În continuare președintele Camerei Deputaților considera că nu sunt incalcate prevederile art. 21 alin. (1) din Constituție, deoarece persoanele care se considera vătămate se pot adresa justiției, conform dispozițiilor

art. 22, 44 sau 76 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 . De asemenea, nu sunt incalcate nici prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, întrucât organele financiare urmăresc și încasează creanțele bugetare în vederea realizării intereselor generale ale cetățenilor, iar nu pentru satisfacerea unui interes propriu.

Dispozițiile art. 66 alin. 3 și 4 nu încalcă, în opinia președintelui Camerei Deputaților, prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. În acest sens se arata ca egalitatea nu înseamnă uniformitate, o lege putând stabili reguli diferite în funcție de situațiile deosebite în care se găsesc anumite persoane. În acest caz "situația deosebită este data de necesitatea executării silite în mod rapid și eficient a imobilului, pentru realizarea creanțelor bugetare, astfel încât orice întârziere în încasarea acestora, capabilă sa afecteze bugetul statului, să fie stopata".

Ordinea de preferinta reglementată de dispozițiile

art. 71 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituție. Egalitatea exista în cadrul creanțelor cu aceeași ordine de preferinta, sumele obținute repartizandu-se creditorilor de același rang, proporțional cu creanta fiecăruia. În ceea ce privește instituirea unei ordini de preferinta, aceasta este justificată de necesitatea satisfacerii anumitor creanțe cu prioritate față de altele. Prevederile constituționale ale art. 41 alin. (2) nu sunt incalcate, întrucât în cadrul executării silite creditorul dispune doar de un drept de creanta, iar nu de un drept de proprietate, care ar presupune prerogativa urmăririi și cea a preferintei.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

reglementează o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce privește executarea creanțelor bugetare, iar acest lucru nu este interzis de nici o prevedere constituțională. Prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție nu sunt incalcate deoarece aceasta reglementare specială nu se întemeiază pe nici unul dintre criteriile de discriminare prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituție, ci pe natura specifică a creanțelor bugetare, izvorata din îndatorirea fundamentală a cetățenilor de contribuție la cheltuielile publice. Pe de altă parte, prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție consacra "egalitatea în fața legii a cetățenilor, principiul nefiind aplicabil în relațiile dintre persoane juridice, stat sau instituții publice".

De asemenea, nu sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1), întrucât accesul liber la justiție este garantat prin dispozițiile

art. 76 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , potrivit cărora persoanele interesate pot formula contestație la executare. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, Guvernul considera ca acestea trebuie interpretate în corelatie cu cele ale art. 53 alin. (1), privind obligația fundamentală a cetățenilor de a contribui, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice. Astfel "proprietatea publică poate fi ocrotită în mod diferit, în speta, prin instituirea unei proceduri derogatorii de la dreptul comun pentru executarea silită a creanțelor bugetare".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de președintele Camerei Deputaților și de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, deși atât autorul excepției, cat și instanța de judecată, în încheierea prin care a sesizat Curtea Constituțională, au indicat dispozițiile

art. 66 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , Curtea constata ca, în realitate, textul criticat se regaseste în cadrul dispozițiilor art. 67^1 alin. 1 din ordonanța, întrucât dispozițiile

art. 66 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

au fost abrogate prin

art. I pct. 21 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 113/1999 , iar art. 67^1 a fost introdus prin art. I pct. 23 din același act normativ. În consecința, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1, 3, art. 66 alin. 3, art. 67^1 alin. 1 și ale

art. 71 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții având următorul cuprins:

- art. 1: "Creanțele constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume ce reprezintă resurse financiare publice, potrivit legii, sunt creanțe bugetare care se executa potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe.";

- art. 3: "Încasarea și urmărirea creanțelor bugetare prevăzute la art. 1, care sunt administrate de Ministerul Finanțelor, se asigura de către acesta și de către unitățile sale teritoriale, respectiv: direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene și a municipiului București și Direcția generală a vamilor, pentru creanțele stabilite în vama, prin unitățile lor subordonate.

Realizarea creanțelor bugetare prin modalitățile prevăzute la art. 2 poate fi facuta și de către alte organe, potrivit legii.";

- art. 66 alin. 3: "În cazul în care imobilul nu a fost vândut nici la a doua licitație, se va fixa un al treilea termen de licitație, de cel mult 30 de zile, când imobilul poate fi vândut la cel mai mare preț oferit.";

- art. 67^1 alin. 1: În condițiile și la termenele stabilite de organul de executare sau cu acordul acestuia și, atunci când este cazul, cu acordul creditorului care participa la urmărire pentru realizarea unei alte creanțe decât cea bugetară, cumpărătorii pot sa plătească prețul în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din prețul de evaluare sau de adjudecare al imobilului, după caz, și cu plata unei dobânzi stabilite la nivelul taxei oficiale a scontului.";

- art. 71: "În cazul în care executarea silită, de competența organelor prevăzute la art. 24, a fost pornită de mai mulți creditori sau când, până la eliberarea și distribuirea sumei rezultate din executare, au depus și alți creditori titlurile lor, aceste organe vor proceda la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferinta, dacă legea nu prevede altfel:

a) creanțele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea și conservarea bunurilor al căror preț se distribuie;

b) creanta reprezentând salarii și alte datorii asimilate acestora, pensii, ajutoare pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau întărirea sănătății, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum și creanțele reprezentând obligația de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății;

c) creanțele rezultând din obligații de întreținere, alocații pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenta;

d) creanțele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuții și din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale;

e) creanțele rezultând din împrumuturi acordate de stat;

f) creanțele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietății publice prin fapte ilicite;

g) creanțele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum și din chirii;

h) creanțele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale, după caz;

i) alte creanțe.

Pentru plata creanțelor care au aceeași ordine de preferinta, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată din executare se repartizează între creditori, proporțional cu creanta fiecăruia."

Prevederile constituționale invocate de autorul excepției în susținerea acesteia sunt următoarele:

- art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- art. 21 alin. (1): "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.";

- art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate de autorul acesteia nu contravin Constituției.

Prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare s-a instituit o procedură specială pentru executarea creanțelor constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume ce reprezintă resurse financiare publice.

Reglementarea se justifica prin necesitatea de a se asigura încasarea cu operativitate a sumelor destinate sa alimenteze bugetul de stat, în interesul general pe care resursele financiare publice îl implica.

În ceea ce privește dispozițiile art. 1, 3, art. 66 alin. 3 și ale

art. 67^1 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , Curtea retine ca investirea unităților Ministerului Finanțelor Publice cu competența de a incasa și urmări creanțele bugetare nu încalcă nici principiul egalității cetățenilor în fața legii, nici liberul acces la justiție și nici principiul ocrotirii egale a proprietății private, indiferent de titular, deoarece:

a) Faptul ca executarea creanțelor bugetare se face de către organele Ministerului Finanțelor Publice și nu de către executorii judecătorești - competenți să execute toate celelalte categorii de creanțe bănești - nu contravine prevederilor art. 16 din Constituție, dat fiind ca situația debitorilor plătitori ai obligațiilor bugetare nu este identică și nici similară cu cea a celorlalți debitori, plătitori ai unor obligații izvorâte din raporturi de drept privat. Situația diferita a plătitorilor obligațiilor bugetare, intemeiata pe îndatorirea fundamentală a cetățenilor de a contribui, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice, conform art. 53 alin. (1) din Constituție, justifica instituirea, în ceea ce îi privește, a unui regim executional diferit, derogator de la dreptul comun.

b) Executarea creanțelor bugetare pe calea procedurii prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

nu împiedica accesul la justiție al debitorilor care se considera vătămați în drepturile lor prin actele de executare. Potrivit art. 76 din ordonanța persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărei executări silite, fiecărui act de executare silită efectuat de organele de executare competente, precum și în cazul în care acest organ refuza sa îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

Referitor la dispozițiile

art. 71 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

Curtea constata ca, pentru aceleași considerente, susținerile autorului excepției nu sunt întemeiate.

În plus Curtea retine ca stabilirea unei ordini de preferinta la distribuirea sumei realizate din executarea silită nu este specifică doar procedurii reglementate prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , o asemenea ordine de preferinta fiind reglementată și prin Codul de procedură civilă ( art. 563), precum și prin Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată (art. 108).

Creanțele bugetare sunt înscrise în rândul creanțelor privilegiate, ținându-se seama de natura acestora și de interesul ca aceste creanțe să fie realizate fără întârziere, pentru a alimenta bugetul de stat, destinat satisfacerii intereselor generale ale societății.

În concluzie, Curtea constata ca dispozițiile legale atacate pe calea excepției de neconstituționalitate nu contravin nici uneia dintre prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 3, art. 66 alin. 3, art. 67^1 alin. 1 și ale

art. 71 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Maria Moldovan în Dosarul nr. 5.232/2001 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2002.