Decizia nr. 140/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19^35 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 409/2001 , excepție ridicată de Banca Comercială "Ion Tiriac" - S.A. din București în Dosarul nr. 9.463/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului București.

La apelul nominal răspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, reprezentată de avocatele Elena Petre Balanescu, Lucia Capusan și Liliana Șerban. Lipsește Banca Comercială "Ion Tiriac" - S.A. din București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, prin reprezentanții săi, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens considera ca stabilirea unui regim preferențial pentru valorificarea dreptului corespunzător creanțelor preluate la datoria publică interna ca urmare a cesiunii de către bănci a creanțelor neperformante, metodele și procedurile speciale prevăzute inclusiv pentru executarea silită a titlurilor deținute de A.V.A.B. nu pot aduce atingere prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. Creanțele neperformante preluate la datoria publică și valorificate de A.V.A.B. au un privilegiu legal general față de creanțele altor creditori, determinat de faptul ca, potrivit legii, sumele astfel obținute din valorificare constituie venituri publice, destinate diminuării datoriei publice. În subsidiar se apreciază ca excepția are un caracter exclusiv dilatoriu, de natura sa tergiverseze soluționarea cauzei. De asemenea, se arata ca excepția poate fi considerată inadmisibila întrucât soluționarea cauzei nu depinde de textul de lege criticat, deoarece obiectul cererii îl constituie o contestație la executare, în sensul art. 399 din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1), (2) și (7) privind garantarea dreptului de proprietate și ocrotirea în mod egal a proprietății private și nici celor ale art. 49 referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 9.463/2001, Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19^35 din Legea nr. 409/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, excepție ridicată de Banca Comercială "Ion Tiriac" - S.A. din București cu ocazia soluționării unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1), (2) și (7) privind protecția proprietății private, precum și celor ale art. 49 referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. În opinia autorului excepției creditorul ipotecar (în speta, Banca Comercială "Ion Tiriac" - S.A.) este lipsit de posibilitatea de a-și exercită dreptul de a executa imobilul ce face obiectul ipotecii, deși a făcut toate demersurile pentru ca dreptul sau să fie înregistrat și conservat în condițiile legii. De asemenea, autorul excepției considera ca textul de lege criticat permite să se execute o creanta ulterioară a A.V.A.B. (care s-a substituit creditorului de rang II, Bancorex), înaintea creanței aparținând creditorului de rang I (Banca Comercială "Ion Tiriac" - S.A.), care a acordat creditul în conformitate cu prevederile legale. Astfel creditorii nu beneficiază în mod egal de protecția proprietății, ceea ce echivaleaza, în opinia autorului excepției, cu o expropriere fără despăgubire. Se invoca în susținerea excepției de neconstituționalitate jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, cazul Neutrich contra Frantei.

Instanța de judecată apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, deoarece instituirea ordinii de preferinta pentru satisfacerea creanțelor este justificată de natura creanței privilegiate, și anume o creanta neperformanta preluată la datoria publică.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel se apreciază ca "instituirea unei ordini de preferinta pentru satisfacerea creanțelor bancare, data de existenta unei situații speciale, nu poate aduce atingere dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate sau ocrotirea în mod egal a proprietății private, deoarece, în cadrul unei executări silite, creditorul invoca doar un drept de creanta ce urmează a fi satisfăcut prin executare silită, iar nu un drept de proprietate asupra bunului urmărit". De asemenea, se considera ca textul de lege criticat nu aduce atingere nici art. 49 din Constituție referitor la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât "nu este vorba de vreo restrangere", ci doar de situația în care, "între doi creditori, unul are un privilegiu general în privinta creanțelor preluate la datoria publică, privilegiu dat de natura deosebită a creanței privilegiate".

Guvernul apreciază, de asemenea, ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În legătură cu dispozițiile legale criticate se apreciază ca acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, deoarece, în concordanta cu cerințele art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, privind obligația statului de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economico-financiară, legiuitorul a stabilit ca fiind prioritara executarea creanțelor "preluate la datoria publică în raport cu alte creanțe, măsura venind în întâmpinarea dispozițiilor constituționale referitoare la primordialitatea interesului public".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, deși atât autorul excepției de neconstituționalitate, cat și instanța de judecată, în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, au reținut ca sunt criticate dispozițiile

art. 19^35 din Legea nr. 409/2001 , în realitate acest articol este cuprins în

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 409/2001 . În consecința, Curtea retine ca obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 19^35 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active bancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 409/2001 , cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001. Acest text de lege are următorul cuprins: "Dreptul corespunzător creanței preluate la datoria publică se executa înaintea oricărui alt drept, indiferent de natura acestuia sau de data la care a fost constituit, cu excepția salariilor și a altor privilegii legale."

În susținerea excepției autorul acesteia a invocat încălcarea următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 41 alin. (1), (2) și (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...]

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

De asemenea, s-a invocat și încălcarea următoarelor dispoziții din acte internaționale:

- Art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției.";

- Art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosință bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca preluarea la datoria publică a unor creanțe bancare neperformante este de natura sa constituie o justificare suficienta pentru instituirea unor reguli speciale privind executarea silită. Aceasta deoarece exista o strânsă legătură între datoria publică și bugetul de stat (după cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000). În aceste condiții și în considerarea prevederilor constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit cărora statul are obligația de a asigura protejarea interesului național în activitatea economico-financiară, se retine ca fiind prioritara executarea creanțelor preluate la datoria publică în raport cu alte creanțe. Aceasta exigenta nu ar putea fi însă respectata dacă statul nu ar fi creditor privilegiat. Asa fiind, se constată că dispozițiile legale criticate, reglementand în cadrul executării silite ordinea de preferinta a creditorilor urmăritori, nu pot sa aducă atingere art. 41 alin. (1), (2) și (7) din Constituție, referitoare la garantarea dreptului de proprietate și ocrotirea în mod egal a proprietății private.

În ceea ce privește susținerea ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 49, Curtea constata ca textul de lege considerat ca fiind neconstitutional, prin raportare la art. 49 din Constituție, excede sferei de reglementare a textului constituțional menționat, deoarece restrangerea, în înțelesul art. 49, privește exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți cetățenești. Or, în speta este vorba de drepturi de natura civilă.

În sfârșit, Curtea mai constata ca dispozițiile din actele internaționale invocate nu sunt relevante pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, deoarece nu se poate retine nici o legătură între conținutul acestor documente internaționale și textul de lege criticat de autorul excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19^35 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 409/2001 , excepție ridicată de Banca Comercială "Ion Tiriac" - S.A. din București în Dosarul nr. 9.463/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2002.