Decizia nr. 155/2002

Articolul 5

alin. (1) din Legea nr. 50/1996

are următorul conținut: "Magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de încadrare lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art. 42 și

art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, calculat în procente la indemnizația bruta de încadrare, după cum urmează:

- de la 5 la 10 ani - 5%

- de la 10 la 15 ani - 10%

- de la 15 la 20 de ani - 15%

- peste 20 de ani - 20%."

Autorul excepției susține ca aceasta reglementare legală contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit cărora: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca, pentru desprinderea adevăratului sens al textului

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , în acord cu voința legiuitorului, exprimată prin aceste reglementări, sunt relevante și dispozițiile art. 5 alin. (2) din aceeași lege, conform cărora "adaosul la indemnizația de încadrare prevăzut la alin. (1) se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în magistratura", precum și dispozițiile art. 42, art. 43 alin. 2 și

art. 44 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

- Art. 42: "Au calitatea de magistrat și fac parte din corpul magistraților judecătorii de la toate instanțele judecătorești, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum și magistrații-asistenți ai Curții Supreme de Justiție.";

- Art. 43 alin. 2: "Personalul de specialitate juridică de execuție și de conducere, inclusiv secretarul general și adjunctii acestuia din Ministerul Justiției, precum și personalul de instruire și de conducere, de specialitate juridică, din cadrul Institutului Național al Magistraturii, indiferent de vechime, este asimilat magistraților pe durata îndeplinirii funcției. Prevederile prezentei legi referitoare la drepturile și îndatoririle magistraților se aplică în mod corespunzător și acestor magistrați.";

- Art. 44: "Constituie vechime în magistratura perioada în care o persoană a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în Ministerul Justiției, în Institutul Național al Magistraturii, judecător la Curtea Constituțională, judecător financiar ori procuror financiar la Curtea de Conturi, magistrat-asistent la Curtea Suprema de Justiție, la Curtea Constituțională sau la Curtea de Conturi, funcții de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat sau departamentale, în laboratoarele de expertize criminalistice, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, funcții didactice în învățământul superior juridic, funcția de ministru al justiției, secretar de stat ori de secretar general și secretar general adjunct în Ministerul Justiției, funcții de specialitate juridică în instituția Avocatul Poporului, notar, avocat, jurisconsult sau consilier juridic. Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție constituie vechime în magistratura, în condițiile prevăzute la art. 78 alin. 3.

Timpul cat o persoană, licentiata în drept sau în drept economic-administrativ, este senator sau deputat, avocat al poporului, membru al Curții de Conturi, personal de conducere ori de execuție, de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Presedintiei Române, Guvernului, Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Curții Constituționale, Direcției juridice și consulare din Ministerul Afacerilor Externe sau în cadrul altor organe ale administrației publice se considera vechime în magistratura."

Curtea observa ca art. 42, art. 43 alin. 2 și

art. 44 din Legea nr. 92/1992

reglementează situații diferite. Astfel: a) art. 42 defineste calitatea de magistrat, respectiv funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească cei care fac parte din corpul magistraților; b) art. 43 alin. 2 prevede categoria de personal care este asimilat magistraților pe durata îndeplinirii anumitor funcții determinate; c) art. 44 reglementează activitățile desfășurate în anumite funcții, care se considera vechime în magistratura, vechime ce se ia în considerare la încadrarea și promovarea în diferite funcții în cadrul magistraturii, inclusiv acordarea pensiei de serviciu.

Acordarea adaosului la indemnizația de încadrare a magistraților numai în raport cu vechimea efectivă realizată în funcții de judecător, procuror sau în alte funcții asimilate acestora este o opțiune a legiuitorului, constituind o recompensa pentru fidelitatea față de aceste funcții.

Persoanele care au dobândit vechime într-o funcție de magistrat și în funcții asimilate acesteia se afla într-o situație diferita față de cele care au realizat vechime în alte funcții cu profil juridic. Perioadele de activitate exercitată în aceste funcții constituie pentru acestea din urma vechime de cotizare utila la calcularea pensiei, dacă pensionarea intervine când acestea ocupa un post de magistrat sau un post asimilat acestei funcții, precum și la numirea și promovarea în posturi de magistrat.

Este adevărat ca alin. (2) al

art. 5 din Legea nr. 50/1996

folosește, pentru determinarea datei de la care se acordă un anumit procent al adaosului la indemnizația de încadrare, sintagma îndeplinirii vechimii în magistratura, dar aceasta nu schimba sensul dispozițiilor alin. (1) al aceluiași articol cu privire la categoriile de magistrați beneficiari ai adaosului la indemnizația de încadrare.

În consecința, Curtea constata ca excepția este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, cu majoritate de voturi, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, excepție ridicată de Ștefan A. Badea în Dosarul nr. 105/2001 al Curții Supreme de Justiție constituite în complet format din 9 judecători.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 mai 2002.