Decizia nr. 677/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Benke Károly

- prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor, excepție ridicată de Florentin Hadadea în Dosarul nr. 692/57/2015/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 680D/2022.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, prin

Decizia nr. 649 din 15 decembrie 2022 , Curtea a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 10 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 692/57/2015/a2, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor, excepție ridicată

de Florentin Hadadea într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe, prin care contestația împotriva unei decizii emise de Comisia de jurisdicție a imputațiilor a fost respinsă ca neîntemeiată. Decizia Comisiei de jurisdicție a imputațiilor a fost emisă consecutiv unei cercetări administrative realizate ca urmare a admiterii de către aceasta a unei cereri de repunere în termenul de cercetare administrativă, formulată de comandantul unității în condițiile

art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul legal criticat îl obligă pe justițiabil să se supună hotărârii Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor (organism administrativ-jurisdicțional), fără a fi parte la procedura desfășurată în fața respectivului organism, fără a putea să se opună la aceasta, în situația în care unitatea militară solicită repunerea în termen.

6.

Analizarea de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a cererilor de repunere în termenul de cercetare administrativă este în disonanță cu prevederile constituționale, care presupun supunerea facultativă de către părți analizei organului administrativ-jurisdicțional a legalității unui act administrativ, nicidecum obținerea de către o parte a unui nou termen privind emiterea unui act administrativ și implicit un avantaj asupra destinatarului viitorului act administrativ. Se apreciază că din

art. 2 alin. (1) lit. c)

și

lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

reiese faptul că legiuitorul poate institui jurisdicții speciale administrative doar pentru contestarea pe cale administrativ-jurisdicțională a unor acte administrative deja admise, dar nu poate face acest lucru în faza premergătoare emiterii acestora. În speță, unitatea militară a solicitat repunerea în termenul de cercetare administrativă, scopul fiind acela de a realiza o procedură premergătoare emiterii unui act administrativ. Or, intenția legiuitorului, ulterior modificării

Constituției

în anul 2003, a fost aceea ca participarea la procedura administrativ jurisdicțională să depindă strict de voința justițiabilului, ca subiect pasiv al actului administrativ. Legiuitorul face referire la opțiunea părții, și nu a părților, de a ataca în contencios-administrativ sau de a exercita procedura administrativ-jurisdicțională cu privire la actul administrativ emis, fiind evident că partea la care se face referire este destinatarul actului administrativ, iar nu emitentul, care are posibilitatea revocării actului administrativ și nicidecum posibilitatea atacării propriului act.

7.

Așadar, posibilitatea declanșării procedurii administrativ-jurisdicționale poate aparține doar destinatarului actului administrativ, și nu emitentului sau autorității care urmărește emiterea unui act administrativ. Or, textul criticat stabilește exact contrariul, și anume că emitentul unui act administrativ viitor (decizia de impunere) își poate crea condițiile favorabile emiterii actului, respectiv a deciziei de imputare, uzând de procedura repunerii în termenul de cercetare administrativă.

8.

Se apreciază că prevederile criticate nu sunt deloc facultative, întrucât nu oferă posibilitatea justițiabilului, care ulterior va deveni subiectul pasiv al actului administrativ, de a refuza judecata organismului administrativ-jurisdicțional cu privire la instituția repunerii în termen. Dacă posibilitatea repunerii în termen de către organul jurisdicțional administrativ putea fi justificată în conformitate cu prevederile

Constituției

în redactarea anterioară modificării din anul 2003, odată cu modificarea

Constituției

din anul 2003 această instituție a repunerii în termen a devenit caducă, întrucât afectează principiul potrivit căruia jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.

9.

Se mai arată că, odată ce cercetarea administrativă a fost finalizată, iar în urma acesteia s-a emis un act administrativ, instituția repunerii în termenul de cercetare administrativă de către o jurisdicție administrativă încalcă flagrant prevederile constituționale referitoare la facultativitatea procedurii și aduce grave atingeri principiului securității juridice și încrederii legitime, încălcându-se și dreptul de proprietate prin efectele produse de decizia de imputare asupra patrimoniului personal.

10.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, care au următorul cuprins:

(1)

Atunci când, din motive temeinice, nu s-a efectuat cercetarea administrativă sau nu s-a emis decizia de imputare în termenele prevăzute la

art. 23 alin. (1) ,

(2)

și la

art. 25 alin. (4) , precum și în cazul în care decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba ori pentru o pagubă mai mică decât cea reală, comandantul sau șeful unității competent poate cere comisiei de jurisdicție a imputațiilor repunerea în termen. Cererea se face în cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative sau emiterea deciziei de imputare ori de la data când comandantul sau șeful unității competent a luat cunoștință că decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba sau pentru o pagubă mai mică decât cea reală.

(2)

Comisia de jurisdicție a imputațiilor, judecând cererea de repunere în termen, o admite sau o respinge prin hotărâre, care este definitivă. Hotărârea se comunică în cel mult 15 zile de la pronunțare comandantului sau șefului unității care a solicitat repunerea în termen.

(3)

Când s-a admis cererea de repunere în termen, termenele prevăzute la

art. 23 alin. (1)

și

(2)

și la

art. 25 alin (4)

curg de la data înregistrării hotărârii la unitatea în cauză.

15.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 21 alin. (4)

privind caracterul gratuit și facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative și ale

art. 44

privind dreptul de proprietate privată.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 649 din 15 decembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 7 februarie 2023, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 25 ,

27 - 43

și

47 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor sunt neconstituționale.

17.

Curtea a reținut, în esență, că reglementarea competenței autorității pretins păgubite de a emite o decizie de imputare, precum și conferirea caracterului de titlu executoriu al acesteia sunt distonante în raport cu principiile statului de drept și al securității juridice, inducând arbitrarul, subiectivismul și un caracter aleatoriu în desfășurarea raporturilor de muncă. Prin urmare, ori de câte ori angajatorul se pretinde păgubit are la dispoziție, potrivit

art. 21 din Constituție , posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești în vederea recuperării prejudiciului suferit, și nu de a impune el însuși imputarea pretinsului prejudiciu. În consecință, dispozițiile

art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

sunt neconstituționale în raport cu

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție

cu referire la statul de drept și la securitatea juridică.

18.

Având în vedere legătura indisolubilă existentă între

art. 25 , pe de o parte, și

art. 27 - 29 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , pe de altă parte, Curtea a reținut că

art. 27-29

încalcă

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție

cu referire la soluția legislativă ce vizează decizia de imputare, pentru că, pe de o parte, acoperirea pagubelor nu poate fi făcută în baza unei decizii de imputare, iar, pe de altă parte, anularea sau reducerea despăgubirilor stabilite nu le poate viza pe cele ce decurg din decizia de imputare pentru că aceasta pur și simplu nu poate fi emisă în sistemul de drept consacrat prin Constituția României.

19.

Totodată, având în vedere că întreaga procedură ulterioară administrativă sau administrativ-jurisdicțională, după caz (contestație, plângere, revizuire), precum și cea judiciară (acțiunea în fața instanței judecătorești cu privire la hotărârea dată în contestație asupra deciziei de imputare executorie) se grefează pe examinarea legalității și temeiniciei deciziei de imputare și pe caracterul ei executoriu, Curtea a constatat că

art. 30-43

și

47 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

încalcă

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție

cu referire la soluția legislativă ce vizează decizia de imputare.

20.

Întrucât Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate la o dată anterioară pronunțării

Deciziei nr. 649 din 15 decembrie 2022

și publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, iar, conform

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, prezenta excepție de neconstituționalitate va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

21.

Curtea remarcă faptul că, în urma deciziei antereferite,

Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

a fost modificată și completată prin

Legea nr. 279/2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 18 octombrie 2023, și, ulterior, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2024, soluția legislativă neconstituțională nefiind preluată prin noua soluție legislativă adoptată.

22.

Chiar dacă excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , decizia anterioară de constatare a neconstituționalității poate reprezenta motiv de revizuire, conform

art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă

(a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, sau

Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32). Calea de atac a revizuirii se formulează în temeiul deciziei de admitere pronunțate de Curtea Constituțională, dar prin mijlocirea deciziei al cărei dispozitiv cuprinde soluția de respingere ca devenită inadmisibilă, pe considerentul procedural al intervenirii ulterioare a cauzei de inadmisibilitate prevăzute de

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

(a se vedea

Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1161 din 21 decembrie 2023, paragraful 52).

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor, excepție ridicată de Florentin Hadadea în Dosarul nr. 692/57/2015/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2024.