Decizia nr. 636/2024

Articolul 346

alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 201/2023 :

(3)

Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a)

rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la

art. 345 alin. (3) , dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății.

–

Articolul 346

alin. (4) din Codul de procedură penală : „În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit

art. 280 - 282

actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.“

11.

Autorul excepției susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 21 alin. (3)

referitor la dreptul la un proces echitabil și

art. 24 alin. (1)

referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a analizat constituționalitatea dispozițiilor de lege criticate dintr-o perspectivă identică celei expuse în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 260 din 5 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 5 august 2016,

Decizia nr. 493 din 30 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 20 octombrie 2016,

Decizia nr. 468 din 27 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 19 septembrie 2017,

Decizia nr. 118 din 15 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 4 iulie 2022, și

Decizia nr. 622 din 21 noiembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 19 martie 2024, Curtea a constatat că procedura de cameră preliminară a fost concepută de legiuitor ca o procedură-filtru, în cadrul căreia se examinează competența și legalitatea sesizării instanței, legalitatea actelor de urmărire penală efectuate în cauză, precum și legalitatea modului de administrare a probelor în faza de urmărire penală. Scopul acestei proceduri este acela de a identifica și de a remedia eventualele neregularități survenite sub aspectele enumerate, așa încât faza de judecată să se desfășoare cu celeritate și cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

13.

Neregularitățile constatate în procedura de cameră preliminară determină sancțiuni juridice diferite, în funcție de elementele asupra cărora poartă și de consecințele pe care lear avea acestea în perspectiva continuării judecății.

14.

În jurisprudența sa, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 346 alin. (3) lit. b)

și

alin. (4) din Codul de procedură penală

- care împiedică judecătorul de cameră preliminară să dispună începerea judecății atunci când a înlăturat ca nelegale toate probele administrate în cursul urmăririi penale - țin seama tocmai de principiul separării funcțiilor judiciare, consacrat de prevederile

art. 3 din Codul de procedură penală , având în vedere faptul că, într-o astfel de ipoteză, începerea judecății ar însemna ca instanța să efectueze ea însăși ancheta penală, substituindu-se organelor de urmărire penală. Pe de altă parte, a permite judecătorului de cameră preliminară să evalueze dacă probele legal administrate în faza de urmărire penală sunt sau nu suficiente pentru susținerea acuzației înseamnă depășirea obiectului procedurii camerei preliminare și, în mod implicit, încălcarea principiului legalității procesului penal, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 342 din Codul de procedură penală , în această etapă se verifică exclusiv legalitatea administrării probelor de către organul de urmărire penală. Sub acest aspect, Curtea a reținut că aptitudinea probelor de a susține acuzația se analizează de instanța de judecată în urma administrării întregului material probator [ art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală ], cu ocazia judecării fondului cauzei penale. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală

nu încalcă prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității și ale

art. 126 alin. (2)

referitor la stabilirea prin lege a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată.

15.

De asemenea, Curtea a reținut că dispozițiile ce reglementează procedura camerei preliminare nu împiedică efectuarea unei anchete efective în cauzele penale, ci, dimpotrivă, contribuie la aceasta. Astfel, prin prevederile

art. 346 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură penală , legiuitorul a stabilit că dosarul de urmărire penală se restituie parchetului dacă procurorul de caz solicită aceasta ori nu răspunde încheierii prin care judecătorul a exclus ca nelegale unele dintre probele administrate. Or, în acest fel, legiuitorul dă procurorului posibilitatea de a relua urmărirea penală în vederea desfășurării unei anchete efective. Așadar, în considerarea principiului separației funcțiilor judiciare, dacă procurorul comunică judecătorului de cameră preliminară că, în ciuda excluderii unora dintre probele administrate, menține dispoziția de trimitere în judecată, judecătorul va proceda conform dispozițiilor

art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală , dispunând începerea judecății.

16.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucian Adrian Boncu în Dosarul nr. 2.394/30/2021/a1 al Tribunalului Timiș și constată că dispozițiile

art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 201/2023

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru modificarea altor acte normative, și ale

art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2024.