Decizia nr. 493/2016

Valer Dorneanu
- președinte
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Augustin Zegrean
- judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gerenyi Istvan Peter în Dosarul nr. 509/35/2015 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori - Judecătorul de cameră preliminară. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.781D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca inadmisibilă. Arată că în speța în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu s-a pus problema excluderii vreunei probe, ci, dimpotrivă s-a constatat legalitatea actului de sesizare. Pe de altă parte, textul de lege criticat a mai fost examinat de instanța de contencios constituțional din perspectiva unor critici similare neconstatându-se încălcarea dispozițiilor constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 509/35/2015, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gerenyi Istvan Peter, cu ocazia soluționării unei cauze penale.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală limitează posibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a dispune restituirea cauzei la parchet, în cazul constatării neregularității rechizitoriului, la situația în care neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății. Astfel, deși judecătorul de cameră preliminară constată că majoritatea probelor au fost nelegal sau neloial administrate dispunând excluderea acestora, rămânând, totuși, anumite probe neexcluse, se vede obligat să dispună începerea judecății, în baza probelor neexcluse, cu toate că urmărirea penală s-a desfășurat în condiții de inechitate. Toate aceste aspecte converg la încălcarea prevederilor art. 11, art. 20, art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (3) și art. 148 alin. (2) din Constituție, precum și a celor ale art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
6. Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
7. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Guvernul apreciază că, din examinarea motivelor invocate în susținerea excepției, rezultă că autorul acesteia în fapt nu critică dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală pentru ceea ce conțin acestea, ci pentru ceea ce nu conțin. Astfel, în opinia Guvernului, nu ne aflăm în prezența unei veritabile excepții de neconstituționalitate. În subsidiar, apreciază că excepția este neîntemeiată. Art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală reglementează cazurile în care judecătorul de cameră preliminară dispune restituirea cauzei la parchet. Astfel, având în vedere prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, opinează că dispozițiile legale criticate nu afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 21 din Constituție, câtă vreme nu afectează dreptul inculpatului a cărui cauză nu a fost restituită la parchet de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.
9. Avocatul Poporului apreciază că din examinarea motivelor invocate în susținerea excepției, rezultă că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile invocate, ci dorește adăugarea unui nou caz de restituire a dosarului la parchet. Acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Parlamentul este [... ] unica autoritate legiuitoare a țării", fiind în contradicție și cu dispozițiile
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .
10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;".
13. În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) potrivit cărora părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 alin. (3) potrivit cărora judecătorii sunt independenți și se supun numai legii și art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă prevederile art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, răspunzând unei critici identice, prin
Decizia nr. 257 din 5 mai 2016 *), nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a reținut că o instituție asemănătoare celei solicitate de către autorul excepției a fost reglementată în art. 333 din Codul de procedură penală din 1968, care prevedea că "În tot cursul judecății instanța se poate desesiza și restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere; instanța este obligată să arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă.[...]".
a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 19 iulie 2016.
──────────
15. Curtea a constatat că această instituție a fost eliminată din fondul activ al legislației prin
art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Potrivit expunerii de motive a legii «a fost restrânsă posibilitatea instanței de a restitui cauza la procuror, aceasta limitându-se doar pentru cazurile de încălcări procedurale prevăzute de art. 197 privind cauzele de nulitate. Din practica judiciară a rezultat această necesitate în condițiile în care în "spatele" multor restituiri pentru completarea urmăririi penale se ascundeau de fapt soluții ce ar fi putut fi de achitare. De asemenea, pentru celeritate instanța este în acest fel determinată să procedeze la o completare a urmăririi penale prin cercetarea judecătorească, evitându-se tergiversarea soluționării prin "plimbarea" dosarului între instanță și parchet.»
16. În continuare, Curtea a observat că, potrivit concepției legiuitorului reflectată în Codul de procedură penală, instituția procesuală a camerei preliminare nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Totodată, Curtea a reținut că, din reglementarea atribuțiilor pe care funcția exercitată de judecătorul de cameră preliminară le presupune, activitatea acestuia nu privește fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând și nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict: faptă, persoană și vinovăție (în acest sens,
Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014). De asemenea, Curtea a reținut că obiectul procedurii desfășurate în camera preliminară îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competență și la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzația în materie penală. Așa fiind, judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunța asupra aspectelor legate de temeinicia acuzației, aceasta fiind atributul exclusiv al instanței competente să judece fondul cauzei. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată ( Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016).
17. Astfel, Curtea a constatat că în procedura camerei preliminare, instanța de judecată va analiza și se va pronunța, în consecință, asupra legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Restituirea cauzei la parchet de către judecătorul de cameră preliminară ca urmare a excluderii tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale se impune având în vedere necesitatea refacerii în totalitate a urmăririi penale, probele administrate anterior neputând fi valorificate în niciun mod, fiind considerate a fi fost obținute în mod nelegal. Această soluție nu presupune însă că judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra temeiniciei acuzației sau asupra faptului dacă probele respective sunt sau nu suficiente pentru a întemeia o acuzație.
18. Curtea a apreciat că, dacă s-ar admite susținerile autorilor excepției, s-ar ajunge la situația în care judecătorul de cameră preliminară, în cazul excluderii doar a unor probe, ar trebui să facă aprecieri asupra probelor rămase din perspectiva temeiniciei susținerii unei acuzații. Or, prin prisma atribuțiilor procesuale încredințate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcțiilor judiciare, acestuia îi revine funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată, iar nu stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului. În continuare, Curtea a observat că, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, "Condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat[...]". Astfel, în cazul în care probele neexcluse nu sunt suficiente pentru a fundamenta vinovăția inculpatului, instanța, potrivit art. 396 alin. (1) din același act normativ, pronunță o soluție de achitare a inculpatului. De asemenea, potrivit art. 385 din Codul de procedură penală, "Dacă din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea de probe noi, instanța dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei pentru administrarea probelor".
19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudențe, Curtea apreciază că atât soluția cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
20. În final, Curtea constată că dispozițiile art. 148 din Constituție nu au incidență în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gerenyi Istvan Peter în Dosarul nr. 509/35/2015 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori - Judecătorul de cameră preliminară și constată că dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport de criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori - Judecătorul de cameră preliminară și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2016.

──────────
*)
Decizia Curții Constituționale nr. 257 din 5 mai 2016