Decizia nr. 233/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (4)

coroborat cu

alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, cu sediul în municipiul București, în nume propriu și în numele membrilor de sindicat Robert Bondoroi ș.a., în Dosarul nr. 3.369/2/2020 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.102D/2021.

2.

La apelul nominal, lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.124D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, excepție ridicată de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, cu sediul în municipiul București, în nume propriu și în numele membrilor de sindicat Emilia Culda ș.a. în Dosarul nr. 3.374/2/2020 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal

4.

La apelul nominal, lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

6.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.124D/2021 la Dosarul nr. 1.102D/2021, care a fost primul înregistrat.

7.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 284 din 17 mai 2022 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8.

Prin Încheierea din 25 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.369/2/2020, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (4)

coroborat cu

alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția a fost ridicată de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, cu sediul în municipiul București, în nume propriu și în numele membrilor de sindicat Robert Bondoroi ș.a., într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ (ordin emis de ministrul educației).

9.

Prin Încheierea civilă din 24 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.374/2/2020, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (4)

coroborat cu

alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția a fost ridicată de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, cu sediul în municipiul București, în nume propriu și în numele membrilor de sindicat Emilia Culda ș.a., într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ (ordin emis de ministrul educației).

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care organizațiile sindicale nu pot introduce acțiuni în contencios administrativ, în numele membrilor de sindicat, la instanța competentă teritorial, pe a cărei rază își are sediul organizația sindicală reclamantă. În acest sens, se arată că dispozițiile

art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004

sunt lipsite de claritate și previzibilitate, având în vedere că în cuprinsul acestei legi există, la

art. 1 alin. (3) ,

(4) ,

(5)

și

(8)

și la

art. 10 alin. (3) , prevederi exprese privind instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze cererile, în funcție de persoana care sesizează instanța și calitatea acesteia. În raport cu prevederile exprese ale

art. 1 alin. (3)-(8)

și ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , introducerea

alin. (4) al art. 10

nu era necesară, cu atât mai mult cu cât sintagma „indiferent de calitatea acestuia din proces“ este lipsită de claritate și precizie, ceea ce contravine principiului legalității, consacrat de

art. 1 alin. (5) din Constituție . Or, în condițiile în care, în baza

art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004

și fără să țină cont de calitatea procesuală activă conferită organizațiilor sindicale de

Legea dialogului social nr. 62/2011 , instanțele de contencios administrativ invocă din oficiu necompetența teritorială de soluționare a acțiunilor introduse de organizațiile sindicale în baza împuternicirii membrilor de sindicat, în raport cu domiciliul persoanei fizice - membru de sindicat, este evident că textul

art. 10 alin. (4)

este lipsit de claritate și precizie, contrar prevederilor

art. 1 alin. (5) din Constituție . Se arată că, prin

Decizia nr. 175 din 15 aprilie 2004 , Curtea Constituțională s-a pronunțat în privința dreptului organizațiilor sindicale de a introduce acțiuni în justiție în numele membrilor lor și de a-i reprezenta pe aceștia în cauzele al căror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apăra drepturile sau interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor lor. De asemenea, în susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate dispozițiile

art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011

(în prezent, abrogată prin

art. 189 din Legea nr. 367/2022

privind dialogul social), care consacră expres calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiunile formulate de acestea în baza împuternicirii scrise din partea membrilor de sindicat, și

Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii.

11.

În raport cu cele expuse, se susține că, drept urmare a lipsei de claritate, precizie și previzibilitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 , se aduce atingere dreptului de asociere sindicală, consacrat de Constituție și de acte juridice internaționale. În susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind exigențele de calitate a legii, spre exemplu,

Decizia nr. 473 din 21 noiembrie 2013

și

Decizia nr. 62 din 13 februarie 2018 .

12.

În ceea ce privește încălcarea

art. 16 alin. (1) din Constituție

sunt invocate aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale și se arată că textul

art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004

conduce la un tratament inegal aplicat membrilor de sindicat, pe criteriul domiciliului, fără a exista o justificare obiectivă a acestui tratament diferențiat. În raport cu modul de redactare a

art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 , nicio organizație sindicală (sindicat sau structură asociativă) nu poate să promoveze o acțiune în contencios administrativ pentru apărarea drepturilor tuturor membrilor de sindicat pe care îi apără, drepturi vătămate printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, atât timp cât instanța de la sediul organizației va invoca necompetența teritorială în raport cu domiciliul membrilor de sindicat. În acest fel, dreptul de asociere sindicală, consacrat de

art. 9

și

40 din Constituție

și de convențiile și tratatele internaționale ratificate de România, este golit de conținut, în condițiile în care organizațiile nu pot să valorifice eficient drepturile tuturor membrilor de sindicat, ci vor trebui să promoveze mai multe acțiuni, împotriva aceluiași emitent al unui act administrativ, introduse la diferite instanțe de contencios administrativ, în funcție de domiciliul membrilor de sindicat, acțiuni care pot să se finalizeze cu soluții diferite, cu consecințe directe asupra drepturilor membrilor de sindicat reprezentați. Se susține că domiciliul persoanei fizice, membru de sindicat, nu reprezintă un criteriu obiectiv și rațional care să justifice tratamentul diferențiat aplicabil organizațiilor sindicale și membrilor de sindicat în litigiile de contencios administrativ, cu atât mai mult cu cât

Legea nr. 62/2011 , legea specială care reglementează constituirea, organizarea și funcționarea organizațiilor sindicale, statuează că organizațiile sindicale au calitatea procesuală activă în acțiunile în justiție formulate în numele membrilor de sindicat. Mai mult, domiciliul salariatului nu este un element esențial avut în vedere la constituirea unei organizații sindicale, relevantă fiind calitatea de salariat. Dreptul sindicatelor de a apăra drepturile și de a promova interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor lor este consfințit de art. 9 din Constituție și se exercită potrivit legii. Or, a recunoaște legitimarea procesuală activă a organizațiilor sindicale exclusiv în litigiile de muncă și cele specifice funcționarilor publici și, implicit, competența teritorială a instanței de la sediul organizației sindicale doar în aceste litigii ar conduce la restrângerea exercițiului drepturilor organizațiilor sindicale, fără a fi îndeplinite condițiile

art. 53 din Constituție , cu atât mai mult cu cât, potrivit definiției organizației sindicale, inserată în

art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011 , aceasta apără drepturile membrilor săi prevăzute în legislația națională, deci inclusiv drepturile vătămate prin acte administrative emise de autoritățile publice.

13.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că stabilirea competentei instanțelor judecătorești este atributul exclusiv al legiuitorului, iar soluția cuprinsă în

art. 10 alin. (4)

coroborat cu

alin. (3) din Legea nr. 554/2004

este clară și precisă, astfel încât poate fi înțeleasă de destinatarii săi. Reglementarea se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice de drept privat, fiind respectat principiul egalității în fața legii. De asemenea, instanța apreciază că textul analizat nu încalcă dreptul de asociere și nici nu împiedică activitatea organizațiilor sindicale, acestea având posibilitatea de a acționa pentru susținerea drepturilor membrilor lor, instituirea unor norme de competență nefiind de natură de a îngrădi aceste drepturi.

14.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate.

15.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (3)

și

(4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

(3)

Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4)

Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.“

19.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (3)-(5)

privind trăsăturile statului român, principiul separației și echilibrului puterilor în stat și principiul legalității,

art. 9

privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale,

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 40

privind dreptul de asociere și

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile

art. 11

privind libertatea de întrunire și de asociere din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ,

art. 22

privind dreptul de asociere din

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice ,

art. 23 alin. (4)

privind dreptul de a întemeia sindicate și de a se afilia la sindicate din

Declarația Universală a Drepturilor Omului ,

art. 5

privind dreptul sindical din

Carta socială europeană revizuită, ratificată

prin

Legea nr. 74/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999.

20.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 10 alin. (3)

și

(4) din Legea nr. 554/2004

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare, iar instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 284 din 17 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 24 august 2022).

21.

Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate stabilesc reguli privind competența teritorială pentru soluționarea acțiunilor în contencios administrativ. Astfel, în cazul în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat, competența teritorială revine exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. În același timp,

art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004

dispune menținerea regulilor de competență teritorială și în cazul în care acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat.

22.

Potrivit prevederilor

art. 52 alin. (2) din Constituție , condițiile și limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică se stabilesc prin lege organică, iar

art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție

prevede ca lege organică Legea contenciosului administrativ. În același timp, dispozițiile

art. 126 alin. (6) din Constituție

garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, iar, potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție , stabilirea competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, soluția stabilită prin dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului în stabilirea competenței instanțelor judecătorești în materia contenciosului administrativ, fiind o expresie a dispozițiilor constituționale evocate.

23.

De asemenea, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalității în drepturi înscrise în

art. 4 din Constituție , fiind aplicabile în mod egal tuturor destinatarilor normei juridice. Astfel, stabilirea regulii de competență teritorială în raport cu domiciliul reclamantului persoană fizică și menținerea acestei reguli în situația în care acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat nu au semnificația instituirii unui tratament juridic inegal aplicat membrilor de sindicat, deoarece accesul acestora la justiție nu este îngrădit, ci este supus unor reguli de competență ce asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor, fiind astfel compatibile cu dispozițiile constituționale privind egalitatea în drepturi.

24.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind pretinsa încălcare a dreptului de asociere, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 10 alin. (3)

și

(4) din Legea nr. 554/2004

nu interferează sub niciun aspect cu conținutul dreptului fundamental invocat. De asemenea, prevederile de lege supuse controlului nu neagă sub niciun aspect dreptul organizațiilor sindicale de a introduce acțiuni în justiție în numele membrilor lor și de a-i reprezenta pe aceștia în cauzele al căror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apăra drepturile sau interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor lor, în condițiile pe care legea le stabilește. În consecință, dispozițiile

art. 9

și

40 din Constituție , ale

art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , ale art. 22 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ale

art. 23 alin. (4) din Declarația Universală a Drepturilor Omului , ale

art. 5 din Carta socială europeană revizuită , invocate prin prisma

art. 20 din Constituție , nu sunt încălcate.

25.

Totodată, Curtea a reținut că nu poate fi primită nici critica întemeiată pe dispozițiile

art. 53 din Constituție , referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, deoarece nu se poate vorbi despre dreptul de a fi judecat de o anumită instanță judecătorească, ci despre dreptul de a fi judecat de instanța competentă potrivit legii, respectiv

Legea nr. 554/2004 . Or, întrucât în cauză nu s-a constatat restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, dispozițiile

art. 53 din Constituție

nu au incidență în prezenta cauză.

26.

Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea a constatat că prevederile criticate sunt redactate cu suficientă precizie pentru a permite destinatarilor să își adapteze conduita, nefiind identificate deficiențe care să afecteze cerințele clarității, preciziei, previzibilității și accesibilității normei juridice.

27.

În ceea ce privește invocarea, în motivarea criticii de neconstituționalitate, a comparației dintre soluțiile legislative consacrate de textele de lege ce formează obiect al excepției de neconstituționalitate și de

art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, astfel cum a fost interpretat prin

Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, Curtea Constituțională a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

28.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în jurisprudența instanței de contencios constituțional antereferită își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.

29.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, cu sediul în municipiul București, în nume propriu și în numele membrilor de sindicat Robert Bondoroi ș.a., în Dosarul nr. 3.369/2/2020 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, cu sediul în municipiul București, în nume propriu și în numele membrilor de sindicat Emilia Culda ș.a., în Dosarul nr. 3.374/2/2020 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 10 alin. (3)

și

(4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 aprilie 2025.