Decizia nr. 242/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. m) din Ordonanța Guvernului nr. 41/2003

privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, excepție ridicată de Horia Bogdan Orban în Dosarul nr. 1.218/93/2019 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.283D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece autorul acesteia nu are legitimitate procesuală, iar textul criticat nu are nicio importanță practică pentru acesta.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 719R din 12 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.218/93/2019/a1, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă - admițând recursul împotriva Încheierii din 19 octombrie 2020, pronunțată de

Tribunalul Ilfov - Secția civilă, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale - a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. m) din Ordonanța Guvernului nr. 41/2003

privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Horia Bogdan Orban întro cauză având ca obiect constatarea prejudiciului produs prestigiului, demnității, onoarei și reputației profesionale, precum și constatarea caracterului ilicit al faptelor imputate pârâtei și obligarea acesteia să își schimbe numele de familie pe cale administrativă.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este lipsit de previzibilitate, ceea ce contravine

art. 1 alin. (5) din Constituție , deoarece una dintre cerințele principiului respectării legilor se referă implicit la calitatea actelor normative. Se invocă în acest sens deciziile Curții Constituționale

nr. 1 din 10 ianuarie 2014

și

nr. 17 din 21 ianuarie 2015 . Astfel, se susține că dispozițiile de lege criticate nu respectă cerințele de stabilitate, previzibilitate și claritate, deoarece permit schimbarea numelui pe cale administrativă și pentru „alte asemenea cazuri temeinic justificate“, fără a stabili anumite criterii care să se circumscrie acestor cazuri. Or, lipsa unor criterii concrete care să stabilească acele „alte asemenea cazuri justificate“ conduce la imprevizibilitatea textului de lege criticat și, implicit, la încălcarea dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , deoarece, de la caz la caz, în mod arbitrar, fără a avea criterii bine delimitate, se poate decide cu privire la schimbarea numelui pe cale administrativă.

6.

Se mai susține că textul de lege criticat contravine dispozițiilor

art. 16 din Constituție , deoarece anumite persoane pot solicita și obține schimbarea numelui pe cale administrativă, în timp ce altor persoane li se poate imputa faptul că solicitarea lor nu se încadrează în cazurile temeinic justificate. Or, întrucât numele nu reprezintă doar un drept subiectiv nepatrimonial, ci îndeplinește și funcția de identificare a persoanei la nivel de societate, constituindu-se într-un atribut de identificare, textul de lege criticat, în forma actuală, dă naștere unei situații de inechitate, câtă vreme admiterea sau respingerea unei astfel de cereri rămâne la latitudinea celui însărcinat cu soluționarea acesteia, care decide conform propriilor convingeri.

7.

De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile criticate contravin și prevederilor

art. 21 din Constituție , deoarece dreptul unei persoane de a introduce o acțiune în justiție implică obligația corelativă a statului de a soluționa această acțiune. În acest sens invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, consacrat de

art. 6 din Convenție .

8.

Textul de lege criticat încalcă accesul liber la justiție, deoarece, în lipsa unor criterii bine determinate care să se circumscrie unor asemenea cazuri temeinic justificate, celui îndreptățit să solicite obligarea persoanei care i-a dobândit numele prin căsătorie să și-l schimbe pe cale administrativă i se poate respinge cererea pentru simplul fapt că nu se încadrează în unul dintre cazurile temeinic justificate.

9.

Or, având în vedere că numele este un element relevant al vieții private și al vieții familiale, păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei de către o persoană care a devenit nedemnă de a-l purta, cu toate că cel al cărui nume îl poartă se opune, echivalează cu intruziune în viața privată și de familie.

10.

Prin urmare, având în vedere că dreptul la nume este strâns legat de dreptul la viață și la integritate personală, posibilitatea instanței de a respinge o astfel de cerere pentru că solicitarea nu se circumscrie vreunuia dintre motivele temeinic justificate echivalează cu încălcarea principiului accesului liber la justiție.

11.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, potrivit

art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 41/2003 , cetățenii români pot obține, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie sau a prenumelui. Împotriva dispoziției consiliului municipal de soluționare a cererii petentului de schimbare a numelui, acesta din urmă are posibilitatea legală de a formula plângere, care urmează să fie soluționată de către instanța de judecată competentă, tribunalul. Ulterior, soluția pronunțată este supusă recursului care va fi judecat de către Curtea de Apel București. Așadar, controlul de legalitate al instanței intervine în analiza legalității modului de soluționare a plângerii formulate împotriva deciziei organului administrativ, asigurându-i-se părții accesul liber la justiție care nu îi este astfel îngrădit. În fața obligativității respectării legilor și a

Constituției , toți cetățenii au o poziție egală, având aceleași drepturi, inclusiv dreptul la un proces echitabil și acces liber la justiție.

12.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (2) lit. m) din Ordonanța Guvernului nr. 41/2003

privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 2 februarie 2003, care aveau următorul conținut: „(2) Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri: (…) m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.“

16.

Curtea observă că

Ordonanța Guvernului nr. 41/2003

a fost abrogată prin

art. II din Legea nr. 105/2022

pentru modificarea și completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, precum și pentru abrogarea

Ordonanței Guvernului nr. 41/2003

privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 29 aprilie 2022. Însă, în considerarea

Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în baza căreia Curtea Constituțională analizează dispoziții din legi sau ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, obiectul prezentei excepții îl reprezintă dispozițiile

art. 4 alin. (2) lit. m) din Ordonanța Guvernului nr. 41/2003 , întrucât acestea au fost aplicate în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

17.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 16

privind egalitatea în fața legii și

art. 21

privind accesul liber la justiție. De asemenea, se invocă încălcarea dispozițiilor

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 4 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 41/2003

enumeră cazurile în care cererile de schimbare a numelui pe cale administrativă sunt considerate ca întemeiate. După ce la

lit. a )- l)

ale

art. 4 alin. (2)

legiuitorul a prevăzut expres cazuri în care sunt considerate ca fiind întemeiate cererile de schimbare a numelui pe cale administrativă,

lit. m)

a aceluiași articol prevede „alte asemenea cazuri temeinic justificate“ în care cererile de schimbare a numelui pe cale administrativă sunt considerate întemeiate. Astfel, enumerarea prevăzută de aceste dispoziții este una exhaustivă, iar nu una limitativă.

19.

În cauza dedusă judecății instanței judecătorești care a sesizat Curtea Constituțională, reclamantul - autor al excepției de neconstituționalitate a solicitat obligarea fostei soții să își schimbe numele obținut în urma acordului pe care acesta l-a dat în dosarul de divorț. Astfel, autorul excepției este nemulțumit de faptul că situația în care se află nu se încadrează în unul dintre cazurile temeinic justificate pentru a fi considerată întemeiată cererea de obligare a fostei soții de a-și schimba numele.

20.

Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, în realitate, aspectele criticate de autorul excepției de neconstituționalitate - și anume incidența textului de lege criticat în ipoteza în care se solicită fostului soț să își schimbe numele păstrat după divorț - reprezintă chestiuni de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești și nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile

Constituției .

21.

Printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Referitor la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau

Decizia nr. 164 din 21 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 20).

22.

Totodată, Curtea a constatat că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situației de fapt concrete din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau

Decizia nr. 294 din 28 mai 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 27).

23.

Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

24.

În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. m) din Ordonanța Guvernului nr. 41/2003 , astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. m) din Ordonanța Guvernului nr. 41/2003

privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, excepție ridicată de Horia Bogdan Orban în Dosarul nr. 1.218/93/2019 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 mai 2025.