Decizia nr. 601/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , în ansamblul său, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 358/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , precum și a Legii nr. 358/2015 , în ansamblul său
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 50/2015 27 octombrie 2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și a Legii nr. 2…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Fabian Niculae
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 36^21 din Legea nr. 358/2015
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2015
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
și a
Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de Tudor Iulian în Dosarul nr. 18.530/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.061D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus o cerere de judecare în lipsă.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că printr-o ordonanță de urgență poate fi modificat
Codul fiscal , iar stabilirea numai prin lege a impozitelor și taxelor are semnificația interzicerii stabilirii lor prin acte normative având o forță juridică inferioară legii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia nr. 936 din 25 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 18.530/3/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 36^21 din Legea nr. 358/2015
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2015
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
și a
Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de Tudor Iulian într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale întrucât
nu a fost modificat printro lege organică, ci printr-o ordonanță de urgență, iar prevederile legale modificate din
au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii de aprobare și nu la 6 luni distanță, așa cum se prevede chiar în
6.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
7.
Se arată că reglementarea impozitelor nu face parte dintre domeniile pentru care, potrivit
art. 73 alin. (3) din Constituție , este necesară adoptarea unei legi organice. Referitor la aspectul intrării în vigoare a modificărilor aduse
Codului fiscal
prin
Legea nr. 358/2015 , se arată că în cuprinsul legii nu s-a prevăzut un termen de intrare în vigoare, astfel că legea a intrat în vigoare în termenul de 3 zile de la publicare prevăzut de
art. 78 din Constituție .
8.
Referitor la susținerea potrivit căreia nu ar fi fost respectat termenul de 6 luni pentru intrarea în vigoare a modificărilor
Codului fiscal , instanța reține că reglementările cuprinse în
art. 4 din Codul fiscal
sunt norme de principiu, de la care legiuitorul poate deroga prin reglementări speciale. De altfel, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate țin de interpretarea și aplicarea legii, nefiind, de fapt, o problemă de constituționalitate.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit actului de sesizare, prevederile
art. 36^21 din Legea nr. 358/2015
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2015
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
și a
Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală . Din examinarea excepției de neconstituționalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2015
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
și a
Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 3 noiembrie 2015, astfel cum a fost aprobată prin
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2015
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
și a
Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 31 decembrie 2015, în ansamblul său, precum și
Legea nr. 358/2015 , în ansamblul său.
13.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în
art. 73 alin. (1)
și
(3)
privind reglementarea prin legea organică și în
art. 139 alin. (1)
privind stabilirea prin lege a impozitelor, a taxelor și a altor contribuții.
14.
Din motivarea excepției de neconstituționalitate se poate deduce în mod rezonabil că autorul acesteia a înțeles să invoce și prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (5)
în componenta sa privind securitatea raporturilor juridice.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, ordonanțele Guvernului aprobate de Parlament prin lege încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare, în conformitate cu prevederile
art. 115 alin. (7) din Constituție , și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, sau
Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009). În cadrul controlului de constituționalitate a priori exercitat asupra legilor de aprobare a ordonanțelor, se pot contesta și, implicit, Curtea poate efectua controlul atât asupra aspectelor de constituționalitate extrinsecă, cât și asupra celor de constituționalitate intrinsecă privind ordonanța astfel aprobată ( Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 iunie 2019, paragraful 25).
16.
Astfel, în jurisprudența sa constantă cu privire la
art. 139 alin. (1) din Constituție , potrivit căruia impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale se stabilesc numai prin lege, instanța de contencios constituțional a statuat că termenul „lege“ folosit în aceste prevederi constituționale desemnează acte normative ce au forța juridică a legii, fiind incluse aici și ordonanțele și ordonanțele de urgență ale Guvernului.
17.
Din economia dispozițiilor constituționale reiese că, de principiu, normele fiscale și de procedură fiscală nu figurează printre cele prevăzute de
art. 73 alin. (3) din Constituție
[cu unele excepții, cum ar fi reglementarea infracțiunilor și regimul executării acestora, situație prevăzută la
art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție ]. În cazul de față, prevederile vizate de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2015
conțin norme de natură fiscală care nu țin de domeniul legilor organice, astfel încât critica raportată la
art. 73 alin. (1)
și
(3)
și
art. 139 alin. (1) din Constituție
apare ca fiind neîntemeiată.
18.
Referitor la critica privind încălcarea
art. 1 alin. (5) din Constituție , prin raportare la principiul predictibilității legii fiscale, instituit de prevederile
art. 3 lit. e)
și ale
art. 4 alin. (2) din Codul fiscal
(în conformitate cu care „În cazul în care prin lege se introduc impozite, taxe sau contribuții obligatorii noi, se majorează cele existente, se elimină sau se reduc facilități existente, acestea vor intra în vigoare cu data de 1 ianuarie a fiecărui an și vor rămâne nemodificate cel puțin pe parcursul acelui an.“), Curtea a constatat că această critică nu poate fi primită. Astfel, controlul realizat de Curtea Constituțională este unul de constituționalitate, prin raportare la dispoziții și principii ale
Constituției . Relevanța constituțională a unor norme legale în interpretarea și aplicarea
art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală , în cadrul controlului de constituționalitate a legilor și ordonanțelor (atât a priori, cât și a posteriori), respectiv a normelor de tehnică legislativă cuprinse în
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, a fost stabilită în jurisprudența Curții Constituționale pornind de la semnificația pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului o dă noțiunii de „lege“, noțiune care este cuprinsă în
art. 1 alin. (5) din Constituție . Curtea Constituțională a statuat că din această jurisprudență „se desprinde concluzia potrivit căreia, pentru relevanța constituțională a principiului legalității, esențial este ca prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care să nu întrunească cerințele clarității, preciziei, previzibilității și ale accesibilității normei juridice, legiuitorul să fi adus atingere în final unor drepturi, libertăți sau principii de rang constituțional“ ( Decizia nr. 62 din 13 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 2 mai 2018).
19.
În această lumină și cu această circumstanțiere trebuie abordată interpretarea principiului legalității în cadrul atribuțiilor Curții Constituționale de control al constituționalității legilor înainte de promulgare și, respectiv, a legilor și ordonanțelor Guvernului după intrarea în vigoare, iar nu ca o verificare a compatibilității legilor sau a ordonanțelor Guvernului între ele. Acceptarea tezei contrare, în sensul că, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor și a ordonanțelor Guvernului, orice altă lege sau orice alte dispoziții cuprinse în aceeași lege sau ordonanță a Guvernului pot deveni, prin simpla invocare a
art. 1 alin. (5) din Constituție , norme de referință pentru acest control, denaturează sensul dispozițiilor constituționale care configurează competența instanței de contencios constituțional (a se vedea, în același sens,
Decizia nr. 24 din 16 ianuarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 18 februarie 2019, paragraful 46).
20.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tudor Iulian în Dosarul nr. 18.530/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și constată că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2015
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
și a
Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , în ansamblul său, astfel cum a fost aprobată prin
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2015
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
și a
Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , precum și
Legea nr. 358/2015 , în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE pentru MARIAN ENACHE, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.