Decizia nr. 702/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (5) , (8^1) și (16) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 7/1996 13 martie 1996 (prevederi anume) cadastrului și a publicității imobiliare
- Decizia nr. 853/2021 14 decembrie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (5), (8^1) …
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Varga Attila
- judecător
Irina Loredana Gulie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 alin. (5) ,
(8^1)
și
(16) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Bradu Cosmin în Dosarul nr. 3.621/86/2018 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 36D/2020.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 455D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 alin. (5)
- sintagma „devin oficiale“,
alin. (8^1)
- sintagma „aceste limite devin oficiale“ și
alin. (16)
- sintagma „sunt utilizate în activitatea autorităților și instituțiilor publice centrale și locale“ din
Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Societatea Restaco - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 3.134/86/2019 al Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 455D/2020.
4.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Având în vedere excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele anterior menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 455D/2020 la Dosarul nr. 36D/2020. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale dispune conexarea Dosarului nr. 455D/2020 la Dosarul nr. 36D/2020, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând cele statuate în acest sens în jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 853 din 14 decembrie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7.
Prin Decizia nr. 807 din 7 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.621/86/2018, și prin Sentința nr. 111 din 20 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.134/86/2019, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și, respectiv, Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 alin. (5) ,
(8^1)
și
(16) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , respectiv a prevederilor art. 11 alin. (5) - sintagma „devin oficiale“, alin. (8^1) - sintagma „aceste limite devin oficiale“, și alin. (16) - sintagma „sunt utilizate în activitatea autorităților și instituțiilor publice centrale și locale“ din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996. Excepția a fost invocată de Bradu Cosmin și de Societatea Restaco - S.R.L. din Suceava în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri împotriva unor încheieri de carte funciară date în baza cererii Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava privind modificarea limitelor a două unități administrativ-teritoriale învecinate și, respectiv, anularea unor acte administrative.
8.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile
art. 11 alin. (8^1) din Legea nr. 7/1996
creează confuzie cu privire la noțiunile de stabilire a liniei de hotar (operațiune tehnică) și însăși modificarea limitelor teritoriale (operațiune juridică). Astfel, se arată că prevederile
art. 11 alin. (8^1) din Legea nr. 7/1996
nu pot conferi caracter constitutiv de drepturi unor procese-verbale de stabilire a liniei de hotar dintre două unități administrativ-teritoriale, această soluție materializând doar o operațiune tehnică, iar documentațiile cadastrale cuprinse în dosarul de delimitare, care a fost finalizat fie prin semnarea procesului-verbal de delimitare a hotarelor, fie prin hotărârea judecătorească ce tranșează neînțelegerile dintre vecini la stabilirea liniei de hotar, reprezintă operațiuni prealabile, pur tehnice, efectuate în vederea delimitării teritoriale, care se efectuează printr-un act normativ.
9.
Se mai arată că prevederile
art. 11 alin. (8^1)
- sintagma „aceste limite devin oficiale“, ale
art. 11 alin. (5)
- sintagma „devin oficiale“ și ale
art. 11 alin. (16)
- sintagma „sunt utilizate în activitatea autorităților și instituțiilor publice centrale și locale“ generează un conflict de legi, respectiv cu dispozițiile
art. 22 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 . Totodată, lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a dispozițiilor criticate încalcă obligația legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerințele de calitate a acestora, fiind circumscrise principiului legalității prevăzut la
art. 1 alin. (5) din Constituție .
10.
Astfel, se arată că normele criticate nu precizează pentru care autorități și instituții publice centrale și locale sunt oficiale limitele teritoriale modificate fără respectarea
art. 22 din Legea nr. 215/2001
și care este modalitatea de „utilizare“ în activitatea acestora, ceea ce conduce la interpretarea conform căreia, în situația modificării efective a limitelor teritoriale dintre două unități administrativ-teritoriale, în temeiul dispozițiilor
art. 11 din Legea nr. 7/1996 , nu mai este obligatorie/imperativă aplicarea dispozițiilor
art. 22 din Legea nr. 215/2001 , coroborate cu cele ale
art. 13 din Legea nr. 3/2000
privind organizarea și desfășurarea referendumului.
11.
Se mai susține, în esență, că, dacă se acceptă ipoteza că prin sintagma „oficializării limitelor teritoriale“ în sensul dispozițiilor
art. 11 alin. (8^1) din Legea nr. 7/1996
s-ar înțelege modificarea limitelor teritoriale între două unități administrativ-teritoriale, atunci s-ar eluda dispozițiile
art. 22 din Legea nr. 215/2001
și ale
art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituție . Se mai arată că prevederile legale criticate trebuie să își găsească aplicabilitatea în cadrul legislativ existent și în acord cu legislația în vigoare din domeniul organizării administrative a teritoriului și al administrației publice locale, precum și al organizării și desfășurării referendumului. De asemenea, calificarea unei astfel de acțiuni de oficializare a limitelor teritoriale, prin raportare la un alt scop și efect decât cele de stabilire a liniei de hotar, este de natură să contravină prevederilor
art. 1 alin. (5) din Constituție
privind cerințele de calitate a legii. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale referitoare la cerințele de claritate și previzibilitate a legii.
12.
Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
13.
Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate sunt clare și au ca scop crearea unei stabilități și a unor reguli clare și previzibile, inclusiv pe plan fiscal, în ceea ce privește limitele teritoriale, până la delimitarea unităților administrativ-teritoriale prin lege. Noțiunea „devin oficiale“ nu se confundă cu noțiunea „devin legale“ câtă vreme regula instituită tocmai prin dispozițiile legale contestate este stabilită până la intervenția legiuitorului. Așadar, se apreciază că autoritățile administrației publice nu se substituie Parlamentului.
14.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
15.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:
16.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
17.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 11 alin. (5) ,
(8^1)
și
(16) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:
(5)
Limitele recunoscute reciproc de către reprezentanții unităților administrativ-teritoriale sunt descrise și reprezentate în procesul-verbal de delimitare ce conține și inventarul coordonatelor punctelor ce definesc aceste limite, determinate în sistem național de proiecție. După semnarea și ștampilarea procesului-verbal de delimitare și a tuturor anexelor de către membrii comisiei de delimitare și aprobarea de către prefect, limitele devin oficiale și sunt introduse în sistemul integrat de cadastru și carte funciară.
(...)
(8^1)
Până la aprobarea delimitării unităților administrativ-teritoriale prin lege, în cazul în care limitele acestora sunt stabilite prin procese-verbale de delimitare, procese-verbale de conciliere sau, după caz, prin hotărâri judecătorești definitive, aceste limite devin oficiale și Agenția Națională are obligația de a le introduce în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, dispozițiile alin. (16) fiind aplicabile.
(...)
(16)
Limitele unităților administrativ-teritoriale sunt afișate pe geoportalul INSPIRE al României și sunt utilizate în activitatea autorităților și instituțiilor publice centrale și locale.
18.
În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (3)
privind principiul securității raporturilor juridice,
alin. (4)
referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și
alin. (5)
privind principiul legalității, în
art. 61 alin. (1)
referitor la rolul Parlamentului și în
art. 73 alin. (1)
privind categoriile de legi,
alin. (2)
referitor la legile constituționale și
alin. (3) lit. o)
privind reglementarea prin lege organică a organizării administrației publice locale, a teritoriului, precum și a regimului general privind autonomia locală.
19.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin
Decizia nr. 734 din 4 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 7 februarie 2022, paragrafele 21-24, și
Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 aprilie 2018, problema stabilirii limitelor administrativ-teritoriale prin procese-verbale de delimitare, procese-verbale de conciliere sau, după caz, prin hotărâri judecătorești definitive, a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, față de o motivare similară celei formulate în prezenta cauză și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale. Curtea a statuat că există două modalități posibile de finalizare a operațiunilor cadastrale prin care se delimitează și se marchează hotarele unităților administrativ-teritoriale, și anume fie procesele-verbale de delimitare a hotarelor, semnate de membrii comisiei de delimitare și recunoscute reciproc de reprezentanții unităților administrativ-teritoriale, fie, în cazul unor neînțelegeri legate de stabilirea liniei de hotar între două unități administrativ-teritoriale, hotărârea judecătorească care stabilește hotarele unităților administrativ-teritoriale învecinate, în baza probatoriului administrat.
20.
Curtea a reținut că aceste două modalități prin care se ajunge la întocmirea documentației tehnice cadastrale constituie operațiuni tehnice, de identificare a hotarelor a două unități administrativ-teritoriale, pe baza planurilor parcelare corespunzătoare vechilor hărți topografice și noilor măsurători cadastrale, operațiuni ce sunt prealabile măsurii legislative prin care se delimitează teritoriul unei unități administrativ-teritoriale și nu se confundă cu aceasta. Curtea a mai reținut că distincția dintre aceste două operațiuni este esențială, deoarece delimitarea și marcarea hotarelor reprezintă operațiunile tehnice de materializare la teren a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, în condițiile prevăzute de lege sau de actele administrative cu caracter normativ date în aplicarea acesteia, în timp ce modificarea limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale este măsura legislativă care privește exclusiv înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ-teritoriale. În această logică a argumentării, Curtea a reținut că nu se pot echivala o operațiune tehnică și o măsură legislativă, cu atât mai mult cu cât și delimitarea și marcarea hotarelor unităților administrativ-teritoriale pot face obiectul reglementării printr-un act normativ.
21.
Pe de altă parte, prin decizia menționată, Curtea a mai reținut că atribuirea, în temeiul textului de lege criticat, a competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ-teritoriale nu are semnificația unei încălcări a dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (4)
privind principiul separației puterilor în stat și în
art. 61 alin. (1)
referitor la rolul Parlamentului. Pronunțând hotărârea prin care soluționează acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ-teritoriale, instanța de judecată nu se substituie Parlamentului, ci verifică operațiunea tehnică de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale efectuată de către comisia de delimitare. Efectele acestei hotărâri nu sunt constitutive de drepturi, ci declarative, în sensul că se pronunță asupra întregii documentații cadastrale, stabilind hotarele unităților administrativ-teritoriale în conformitate cu legile în vigoare și cu prescripțiile tehnice incidente.
22.
Curtea a mai reținut că documentațiile cadastrale cuprinse în dosarul de delimitare, finalizat fie prin semnarea procesului-verbal de delimitare a hotarelor, fie prin hotărârea judecătorească ce tranșează neînțelegerile dintre vecini la stabilirea liniei de hotar, reprezintă operațiuni prealabile, pur tehnice, efectuate în vederea delimitării teritoriale, care se efectuează printr-un act normativ. În situația în care, subsecvent operațiunii de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, intervine o modificare în fapt a limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale, aceasta se va efectua exclusiv în condițiile legii, și anume numai după consultarea prealabilă a cetățenilor, prin referendum, în temeiul
art. 95 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019.
23.
Neintervenind elemente noi, de natură să conducă la o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
24.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Bradu Cosmin și de Societatea Restaco - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 3.621/86/2018 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 3.134/86/2019 al Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 11 alin. (5) ,
(8^1)
și
(16) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 19 decembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE pentru MARIAN ENACHE, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.