Decizia nr. 606/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Preda Marcel în Dosarul nr. 3.814/105/2018/a1 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.190D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate prin

Decizia nr. 461 din 25 octombrie 2022 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 27 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.814/105/2018/a1, Tribunalul Prahova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Preda Marcel într-o cauză având ca obiect obligația de a face, respectiv acordarea unor drepturi bănești.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale întrucât fac referire la dispoziții legale care nu mai erau în vigoare la data adoptării lor, respectiv la

art. 20 alin. (1)

și

(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aspect de natură să încalce cerința referitoare la calitatea legii.

6.

Tribunalul Prahova - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe. Atât timp cât dispozițiile contestate sunt prevăzute în norme ale unei ordonanțe de urgență, emise în condiții de delegare legislativă, acestea nu pot fi neconstituționale. Mai mult decât atât, în mod neîntemeiat, autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate ar trimite la un text legal care nu mai este în vigoare, așa cum reiese din simpla lectură a acestora.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobată cu completări prin

Legea nr. 80/2018

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, care au următorul conținut: „(1) În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

în componenta sa privind calitatea legii.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate, prin prisma unor critici similare, constatând că sunt constituționale, prin

Decizia nr. 461 din 25 octombrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 20 februarie 2023, paragrafele 23-28 și 30.

13.

Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate fac parte dintr-un act normativ anual care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice și prevăd că în anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Textul criticat are caracter general, referindu-se la toate categoriile de ajutoare sau indemnizații prevăzute de lege la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, cum sunt, cu titlu exemplificativ, cele prevăzute pentru judecători și procurori, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și personalul care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, personalul plătit din fonduri publice sau funcționarii publici parlamentari.

14.

Curtea a mai reținut că, în cauza respectivă, era vorba despre ajutorul prevăzut de

art. 20 din anexa nr. VII

„Familia ocupațională de funcții bugetare «Apărare, ordine publică și siguranță național㻓 la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ajutor prevăzut pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu. Însă

Legea-cadru nr. 284/2010

a fost abrogată prin

art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Noua reglementare nu conține nicio dispoziție similară celor din

Legea-cadru nr. 284/2010

care instituiau ajutoarele și indemnizațiile. De asemenea,

Legea-cadru nr. 153/2017

a abrogat dispozițiile din ordonanțele de urgență ale Guvernului prin care a fost suspendată plata ajutoarelor și indemnizațiilor în intervalul 2012-2016 inclusiv.

15.

În jurisprudența sa constantă, de exemplu, prin

Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 8 martie 2021, paragraful 19, Curtea a reținut, în esență, că aceste drepturi bănești - ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă - reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional.

16.

Referitor la critica privind încălcarea

art. 1 alin. (5) din Constituție , care impune standardele privind calitatea legii, prin

Decizia nr. 189 din 26 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1045 din 9 noiembrie 2020, paragraful 87, Curtea a reiterat statuările sale anterioare prin care a constatat conformitatea cu aceste standarde a actelor normative de suspendare a drepturilor antereferite pentru intervalul 2010-2017 (a se vedea

Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 9 octombrie 2019, paragrafele 96-98). În aceste decizii, Curtea a reținut că înțelesul normelor de suspendare a plății acestor drepturi a fost clarificat prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015. Astfel, în interpretarea instanței supreme, voința legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenței dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații, ci doar de suspendare a exercițiului acestui drept, iar dreptul la pensie și condițiile de pensionare, precum și drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, nu cele existente în legislație la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câștigat.

17.

Curtea a mai reținut, la paragraful 89 al

Deciziei nr. 189 din 26 mai 2020 , precitată, că autorii au înțeles greșit semnificația abrogării art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, urmarea acestei abrogări este previzibilă și clară în sensul că dacă personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au trecut în rezervă sau direct în retragere, respectiv raporturile de serviciu au încetat, cu drept la pensie, după 1 iulie 2017, nu mai beneficiază de ajutoarele și indemnizațiile prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010.

18.

Totodată, prin

Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020 , precitată, paragraful 20, referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , din cauza caracterului imprevizibil al dispozițiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, invocând jurisprudența sa, Curtea a reținut că persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum (a se vedea, în același sens, și

Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 30).

19.

De altfel, Curtea a mai observat că prin

Decizia nr. 20 din 20 mai 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019, instanța supremă a reținut la paragrafele 76-80 că, „nicio dificultate de determinare a efectelor abrogării nu există cu referire la datele speței deduse spre analiză în cadrul sesizării prealabile, câtă vreme prin

art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017

s-a dispus abrogarea expresă a

Legii-cadru nr. 284/2010 , iar conform

art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 , «abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv». De asemenea, faptul că dispoziția din

Legea-cadru nr. 284/2010

referitoare la drepturile de natura celor pretinse în cauză avusese efectele suspendate în timp, prin acte normative succesive, trebuie interpretat cu referire la

art. 66 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 , din care rezultă că și astfel de norme pot face obiect al abrogării. Față de consecințele pe care le produce un act normativ care scoate din circuitul juridic, pentru viitor, textele de lege care fac obiectul acestuia, trebuie observat în ce măsură un act normativ ulterior (în speță,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 ) poate suspenda drepturi care făceau obiect de reglementare al actului abrogat (recte,

Legea-cadru nr. 284/2010 , abrogată prin

Legea-cadru nr. 153/2017 ). Așadar, rezolvarea chestiunii de drept sesizate nu presupune decât aplicarea corectă a regulilor referitoare la succesiunea legilor în timp și la efectul suspensiv sau abrogator al unor norme, cu referire punctuală la măsura în care abrogarea unor drepturi mai poate constitui temei ulterior pentru suspendarea exercițiului acelorași drepturi. În acest context, nicio dificultate nu poate fi identificată în legătură cu interpretarea vreunor dispoziții legale neclare sau imprecise ori în ce privește determinarea și aplicarea corectă a principiilor care guvernează aplicarea legii în timp, pentru a se considera că este admisibilă declanșarea procedurii hotărârii prealabile.“

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Preda Marcel în Dosarul nr. 3.814/105/2018/a1 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 noiembrie 2024.