Decizia nr. 169/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Dobrinoiu și Laurentiu Dobrinoiu în Dosarul nr. 5.083/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund: Ion Dobrinoiu, Ștefan Dobrinoiu, Silvia Elena Dobrinoiu, Paul Dobrinoiu și Antoaneta Silvia Andrei, lipsind autorii excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, părțile prezente solicita respingerea excepției și constatarea ca dispozițiile art. 292 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21, 24 și 49 din Constituție, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. De asemenea, solicita respingerea, ca fiind inadmisibila, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, având în vedere ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, o excepție de neconstituționalitate nu poate fi invocată direct în fața Curții, aceasta putând fi sesizată cu o asemenea excepție numai de către instanța de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 4 decembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 5.083/2001, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Dobrinoiu și Laurentiu Dobrinoiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca dispozițiile art. 292 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 din Legea fundamentală, deoarece "prin limitarea motivelor, mijloacelor de apărare și dovezilor doar la cele invocate la prima instanța sau arătate în motivarea apelului sau în întâmpinare, liberul acces la justiție devine o formula lipsită, în parte, de conținutul care i-ar asigura deplina utilitate, deturnandu-l de la scopul principal pentru care a fost enuntat și înscris în Constituție, acela de a reprezenta un garant al drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale omului". De asemenea, se apreciază ca prevederile legale criticate încalcă atât dispozițiile constituționale ale art. 24 alin. (1) din Constituție, privind garantarea dreptului la apărare, cat și pe cele ale art. 49, referitoare la condițiile în care este permisă restrangerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 292 din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 21 din Constituție, se arata ca "dreptul fiecărei persoane de a se adresa instanței de judecată în vederea apărării drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime nu este încălcat, prin interdicția de a se administra probe noi în apel, dacă ele nu au fost arătate în motivarea apelului sau în întâmpinare". De asemenea, se considera că nu poate fi susținută nici încălcarea art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece "dreptul constituțional la apărare este respectat în toate fazele procesului, inclusiv în faza apelului, când instanța poate dispune administrarea de noi probe, dacă acest lucru reiese ca necesar în urma dezbaterilor". În sfârșit, se apreciază că nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 49 din Constituție, întrucât textul criticat "nu are ca finalitate restrangerea vreunui drept sau a vreunei libertăți".

Guvernul apreciază criticile de neconstituționalitate ca fiind neintemeiate, având în vedere ca "procedura de soluționare a apelului, ca și procedura de judecată în întregul ei, se întemeiază pe dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, care prevăd în mod expres ca reglementarea competentei și a procedurii de judecată se face prin lege, dând astfel libertate legiuitorului ordinar sa statueze în aceste domenii".

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 292 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 98 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.

De asemenea, prin petiția depusa la dosarul Curții Constituționale la data de 27 mai 2002 autorii excepției au invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

I. Prevederile art. 292 din Codul de procedură civilă au următorul conținut: "Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanța sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate incuviinta și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.

În cazul în care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanța."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții legale contravin prevederilor constituționale ale art. 21, privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului la apărare, și ale art. 49, privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca limitarea instituită de legiuitor, prin dispozițiile art. 292 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu privire la motivele, mijloacele de apărare și dovezile pe care părțile le pot utiliza înaintea instanței de apel, exclusiv la cele invocate la prima instanța sau arătate în motivarea apelului, nu contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentală, deoarece, ca orice alt drept, și accesul liber la justiție poate fi exercitat doar în anumite limite rezonabile, în asa fel încât prin valorificarea lui sa nu se aducă atingere drepturilor altor titulari, în aceeași măsura ocrotite prin lege. În absenta acestei limitări s-ar oferi camp liber arbitrariului și abuzului în exercitarea dreptului, dându-se posibilitatea reiterarii, în scop exclusiv sicanatoriu, a unor cereri lipsite de relevanta pentru soluționarea cauzei, de natura sa ducă la prelungirea nejustificată a duratei procesului. Ca, într-adevăr, aceasta a fost finalitatea avută în vedere de legiuitor prin instituirea limitării menționate, rezultă și din faptul ca același text da posibilitatea instanței de apel sa încuviințeze administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri, prerogativa de natura a-i asigura deplinul control al derulării procesului și finalizarii sale legale și temeinice, cu luarea în considerare și a imperativului celeritatii.

În ceea ce privește reglementarea cuprinsă în alin. 2 al art. 292 din Codul de procedură civilă, aceasta nu face decât sa sanctioneze lipsa de diligenta a părții care nu și-a motivat apelul sau a făcut-o necorespunzător ori incomplet. Într-o atare situație, instanțele obisnuiau sa anuleze apelul ca netimbrat, ignorand caracterul sau devolutiv, motiv pentru care legiuitorul a consacrat in terminis obligația instanței de apel, în situația în care apelul este nemotivat sau nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, să se pronunțe, totuși, în fond, pe baza celor invocate la prima instanța. Aceasta noua prevedere constituie o garanție suplimentară, pe linia asigurării unei valorificari plenare a dreptului consacrat de art. 21 din Constituție, demonstrand astfel lipsa de temeinicie a criticii de neconstituționalitate sub acest aspect.

Curtea nu poate retine neconstituționalitatea textului de lege criticat nici în raport cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece exigențele instituite de legiuitor nu fac decât să asigure un cadru optim derulării procesului, fără a se aduce atingere dreptului la apărare.

Textul criticat nu contravine, de asemenea, nici prevederilor art. 49 din Constituție, deoarece, astfel cum s-a arătat, limitarea prevăzută la art. 292 din Codul de procedură civilă este determinata tocmai de preocuparea ca valorificarea dreptului la calea de atac a apelului, ca expresie a liberului acces la justiție, sa nu aducă atingere drepturilor altor persoane.

II. În legătură cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea evoca dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora aceasta "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești". Din aceste dispoziții constituționale și legale rezultă ca o excepție de neconstituționalitate nu poate fi ridicată direct în fața Curții Constituționale, sens în care aceasta s-a și pronunțat, în mod constant, în jurisprudenta sa (de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 10 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998).

În consecința, excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții de lege urmează să fie respinsă ca inadmisibila.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Dobrinoiu și Laurentiu Dobrinoiu în Dosarul nr. 5.083/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2002.