Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 369/2025

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

prezumat în vigoare

Data actului
16 septembrie 2025
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 1207 din 29 decembrie 2025
Citează
13 acte
Structură
2 articole · 22.425 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 8/2008 30 ianuarie 2008 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi …

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Simina Popescu-Marin

-

magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Alin Marian Boldu și Cristina Claudia Gheorghișan, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, cu sediul în București, în Dosarul nr. 836/3/2021 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.565D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.018D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, excepție ridicată de Ioan Irinel Irimia, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, cu sediul în București, în Dosarul nr. 839/3/2021 al Tribunalului Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.018D/2021 la Dosarul nr. 1.565D/2021, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile prevăzute de

art. 73 alin. (3) din Constituție , ca obiect exclusiv al reglementării prin lege. Întrucât textele legale criticate nu au semnificația repunerii în vigoare a unor texte legale abrogate, nu poate fi reținută incidența în cauză a considerentelor

Deciziei Curții Constituționale nr. 654 din 17 octombrie 2017 . Reglementările criticate, care dispun în sensul neaplicării valorii de referință sectorială și a coeficienților de ierarhizare, nu contracarează voința legiuitorului, ci protejează dreptul la salariu, ca drept fundamental. Invocă, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 548 din 29 octombrie 2024 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin Încheierea din 15 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 836/3/2021, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată Alin Marian Boldu și Cristina Claudia Gheorghișan,

prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, cu sediul în București, într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi salariale.

8.

Prin Încheierea din 17 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 839/3/2021, Tribunalul Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

și ale

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 . Excepția a fost ridicată Ioan Irinel Irimia, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, cu sediul în București, într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi salariale.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

sunt neconstituționale, deoarece reglementează în materia salarizării polițiștilor. În opinia autorilor excepției, doar Parlamentul are competența de a reglementa primar cu privire la sistemul de salarizare al polițiștilor. De asemenea, prevederile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , deși abrogate, ultraactivează, de vreme ce valoarea de referință sectorială de 197,3387 lei, stabilită de aceste norme, este utilizată pentru calculul drepturilor salariale ale polițiștilor. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale în materia salarizării, precum și

Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

10.

Totodată, se susține că

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010

încalcă principiul securității raporturilor juridice, deoarece ultraactivează coeficienții de funcție și valoarea de referință sectorială prevăzute de

anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

și de

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , abrogate. În susținerea acestei critici este invocată

Decizia Curții Constituționale nr. 654 din 17 octombrie 2017 .

11.

Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că prevederile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

reprezintă doar un reper de referință pentru adoptarea actelor normative care au reglementat salarizarea după 1 ianuarie 2010 și care au fost aplicate la stabilirea drepturilor salariale. Actele normative care au reglementat salarizarea după 1 ianuarie 2010 s-au raportat la nivelul salariilor existente în plată în anul 2009, instituind o reconstrucție salarială distinctă față de legile-cadru de salarizare, și nu au făcut trimitere expresă la valoarea de referință prevăzută de

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 .

12.

Tribunalul Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că reglementările anuale de salarizare reprezintă o opțiune a legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere. Chiar dacă stabilirea drepturilor salariale în contextul legilor anuale de salarizare este un proces dificil, prevederile legale criticate sunt formulate cu suficientă claritate și precizie pentru a fi aplicate de destinatarul normelor.

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, și ale

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.

17.

Curtea observă că

Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

a fost abrogată prin dispozițiile

art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, iar

Legea nr. 285/2010

a fost abrogată prin

art. 44 alin. (1) pct. 30 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, modificat prin

articolul unic pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2017

pentru modificarea și completarea

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 8 decembrie 2017. Însă, având în vedere cele reținute prin

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt incidente în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată, având următorul cuprins:

–

Articolul II

(1)

Începând cu data de 1 aprilie 2008, valoarea de referință sectorială pentru determinarea soldelor de funcție și grad ale personalului militar, potrivit prevederilor

Legii nr. 138/1999 , cu modificările și completările ulterioare, valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special, potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 353/2003 , cu modificările și completările ulterioare, și valoarea de referință sectorială în baza căreia se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, potrivit prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 462/2006 , cu modificările ulterioare, se stabilesc la 193,4694 lei.

(2)

Începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) devine 197,3387 lei.

(3)

Soldele de funcție și de grad ale personalului militar, respectiv salariile pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut de funcționarii publici cu statut special, calculate potrivit alin. (1) și (2), vor fi întregite la un leu, în favoarea personalului.

–

Articolul 4

alin. (2) din Legea nr. 285/2010 : „În anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.“

18.

În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 73 alin. (3) lit. j)

privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici și

art. 115 alin. (1) ,

(5)

și

(6)

privind ordonanțele de urgență ale Guvernului.

19.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 548 din 29 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 14 mai 2025).

20.

Curtea a statuat că, deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale au fost calculate pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar plătit din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intențiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare și care face greu de înțeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale. Totodată, calculul drepturilor salariale se face pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare anului 2010.

21.

Referitor la critica de neconstituționalitate formulată cu privire la încălcarea

art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar reprezintă un drept și o obligație a legiuitorului. Dispozițiile legale criticate dau expresie opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar și clarifică pentru perioade precis determinate situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc sub aspectul destinatarilor și al efectelor juridice pe care le produc. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident, cu respectarea prevederilor

Constituției , Curtea a constatat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit, în esență, garantarea cuantumului drepturilor salariale și evitarea reducerii drepturilor salariale ale personalului bugetar.

22.

Ca tehnică de reglementare, textele de lege criticate nu au semnificația repunerii în vigoare a unor acte normative abrogate. Așadar, modalitatea de reglementare prevăzută de textele de lege criticate este diferită de cea analizată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 martie 2018, prin care s-a statuat că adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare încalcă dispozițiile

art. 1 alin. (5) din Constituție . Prin urmare, considerentele acestei decizii nu sunt incidente în cauză.

23.

În ceea ce privește critica raportată la prevederile

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , Curtea a reținut că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile care, conform

art. 73 alin. (3) din Legea fundamentală , constituie obiectul de reglementare al legii. În aceste condiții, Curtea a constatat că prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 8/2008

nu încalcă

art. 1 alin. (4) ,

art. 73 alin. (3) lit. j)

și

art. 115 alin. (1) din Constituție , impunându-se respingerea acestei critici ca neîntemeiată.

24.

Referitor la criticile de neconstituționalitate formulate cu privire la prevederile

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 , în prealabil, Curtea a reținut că acestea, în esență, au dispus ca în anul 2011 să nu se aplice dispozițiile noii legi a salarizării unice în sectorul public, respectiv

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010.

25.

Astfel, Curtea a reținut că reglementările care dispun în sensul neaplicării valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la

Legea-cadru nr. 284/2010

și fac inaplicabile dispozițiile

Legii-cadru nr. 284/2010

referitoare la stabilirea cuantumului drepturilor salariale nu contracarează voința legiuitorului, ci protejează dreptul la salariu, ca drept fundamental, astfel ca implementarea unui nou sistem de salarizare să nu conducă la diminuarea drepturilor salariale ale niciuneia dintre categoriile profesionale plătite din fonduri publice (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 722 din 12 decembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 12 aprilie 2024, paragraful 25). În consecință, Curtea a constatat netemeinicia criticilor de neconstituționalitate formulate.

26.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în jurisprudența instanței de contencios constituțional antereferită își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.

27.

Observând că sunt criticate prevederi cuprinse într-o ordonanță a Guvernului, Curtea constată că invocarea dispozițiilor

art. 115 alin. (5)

și

(6) din Constituție

referitoare la intrarea în vigoare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului și la domeniile ce nu pot fi reglementate prin acestea nu are relevanță în cauză.

28.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al art. 1-3, al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alin Marian Boldu și Cristina Claudia Gheorghișan, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, cu sediul în București, în Dosarul nr. 836/3/2021 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și de Ioan Irinel Irimia, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, cu sediul în București, în Dosarul nr. 839/3/2021 al Tribunalului Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.