Decizia nr. 383/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Raluca-Alexandra Buterez-Fășie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Petrică-Liviu Pricop în Dosarul nr. 1.535/193/2020 al Judecătoriei Botoșani și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.027D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa.

4.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.054D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , excepție ridicată de către Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, din oficiu, în Dosarul nr. 10.115/204/2019.

5.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

6.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.054D/2022 la Dosarul nr. 2.027D/2020, care a fost primul înregistrat.

7.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă unele considerente din

Decizia Curții Constituționale nr. 543 din 10 noiembrie 2022 , precum și din

deciziile nr. 25 din 27 ianuarie 2025

și

nr. 52 din 28 septembrie 2022 , pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. De asemenea, se arată că dispozițiile constituționale ale

art. 21 alin. (3)

și cele ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile textului criticat, întrucât acesta este o dispoziție de drept substanțial.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8.

Prin Încheierea din 8 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.535/193/2020, Judecătoria Botoșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată. Excepția a fost ridicată de Petrică-Liviu Pricop într-o cauză în care autorul excepției a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, părăsirea locului accidentului și de vătămare corporală din culpă.

9.

Prin Încheierea din 8 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 10.115/204/2019, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , republicată. Excepția a fost ridicată din oficiu de Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina împotriva sentinței civile prin care o persoană a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că nerespectarea obligației prevăzute de dispozițiile criticate, de a nu se consuma băuturi alcoolice sau substanțe psihoactive de către conducătorul auto sau de către oricare dintre celelalte persoane, reprezintă o acțiune care, indiferent de prezența sau absența, la momentul producerii evenimentului rutier, a alcoolului sau a substanțelor psihoactive în corpul persoanei implicate în accident conduce la prezumția că starea conducătorului auto de la momentul testării sau al prelevării de mostre biologice este aceeași cu cea de la momentul producerii incidentului rutier.

11.

Cu alte cuvinte, ca urmare a săvârșirii unei fapte comisive, care nu este prevăzută de legea penală - consumul de băuturi alcoolice sau alte substanțe psihoactive între momentul producerii accidentului și testarea sau prelevarea de mostre biologice -, în raport cu persoana conducătorului auto poate fi angajată răspunderea penală, având în vedere prezența și valoarea alcoolemiei în sânge (peste limita legală) sau depistarea, după caz, a prezenței unor substanțe psihoactive în corpul celui implicat anterior în accidentul rutier. Or, este contrar principiului legalității incriminării ca o persoană să fie condamnată

în baza unei fapte care nu este prevăzută de legea penală, iar, în concret, pentru săvârșirea unei abateri diferite de fapta prevăzută de norma penală.

12.

Se mai arată că dispozițiile criticate încalcă dreptul la un proces echitabil și principiul legalității incriminării, consacrat de

art. 7 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât instituie în mod artificial o prezumție prin care conducătorului auto supus prelevării de probe biologice sau testării i se atribuie în mod retroactiv, fără vreun fundament științific sau chiar logic și printr-o formulare textuală lipsită de claritate și precizie, aceeași stare pe care acesta o avea la momentul producerii accidentului rutier.

13.

De asemenea, se invocă încălcarea dispozițiilor

art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție , întrucât infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se stabilesc prin lege organică, iar nu printr-o ordonanță de urgență a Guvernului.

14.

Nu în ultimul rând, se invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 , apreciindu-se că dispozițiile criticate ar putea avea drept rezultat angajarea răspunderii penale a inculpatului, pentru o infracțiune de pericol, cea prevăzută de

art. 336 alin. (1) din Codul penal , prin raportare la nivelul concentrației alcoolului pur în sânge de la un moment care, pe lângă faptul că este ulterior celui consumării infracțiunii, este și independent de manifestarea de voință a persoanei în cauză. Se învederează că, în Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, paragraful 26, s-a reținut că de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor și, prin urmare, aplicând mutatis mutandis raționamentul instanței de control constituțional, se apreciază că stabilirea tipicității faptei raportat la momentul prelevării avute în vedere de prevederile criticate nu se justifică, iar stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de un moment ulterior celui săvârșirii faptei implică un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale invocate.

15.

Judecătoria Botoșani apreciază că excepția este neîntemeiată și reține că instanța de contencios constituțional a analizat deja dispozițiile legale criticate prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 417 din 15 aprilie 2010 .

16.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

17.

Guvernul, în Dosarul nr. 2.027D/2020, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziția criticată nu incriminează o faptă, ci instituie o prezumție legală, în sensul că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului auto respectiv în momentul producerii accidentului. Consecințele stării de fapt prezumate sunt cele prevăzute expres de lege, respectiv faptul că acesta constituie elementul material al laturii obiective a unei contravenții sau infracțiuni, în funcție de nivelul alcoolemiei constatat cu ocazia prelevării probei. Astfel, norma supusă controlului nu incriminează, prin ea însăși, fapta persoanei care a consumat băuturi alcoolice după accident, ci prezumă că starea acesteia constatată la momentul prelevării este cea din momentul accidentului, ceea ce poate fi în principiu in favorem pentru persoana în cauză, având în vedere diminuarea îmbibației alcoolice odată cu trecerea timpului de la momentul producerii accidentului și până la cel al prelevării, dacă nu mai sunt consumate ulterior băuturi alcoolice. Valoarea sancționatoare a acestei prezumții apare doar în cazul în care persoana implicată în accident se sustrage anchetei prin părăsirea locului accidentului, cumulat cu consumul ulterior al băuturilor alcoolice. Pentru aceste considerente, se apreciază că textul criticat nu contravine principiului legalității incriminării și, implicit, nici dreptului la un proces echitabil. În plus, nepunându-se problema unei incriminări, dispozițiile constituționale ale

art. 73 alin. (3) lit. h)

nu sunt incidente în speța dedusă controlului de constituționalitate.

18.

Se apreciază, totodată, că norma analizată este suficient de previzibilă astfel încât destinatarii săi să își prefigureze cu claritate comportamentul, respectiv să nu consume băuturi alcoolice după producerea unui accident în care au fost implicați și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice, măsură necesară în vederea prezervării stării de fapt sau a neagravării situației lor juridice, toate subsumate scopului principal al aflării adevărului.

19.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

20.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. La data sesizării Curții Constituționale, textul criticat avea următorul cuprins: „În situația în care nu sunt respectate dispozițiile alin. (1), se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului.“

22.

Textul criticat a fost modificat de

art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2024

pentru modificarea și completarea unor acte normative în scopul creșterii siguranței rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 29 iunie 2024. Însă, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, întrucât în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile de lege criticate în redactarea anterioară avută la momentul sesizării Curții Constituționale, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2024

pentru modificarea și completarea unor acte normative în scopul creșterii siguranței rutiere.

23.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor

art. 6 paragraful 1

privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale

art. 73 alin. (3) lit. h)

potrivit cărora infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se stabilesc prin lege organică. De asemenea, având în vedere invocarea

art. 7 paragraful 1

privind legalitatea incriminării și a pedepsei din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține ca standard de referință

art. 23 alin. (12) din Constituție , astfel cum se interpretează, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor

art. 7 paragraful 1 din Convenție .

24.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile

art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 559 din 14 septembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 22 iunie 2022,

Decizia nr. 417 din 15 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 25 mai 2010,

Decizia nr. 372 din 26 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 16 mai 2012, și

Decizia nr. 577 din 9 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1152 din 27 noiembrie 2020, prin care Curtea a constatat că soluția legislativă criticată este constituțională.

25.

Curtea a reținut că prevederile

art. 78 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

instituie pentru conducătorul de autovehicul sau tramvai, instructorul auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere, precum și pentru examinatorul autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile acestuia, implicați într-un accident de circulație, interdicția consumului de alcool sau de substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice. Sancțiunea nerespectării acestei dispoziții legale este prevăzută de

alin. (2) al art. 78 , criticat în prezenta cauză, care instituie prezumția că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 559 din 14 septembrie 2021 , precitată, paragraful 16).

26.

În ceea ce privește critica autorilor excepției privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5) , ale

art. 20

raportate la

art. 7 paragraful 1 din Convenție , precum și ale

art. 73 alin. (3) lit. h)

din perspectiva sancționării unei fapte care nu este prevăzută de legea penală, respectiv consumul de băuturi alcoolice sau alte substanțe psihoactive între momentul producerii accidentului și testarea sau prelevarea de mostre biologice, Curtea reține că prin textul criticat nu este incriminată o nouă faptă, ci legiuitorul instituie o prezumție legală, potrivit căreia rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , în componenta referitoare la exigențele de calitate a legii, prin

Decizia nr. 559 din 14 septembrie 2021 , paragraful 18, și prin

Decizia nr. 577 din 9 iulie 2020 , paragraful 16, precitate, Curtea a constatat că normele de lege criticate sunt redactate cu suficientă precizie și claritate, de natură să permită destinatarilor să își conformeze conduita și să înțeleagă consecințele ce decurg din nerespectarea normelor prescrise. Astfel, Curtea constată că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale ale

art. 1 alin. (5) , ale

art. 20

raportate la

art. 7 paragraful 1 din Convenție

și nici cele ale

art. 73 alin. (3) lit. h)

din perspectiva sancționării unei fapte care nu este prevăzută de legea penală.

27.

Referindu-se la regimul probelor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, în Hotărârea din 7 octombrie 1988, pronunțată în Cauza Salabiaku împotriva Franței, paragraful 28, că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în orice sistem de drept sunt operate prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. În cauză, conducătorul auto este avertizat cu privire la consecințele faptei interzise de legiuitor, acesta trebuind să cunoască dispozițiile legale care interzic consumul de alcool, substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea accidentului rutier și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice, precum și prezumția care operează în cazul nerespectării acestora. Absența unei astfel de interdicții ar determina, de altfel, dificultăți în stabilirea cu exactitate a stării conducătorului auto la momentul producerii accidentului, or, determinarea cât mai exactă a acestei stări este deopotrivă în interesul apărării, al organului constatator și, în esență, al respectării principiului aflării adevărului.

28.

Totodată, prin

Decizia nr. 417 din 15 aprilie 2010 , precitată, Curtea a reținut că norma criticată este menită practic să sancționeze o conduită contrară dispozițiilor legale, în considerarea scopului ordonanței, respectiv asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private. Prin urmare, nici critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de dispozițiile constituționale ale

art. 21 alin. (3)

și ale

art. 6 paragraful 1 din Convenție

nu poate fi primită.

29.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluțiile pronunțate de Curte prin deciziile menționate, precum și considerentele care le-au fundamentat sunt valabile și în prezenta cauză.

30.

În final, cu referire la invocarea considerentelor

Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015, în susținerea neconstituționalității textului criticat, Curtea observă că, în acea cauză, instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 336 alin. (1) din Codul penal

este neconstituțională, întrucât această sintagmă lipsește de previzibilitate norma de incriminare. Prin decizia anterior menționată, paragraful 25, Curtea a statuat că destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia. Or, după cum se poate observa, considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 , precitată, se referă strict la infracțiunea prevăzută de

art. 336 alin. (1) din Codul penal

și nu pot fi aplicate mutatis mutandis la textul criticat, care este o prezumție legală pentru nerespectarea obligației legale prevăzute de

art. 78 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

31.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 13 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petrică-Liviu Pricop în Dosarul nr. 1.535/193/2020 al Judecătoriei Botoșani și de Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, din oficiu, în Dosarul nr. 10.115/204/2019 și constată că dispozițiile

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2024

pentru modificarea și completarea unor acte normative în scopul creșterii siguranței rutiere, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Botoșani și Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2025.