Decizia nr. 18/2026

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Alina Oprișan

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. b) din Legea nr. 349/2002

pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, excepție ridicată de Societatea Garden Pub - S.R.L. din comuna Glina, județul Ilfov, în Dosarul nr. 9.071/301/2017 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.346D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Susține că textul de lege reglementează foarte clar incriminarea fumatului în spațiile închise, chiar dacă acest lucru se face printr-o normă de trimitere, respectiv prin trimitere la

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 349/2002 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 2.456 din 15 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 9.071/301/2017, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. b) din Legea nr. 349/2002

pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun. Excepția a fost ridicată de Societatea Garden Pub - S.R.L. din comuna Glina, județul Ilfov, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă/admisă plângerea împotriva unui proces-verbal de contravenție întemeiat pe prevederile

art. 3 alin. (1)

și ale

art. 10 lit. b) din Legea nr. 349/2002 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, autoarea susține că norma criticată nu respectă cerințele de claritate și previzibilitate impuse de

art. 1 alin. (5) din Constituție , întrucât nu precizează în mod explicit și neechivoc în chiar cuprinsul normei legale actele, faptele sau omisiunile care constituie contravenții și nici nu permite identificarea cu ușurință a acestora, prin trimiterea la alte dispoziții legale, lăsând astfel stabilirea faptelor contravenționale la aprecierea subiectivă a agentului constatator, fără criterii sau condiții certe stabilite de legiuitor. Arată că această lipsă de precizie afectează atât posibilitatea judecătorului de a aplica și interpreta corect legea în soluționarea plângerilor contravenționale, cât și garanțiile dreptului la un proces echitabil și la apărare, iar prin nereglementarea clară a faptelor și a criteriilor de individualizare a sancțiunii, norma nu respectă nici principiul proporționalității, ce revine atât legiuitorului, cât și autorităților de aplicare a legii.

6.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția invocată este nefondată. Instanța apreciază că sunt respectate cerințele de previzibilitate, precizie și claritate ale legii din perspectiva prevederilor constituționale invocate, existând suficiente elemente care permit destinatarilor să își regleze conduita în funcție de prescripțiile ei.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile

art. 10 lit. b) din Legea nr. 349/2002

pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun.

11.

Ulterior sesizării Curții Constituționale, textul criticat a fost supus unor intervenții legislative succesive, fiind modificat prin

art. I pct. 1 din Legea nr. 64/2022

privind modificarea și completarea

Legii nr. 349/2002

pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, precum și modificarea

Legii nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 23 martie 2022, precum și prin

art. II pct. 8 din Legea nr. 64/2024

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul produselor din tutun, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 28 martie 2024. Însă, având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, care continuă să își producă efectele în cauza dedusă judecății.

12.

Astfel, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 10 lit. b) din Legea nr. 349/2002

pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 21 iunie 2002, în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 64/2022

privind modificarea și completarea

Legii nr. 349/2002

pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, precum și modificarea

Legii nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 23 martie 2022, cu următorul conținut: „Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: (…) b) nerespectarea de către persoanele juridice a prevederilor art. 3 alin. (1), (1^1), (5), (5^2), (6), (6^1), (7^1) și ale art. 4 alin. (2) se sancționează cu amendă contravențională de 5.000 lei la prima abatere, cu amendă contravențională de 10.000 lei și cu sancțiunea complementară de suspendare a activității până la remedierea situației care a dus la suspendarea activității la a doua abatere; săvârșirea unei noi contravenții la această lege se sancționează cu amendă contravențională de 15.000 lei și cu sancțiunea complementară de închidere a unității.(…);“

13.

În opinia autoarei excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse la

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității,

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, astfel cum acesta se interpretează, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 24

- Dreptul la apărare și

art. 53 alin. (2)

cu referire la principiul proporționalității.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea excepției critică modul de redactare a dispozițiilor

art. 10 lit. b) din Legea nr. 349/2002 , prin prisma cerințelor de claritate, precizie și previzibilitate impuse de

art. 1 alin. (5) din Constituție , motivat de faptul că norma legală supusă controlului nu definește faptele sancționate, ci realizează o trimitere la alte articole din lege, ceea ce permite ca stabilirea faptelor contravenționale să depindă de aprecierea subiectivă a agentului constatator.

15.

În raport cu criticile formulate, Curtea reține că

art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală

reglementează principiul legalității, impunând exigențe de claritate, precizie și previzibilitate ale normei juridice, astfel încât destinatarii să își poată adapta conduita în funcție de cerințele legii și să prevadă consecințele încălcării acesteia. Referitor la standardele de calitate a legii, prin

Decizia nr. 166 din 4 aprilie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 28 iulie 2023, paragraful 24, Curtea a reținut că, pentru a fi respectată de către destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerințe de precizie, claritate și previzibilitate, astfel încât acești destinatari să își poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, instanța de contencios constituțional a statuat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, și

Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). Desigur, poate fi dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (în acest sens, a se vedea

Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010,

Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011 , precitată, și

Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 44).

16.

De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, previzibilitatea legii presupune ca cetățeanul să dispună de informații suficiente și prealabile asupra normelor juridice aplicabile unei situații concrete, iar, prin raportare la cerința previzibilității, redactarea legilor nu poate prezenta o precizie absolută, din cauza caracterului de generalitate al normelor juridice (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). Conform aceleiași jurisprudențe, imprecizia termenilor legali poate fi acoperită de o interpretare constantă realizată de instanțele naționale (Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragrafele 56-62), iar persoana trebuie să poată prevedea, într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele concrete ale cauzei, consecințele unui act determinat de conduită (Hotărârea din 25 ianuarie 2017, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).

17.

Totodată, lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a dispozițiilor legale a fost asociată, atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu nevoia de asigurare a securității raporturilor juridice. Astfel, prin

Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008,

Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012,

Decizia nr. 570 din 29 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 18 iunie 2012, și

Decizia nr. 615 din 12 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 6 iulie 2012, Curtea Constituțională a statuat că, deși nu este în mod expres consacrat în

Constituție , principiul securității raporturilor juridice se deduce din prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (3) , conform cărora România este stat de drept, democratic și social, și că existența unor soluții legislative contradictorii și anularea unor dispoziții legale prin intermediul altor prevederi cuprinse în același act normativ conduc la încălcarea securității raporturilor juridice, ca urmare a lipsei de claritate și previzibilitate a normei, principiu ce constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept, astfel cum acesta este consacrat prin

art. 1 alin. (3) din Constituție . În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia principiul securității raporturilor juridice decurge implicit din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților sale fundamentale și constituie unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept (Hotărârea din 2 iulie 2009, pronunțată în Cauza Iordanov și alții împotriva Bulgariei, paragraful 47, Hotărârea din 20 octombrie 2011, pronunțată în Cauza Nejdet Șahin și Perihan Șahin împotriva Turciei, paragraful 56, și Hotărârea din 16 iulie 2013, pronunțată în Cauza Remuszko împotriva Poloniei, paragraful 92).

18.

În plus, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Curtea a mai apreciat că, în conformitate cu principiile enunțate în teoria generală a dreptului, norma juridică se interpretează în mod sistematic, prin coroborare cu alte dispoziții normative care țin de aceeași instituție juridică sau de aceeași ramură de drept. Rațiunea procedeelor sistematice de interpretare se întemeiază pe natura sistemică a ansamblului normelor de drept, în care normele se află într-o legătură funcțională, caracteristică elementelor unei structuri. Astfel, fiecare normă se completează prin celelalte și își dezvăluie întregul sens în cadrul sistemului de norme care este dreptul. Prin urmare, norma criticată nu poate fi privită în mod individual, izolat, ci se va interpreta în mod sistematic, prin coroborare cu celelalte prevederi normative din actul în care se regăsește (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 144 din 13 martie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 16 aprilie 2019, paragraful 68, precum și

Decizia nr. 180 din 26 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 12 august 2024, paragraful 28).

19.

Raportând cele menționate mai sus la textul criticat, Curtea apreciază că dispozițiile

art. 10 lit. b) din Legea nr. 349/2002

sunt formulate cu o precizie suficientă ce permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă atât faptele care constituie contravenții (cum ar fi: fumatul în toate spațiile publice închise, spațiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii; fumatul în unitățile sanitare, de învățământ, precum și în cele destinate protecției și asistenței copilului, de stat și private; vânzarea la bucată a țigaretelor, țigărilor de foi și cigarillos; comercializarea pachetelor de țigarete care conțin mai puțin de 20 de bucăți; comercializarea produselor din tutun prin automate; vânzarea produselor din tutun tinerilor cu vârsta sub 18 ani; comercializarea produselor din tutun în unitățile sanitare și cele de învățământ, de stat și private; folosirea unei embleme sau a denumirii unei mărci de tutun pentru promovarea ori comercializarea altor produse), cât și sancțiunile ce intervin în cazul nerespectării dispozițiilor legale.

20.

Referitor la tehnica trimiterii la alte dispoziții legale din același act normativ, Curtea observă că aceasta nu afectează claritatea normei. Formularea cuprinsă în textul criticat este o tehnică legislativă obișnuită, utilizată pentru a evita redundanța normativă și pentru a asigura coerența și unitatea reglementării. Așa fiind, Curtea observă că dispozițiile criticate fac trimitere la prevederile

art. 3 alin. (1) ,

(1^1) ,

(5) ,

(5^2) ,

(6) ,

(6^1) ,

(7^1)

și ale

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 . Aceste dispoziții reglementează, printre altele, interzicerea fumatului în spații publice închise, spațiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii, precum și alte restricții precise. De asemenea, sunt expres și detaliat prevăzute și sancțiunile contravenționale și complementare ce intervin în cazul nerespectării dispozițiilor legale, destinatarii legii, în speță persoanele juridice, putând identifica fără dificultate conduita interzisă și, implicit, faptele care atrag răspunderea contravențională. Așadar, norma nu lasă agentului constatator libertatea de a stabili el însuși conduita interzisă, după criterii subiective, ci acesta trebuie să constate strict nerespectarea unor obligații legale concrete. Prin urmare, faptele sancționate sunt previzibile, fiind reglementate într-o manieră ușor de identificat, la fel și sancțiunile aplicabile.

21.

În consecință, Curtea constată că dispozițiile

art. 10 lit. b) din Legea nr. 349/2002

respectă exigențele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de

art. 1 alin. (5) din Constituție . Destinatarii normei pot identifica fără dificultate faptele sancționate și sancțiunile incidente, norma fiind formulată într-un limbaj accesibil, cu trimitere la dispoziții clare și detaliate.

22.

Totodată, Curtea observă că, în motivarea excepției, autoarea invocă și normele constituționale prevăzute la

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, la

art. 24

privind dreptul la apărare, precum și la

art. 53 alin. (2)

privind principiul proporționalității. Însă simpla enumerare a unor prevederi constituționale pretins încălcate, fără o motivare concretă și explicită, nu poate fi analizată de instanța de control constituțional fără să se substituie autoarei excepției în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, fapt ce contravine prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Garden Pub - S.R.L. din comuna Glina, județul Ilfov, în Dosarul nr. 9.071/301/2017 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 10 lit. b) din Legea nr. 349/2002

pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 64/2022

privind modificarea și completarea

Legii nr. 349/2002

pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, precum și modificarea

Legii nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.