Decizia nr. 626/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 299 și ale art. 465 din Codul de procedură civilă , precum și a dispozițiilor art. 9 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 299
și ale
art. 465 din Codul de procedură civilă , precum și a dispozițiilor
art. 9 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Societatea Calor - S.R.L., din București, în Dosarul nr. 11.328/3/2015/a3 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 536D/2020.
2.
La apelul nominal se prezintă doamna Nicoleta Constantin, angajată a autoarei excepției de neconstituționalitate, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar autoarea excepției a depus note scrise prin care aduce la cunoștința Curții că renunță la susținerea excepției, cererea de renunțare la judecată fiind însoțită de documente justificative.
4.
De asemenea, magistratul-asistent arată că nu rezultă din delegația depusă la dosar dacă angajata autoarei excepției de neconstituționalitate este consilier juridic.
5.
Având cuvântul, cu privire la cererea formulată, reprezentantul Ministerului Public arată că nu se poate renunța la judecarea excepției de neconstituționalitate, având în vedere că este o excepție de ordine publică.
6.
Curtea, în temeiul
art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă
coroborat cu
art. 14 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, îi pune în vedere reprezentantei autoarei excepției de neconstituționalitate posibilitatea depunerii de concluzii scrise. Cu privire la cererea de renunțare la susținerea excepției de neconstituționalitate depusă de autoare, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, conform dispozițiilor
art. 55 din Legea nr. 47/1992 .
7.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, prin criticile formulate, se solicită modificarea prevederilor legale atacate, iar aspectele concrete invocate țin de modul de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești. De asemenea, există remedii procedurale aflate la dispoziția părților ce permit contestarea caracterului original al înscrisurilor.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
8.
Prin Încheierea din 5 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.328/3/2015/a3, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 299
și ale
art. 465 din Codul de procedură civilă , precum și a dispozițiilor
art. 9 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă. Excepția a fost invocată de Societatea Calor - S.R.L., din București, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs.
9.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că
art. 299 din Codul de procedură civilă
este neconstituțional deoarece nu satisface dreptul la un proces echitabil al părții care nu poate consulta originalul unui act a cărui nulitate o solicită în instanță. Apreciază că legea trebuie să permită tuturor părților cercetarea unui dosar notarial aferent unui act care face obiectul unui litigiu, fie la sediul notarului, fie în instanță. În această modalitate părțile pot arăta exact neconcordanțele și pot avea dezbateri asupra actului în sine.
10.
Referitor la
art. 465 din Codul de procedură civilă , în susținerea neconstituționalității acestuia se invocă aspecte de fapt ce țin de soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepția.
11.
În ceea ce privește
art. 9 din Decretul nr. 167/1958
se susține că termenul de prescripție prevăzut de acesta este de numai 18 luni și curge de la o dată necunoscută. Prescripția trebuie să curgă doar din momentul în care se cunosc erorile materiale sau actele viclene.
12.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
13.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 299
și ale
art. 465 din Codul de procedură civilă , precum și dispozițiile
art. 9 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:
–
Articolul 299
Instanța nu va putea cere trimiterea în original a cărților funciare și a planurilor, a registrelor autorităților sau instituțiilor publice, a testamentelor depuse la instanțe, notari publici sau avocați, precum și a altor înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate ale acestora.
Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părților, de un judecător delegat sau, dacă înscrisul se găsește în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către instanța respectivă.
Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), când procedura verificărilor înscrisurilor o impune, instanța va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la instanțe, notari publici sau avocați, pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate dacă expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei.
–
Articolul 465
din Codul de procedură civilă : „Măsurile de administrare judiciară nu pot face obiectul niciunei căi de atac.“;
–
Articolul 9
din Decretul nr. 167/1958 :
Prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru violență, începe să curgă de la data când aceasta a încetat.
În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
17.
În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate Curtea observă că la data de 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. De asemenea, la aceeași dată, potrivit
art. 230 lit. p) din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011,
privitor la prescripția extinctivă a fost abrogat. În
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil , prescripția extinctivă este reglementată în
cartea a VI-a
„Despre prescripția extinctivă, decăderea și calculul termenelor“.
18.
Însă, având în vedere prevederile
art. 3 din Legea nr. 71/2011 , potrivit cărora „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a
Codului civil
nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor“, coroborate cu cele ale
art. 4 , ale
art. 5
și ale
capitolului VIII
- „Dispoziții cu privire la
cartea a VI-a
«Despre prescripția extinctivă, decăderea și calculul termenelor» a
Codului civil “ din aceeași lege, precum și
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra prevederilor
art. 9 din Decretul nr. 167/1958 , care și-au produs efectele față de autoarea excepției de neconstituționalitate, potrivit principiului tempus regit actum.
19.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în
art. 21
- Accesul liber la justiție,
art. 44
- Dreptul de proprietate privată,
art. 134
- Statutul procurorilor și
art. 156
- Republicarea Constituției.
20.
Examinând excepția de neconstituționalitate referitoare la
art. 465 din Codul de procedură civilă , Curtea reține că principala critică formulată constă în faptul că instanța judecătorească nu ar fi reunit toate cauzele autoarei excepției privind conservarea dreptului de proprietate existente pe rolul său, cauze în care sunt aceleași părți și care se întemeiază pe același titlu. Or, aspectele învederate nu reflectă o posibilă contrarietate între dispozițiile legale criticate și
Legea fundamentală , ci țin de soluționarea fondului cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
21.
În această situație, Curtea reține că nu i se poate substitui autoarei excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate, având în vedere că, potrivit
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate. În caz contrar, Curtea ar efectua un control din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
precizează că sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților și opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 465 din Codul de procedură civilă
urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
22.
Referitor la dispozițiile
art. 299 din Codul de procedură civilă , Curtea observă că autoarea excepției consideră că acestea sunt neconstituționale deoarece nu permit studierea originalului dosarelor notariale. Or, potrivit
art. 299 alin. (2) din Codul de procedură civilă , în situația în care, în cadrul unui proces, este necesară administrarea probei cu înscrisuri, iar instanța încuviințează cercetarea înscrisului original depus la notarul public, cercetarea acestuia se va face cu citarea părților de un magistrat delegat sau, dacă înscrisul se găsește în altă localitate, prin comisie rogatorie. Așa fiind, textul de lege criticat asigură cercetarea înscrisurilor originale în prezența părților de către un magistrat al instanței competente să soluționeze cauza dedusă judecății. Totodată,
alin. (1)
al articolului criticat reglementează posibilitatea trimiterii de copii certificate ale înscrisurilor notariale, originalele putând fi prezentate în original doar în vederea efectuării expertizei grafoscopice în laboratoare de specialitate. Reglementarea potrivit căreia nu poate fi cerută trimiterea originalului înscrisurilor notariale este justificată de regimul juridic special al acestor documente. Prin urmare, textul legal criticat satisface exigențele accesului liber la justiție și nu este de natură să încalce dreptul de proprietate privată al autoarei excepției de neconstituționalitate.
23.
În ceea ce privește termenul de prescripție de 18 luni prevăzut de
art. 9 din Decretul nr. 167/1958 , Curtea a reținut, prin
Decizia nr. 506 din 19 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 29 iunie 2011, că atunci când cauza de anulare a unui act juridic este violența, prescripția are un singur moment de la care începe să curgă, și anume data încetării violenței. Atunci când anulabilitatea se datorează altei cauze, inclusiv vicleniei ori erorii, regula specială privind începutul prescripției cuprinde două momente, alternative, și anume: momentul subiectiv al cunoașterii cauzei de anulare și momentul obiectiv, al expirării celor 18 luni de la încheierea actului juridic. Or, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene.
24.
Astfel, referitor la pretinsa contrarietate a reglementării criticate față de
art. 21 din Constituție
și de
art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , Curtea a constatat că aceasta nu poate fi primită, întrucât instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care aceasta își produce efectele nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție. Accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări. În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în Hotărârea din 10 mai 2001, pronunțată în Cauza Z și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 93, că dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut și că acesta poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție sau ordonanțele care impun depunerea unei cauțiuni.
25.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 465 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Calor - S.R.L., din București, în Dosarul nr. 11.328/3/2015/a3 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași parte în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile
art. 299 din Codul de procedură civilă
și ale
art. 9 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.