HG nr. 899/2002

Învățământul postuniversitar medical și farmaceutic uman se desfășoară în instituții de învățământ superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate, în unități sanitare acreditate și în alte instituții prevăzute de lege.

Unitățile sanitare sunt acreditate în acest scop de către Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Ministerului Sănătății și Familiei, pe baza criteriilor de competența profesională și a nivelului de dotare tehnico-materială. Procedura și criteriile de acreditare a unităților sanitare în care se desfășoară rezidentiatul se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătății și familiei și al ministrului educației și cercetării, la propunerea instituțiilor de învățământ superior medical.

Învățământul postuniversitar medical și farmaceutic uman se desfășoară conform programelor de învățământ elaborate de instituțiile de învățământ superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate, cu avizele Ministerului Educației și Cercetării și Ministerului Sănătății și Familiei.

Rezidentiatul este forma de învățământ postuniversitar specifică în medicina, stomatologie și farmacie, prin care se asigura pregătirea ce permite obținerea specializării medicale și farmaceutice, cu o durată cuprinsă între 3 și 7 ani, în funcție de specialitate.

Medicii, medicii stomatologi și farmaciștii care sunt admiși în rezidentiat și desfășoară activitățile specifice acestei forme de pregătire sunt numiți rezidenți.

Conținutul și durata rezidentiatului se propun de către instituțiile de învățământ superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate, în acord cu Directivele sectoriale ale Uniunii Europene, și se aproba prin ordin comun al ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății și familiei.

În vederea stabilirii numărului de locuri instituțiile de învățământ superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate vor comunică în prealabil Ministerului Sănătății și Familiei și Ministerului Educației și Cercetării, cu minimum un an înainte de data începerii fiecărui an de pregătire în rezidentiat, numărul de rezidenți care pot fi pregatiti în instituția respectiva, pe fiecare specialitate, pentru anul de rezidentiat respectiv.

Numărul de locuri pentru pregătirea în rezidentiat este stabilit în fiecare an de rezidentiat, pe baza propunerilor formulate de Ministerul Sănătății și Familiei, cu consultarea ministerelor cu rețele sanitare proprii, prin ordin comun al ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății și familiei. Numărul de locuri din teritoriu se stabilește pe baza numărului de posturi din teritoriu, ținându-se seama de numărul specialiștilor existent în rețeaua de asistența medicală de specialitate, dinamica acestuia, evoluția demografică, mobilitatea globală și regionala și de strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate.

Rezidentul participa la activități specifice în clinicile sau secțiile unde își desfășoară pregătirea de specialitate, sub îndrumarea și supravegherea directa a coordonatorilor săi din instituțiile și unitățile acreditate conform art. 4.

Admiterea la rezidentiat se face prin concurs național organizat în ultimul trimestru al fiecărui an de către Ministerul Sănătății și Familiei, pe baza metodologiei de concurs aprobate prin ordin al ministrului sănătății și familiei.

Condițiile de înscriere la concursul național pentru rezidentiat sunt:

- candidatul are diploma de licență în profil medico-farmaceutic uman sau o diploma echivalenta cu aceasta;

- candidatul este apt din punct de vedere medical (fizic și neuropsihic) pentru exercitarea activității în grupa de specialitate pentru care candidează.

Rezultatele concursului național pentru rezidentiat sunt confirmate prin ordin al ministrului sănătății și familiei.

Ministerul Sănătății și Familiei și Ministerul Educației și Cercetării înființează o comisie comuna de organizare a concursului pentru rezidentiat, sub autoritatea și responsabilitatea Ministerului Sănătății și Familiei, abilitata să asigure organizarea concursului.

Comisia comuna de organizare a concursului pentru rezidentiat este formată din reprezentanți ai Ministerului Sănătății și Familiei și reprezentanți ai Ministerului Educației și Cercetării.

Componenta și numărul membrilor comisiei comune se aproba anual prin ordin comun al ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății și familiei.

Admiterea în rezidentiat a personalului didactic încadrat pe funcții de preparator la disciplinele clinice și preclinice cu sau fără corespondent în Nomenclatorul specialitatilor medicale și farmaceutice, competente și supraspecializari pentru rețeaua de asistența medicală se face în situația îndeplinirii condițiilor de admitere la grupa sau subgrupa de specialități respectiva.

Doctoranzii cu frecventa pot fi admiși în rezidentiat numai dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1).

Candidații admiși la concursul național de rezidentiat sunt repartizați de către Ministerul Sănătății și Familiei, pe baza propriilor optiuni, în ordinea descrescătoare a punctajului obținut la concurs, pentru efectuarea stagiilor de pregătire în centre universitare sau în unități sanitare acreditate, în conformitate cu art. 4, în funcție de propunerile instituțiilor de învățământ superior de stat cu profil medico-farmaceutic uman acreditate și de capacitatile de pregătire ale unităților sanitare.

Schimbarea specialitatii în care a fost admis rezidentul este posibila printr-un nou concurs de rezidentiat. În cazuri justificate schimbarea se poate face numai prin ordin al ministrului sănătății și familiei, dacă solicitantul îndeplinește condițiile minime la specializarea cerută.

Lista candidaților repartizați în universități, pe specialități, se comunică Ministerului Educației și Cercetării de către Ministerul Sănătății și Familiei la finalizarea concursului.

Numărul de rezidenți pentru normarea activității de predare este de cel puțin 5 pe specializare. În mod excepțional, el poate cobori sub aceasta cifra la propunerea senatului universitatii și cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.

Finanțarea activității de pregătire teoretică a rezidenților admiși pe numărul de locuri stabilit potrivit art. 5 alin. (4), organizată de instituțiile de învățământ superior de stat cu profil medico-farmaceutic uman, se face din sume alocate de la bugetul Ministerului Educației și Cercetării, pe bază de contract, în condițiile prevăzute la

art. 171 din Legea nr. 84/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Activitatea de predare aferentă învățământului de rezidentiat se cuprinde distinct în statele de funcțiuni ale catedrelor.

Instituțiile de învățământ superior de stat cu profil medico-farmaceutic uman acreditate, care derulează programe de pregătire prin rezidentiat, au obligația sa organizeze un departament specializat sau o structura care să răspundă de organizarea și calitatea activităților didactice pentru aceste programe.

Rezidentiatul se finalizează printr-un examen care cuprinde probe teoretice și practice, susținute în fața unei comisii de specialiști propuse de către instituțiile de învățământ superior, societățile profesionale, Colegiul Medicilor din România și Colegiul Farmacistilor din România și numite prin ordin comun al ministrului sănătății și familiei și al ministrului educației și cercetării.

Absolvenții stagiilor de rezidentiat se pot prezenta la examenul de finalizare în primii 2 ani de la absolvire.

Stagiul de rezidentiat poate fi întrerupt la solicitarea rezidentului și cu aprobarea Ministerului Sănătății și Familiei, în condițiile respectării contractului individual de muncă.

După promovarea examenului prevăzut la alin. (1) rezidenților li se eliberează certificatul de medic specialist, medic stomatolog specialist și, respectiv, de farmacist specialist, de către Ministerul Sănătății și Familiei.

Calitatea de medic specialist sau de farmacist specialist este dovedită de certificatul eliberat conform alin. (4).

Diplomele, certificatele și alte documente emise de autoritățile și organismele competente ale unui stat membru al Uniunii Europene sau din țările din Spațiul Economic European (S.E.E.), care atesta specializarea medicilor și stomatologilor cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene și ai Spațiului Economic European (S.E.E.) în una dintre specialitatile recunoscute de către statele membre ale Uniunii Europene, specialitate existenta în Nomenclatorul specialitatilor medicale și farmaceutice, competente și supraspecializari pentru rețeaua de asistența medicală, sunt recunoscute de Ministerul Sănătății și Familiei ca certificat de medic specialist, respectiv de stomatolog specialist.

Farmaciștii cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene sau ai Spațiului Economic European (S.E.E.) își pot desfășura activitatea în România pe baza diplomei de farmacist eliberate de autoritățile și organismele competente ale unui stat membru al Uniunii Europene sau din țările din Spațiul Economic European (S.E.E.), echivalata de Ministerul Educației și Cercetării și recunoscută de Ministerul Sănătății și Familiei din România, conform legii.

Stagiile de specializare efectuate în afară României, cu excepția statelor membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European (S.E.E.), se echivaleaza de către Ministerul Sănătății și Familiei cu stagiul de rezidentiat prevăzut de legislația din România, dacă pentru specializarea respectiva durata și programele de studiu sunt echivalente. Certificatele de medic, de stomatolog și, respectiv, de farmacist specialist se obțin în acest caz după promovarea examenului de specialitate în România.

Pregătirea prin rezidentiat se poate face și cu taxa, atât de către cetățenii români, cat și de către cetățenii străini, în afară locurilor care se susțin de la bugetul de stat, stabilite conform art. 5 alin. (4).

Numărul locurilor cu taxa se stabilește anual, pe specialități, la propunerea senatelor universitare, și se aproba prin ordin comun al ministrului sănătății și familiei și al ministrului educației și cercetării.

A doua specialitate se poate obține, numai în regim cu taxa:

a) prin susținerea unui nou concurs național pentru rezidentiat și cu parcurgerea programei de pregătire, dacă specialitatea nu este inrudita cu prima specialitate pentru care solicitantul are certificat;

b) fără susținerea concursului național pentru rezidentiat, dar cu parcurgerea integrală a stagiului de pregătire, dacă specialitatea este inrudita cu cea pentru care solicitantul are certificat, cu aprobarea Ministerului Sănătății și Familiei și a Ministerului Educației și Cercetării.

Lista specialitatilor înrudite se stabilește de către Ministerul Sănătății și Familiei și Ministerul Educației și Cercetării, prin ordin comun, pe baza Nomenclatorului specialitatilor medicale și farmaceutice, competente și supraspecializari pentru rețeaua de asistența medicală.

Competența reprezintă o formă de pregătire postuniversitară în domenii tehnice, diagnostice sau terapeutice, complementare unor specialități medico-farmaceutice.

Supraspecializarea reprezintă o formă de instruire postuniversitară suplimentară, aprofundata, în domenii conexe specialitatii de baza, și se obține numai de către medicii specialiști sau primari după efectuarea unui program de pregătire aprobat de Ministerul Sănătății și Familiei și după promovarea examenului final.

Competentele sau supraspecializarile aferente fiecărei specialități medico-farmaceutice sunt stabilite de Ministerul Sănătății și Familiei și sunt cuprinse în Nomenclatorul specialitatilor medicale și farmaceutice, competente și supraspecializari pentru rețeaua de asistența medicală. Durata și conținutul programelor de pregătire pentru obținerea de competente sau supraspecializari sunt aprobate de către Ministerul Sănătății și Familiei la propunerea instituțiilor de învățământ superior de stat cu profil medico-farmaceutic uman acreditate.

Educația medicală continua cuprinde totalitatea activităților de pregătire teoretică și/sau practica destinate personalului care lucrează în domeniul medical și farmaceutic uman, în vederea dobândirii/îmbunătățirii nivelului de cunoștințe, abilitați și aptitudini necesare creșterii calității asistenței medicale și nivelului de performanță în domeniul respectiv.

Educația medicală continua este organizată de către Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmacistilor din România, Academia de Științe Medicale în colaborare cu instituții de învățământ superior acreditate și este coordonata de Ministerul Sănătății și Familiei.

Programele naționale de educație medicală continua sunt avizate de Ministerul Sănătății și Familiei.

Învățământul superior universitar și postuniversitar medico-farmaceutic uman se desfășoară în spitale, institute, centre de diagnostic și tratament, în secții cu paturi, în laboratoare și în cabinete. Clinicile universitare sunt secții clinice de spital în care sunt organizate catedre sau discipline universitare.

Învățământul farmaceutic se desfășoară în clinici, laboratoare, farmacii publice sau de spital și în unități de cercetare și/sau producție de medicamente, agreate de instituțiile de învățământ superior.

Unitățile clinice universitare se înființează, la propunerea instituției de învățământ superior, prin ordin comun al ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății și familiei. Într-o unitate clinica universitară activitatea de învățământ este susținută de o singura instituție de învățământ superior sau, după caz, de o singura facultate cu profil medico-farmaceutic uman.

Desființarea unei unități clinice universitare se poate face numai prin ordin comun al ministrului sănătății și familiei și al ministrului educației și cercetării, la propunerea instituției de învățământ superior.

Într-o unitate clinica universitară întreaga activitate de învățământ, asistența medicală și cercetare științifică este condusă de șeful clinicii.

Poziția de șef de clinica se ocupa de cadrele didactice universitare cu cel mai înalt grad universitar, pe baza hotărârii senatului universitatii. Șeful de clinica poate fi numit șef de secție/șef de laborator, la propunerea senatului universitatii, prin ordin al ministrului sănătății și familiei.

Spațiile din spitale vor fi folosite pentru învățământ universitar și postuniversitar acreditat de stat, fără plata. Instituțiile de învățământ superior particular care au specializări cu profil medico-farmaceutic uman pot încheia contracte de închiriere, cu aprobarea ministrului sănătății și familiei, conform legislației în vigoare.

Dotările din spitale, indiferent de proveniență, sunt folosite fără plata și pentru procesul de învățământ de stat acreditat, cu profil medico-farmaceutic uman.

Cursurile postuniversitare de perfecționare sunt organizate de instituțiile de învățământ superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate, cu consultarea Ministerului Sănătății și Familiei, a Colegiului Medicilor din România, respectiv a Colegiului Farmacistilor din România.

Pregătirea, durata și conținutul programelor se stabilesc de către instituțiile de învățământ superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate, în cadrul unui program național coordonat de Ministerul Sănătății și Familiei, cu avizul Colegiului Medicilor din România, respectiv al Colegiului Farmacistilor din România.

Taxele de instruire pentru formele de pregătire profesională - rezidentiat cu taxa, competente, supraspecializari, cursuri postuniversitare, educație medicală continua - sunt suportate de către beneficiari sau angajatorii acestora.

Taxele de instruire prevăzute la alin. (1) se constituie ca venituri proprii extrabugetare, se propun și se aproba de către instituțiile organizatoare.

Coordonarea activității de pregătire postuniversitară se face de către Centrul Național de Perfecționare Postuniversitară a Medicilor, Farmacistilor, Altui Personal cu Studii Superioare și Asistentilor Medicali, înființat prin

Hotărârea Guvernului nr. 537/2002

pentru modificarea și completarea

Hotărârii Guvernului nr. 22/2001

privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății și Familiei și pentru înființarea Centrului Național de Perfecționare Postuniversitară a Medicilor, Farmacistilor, Altui Personal cu Studii Superioare și Asistentilor Medicali.