Decizia nr. 1/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) și ale art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 453 alin. (1)
și ale
art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Maria Georgescu în Dosarul nr. 67/45/2019 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.541D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției a transmis la dosar note scrise prin care, în esență, solicită admiterea acesteia.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că susținerile autoarei reprezintă, în realitate, apărări pe fondul cauzei, a căror analiză excedează controlului efectuat de Curtea Constituțională prin raportare la prevederi și principii din Legea fundamentală.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia nr. 527 din 27 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 67/45/2019, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 453 alin. (1)
și ale
art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Maria Georgescu într-o acțiune având ca obiect soluționarea cererii de revizuire a unei hotărâri judecătorești.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, autoarea acesteia precizează că se judecă pentru drepturi care constau în respectarea hotărârilor judecătorești definitive privind reîncadrarea sa efectivă după un litigiu de muncă ce a durat 10 ani și achitarea de către angajator a contribuțiilor corespunzătoare. Susține că angajatorul nu a dorit să plătească obligațiile către stat, deși contravaloarea contribuțiilor i-a fost reținută din drepturile salariale. În acest sens, afirmă că între angajator și Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a realizat o înțelegere, astfel încât să nu se deconspire neplata, prin întocmirea unui act administrativ favorabil angajatorului, din care să rezulte că plățile s-ar fi efectuat. Arată că s-a ajuns la situația în care instanța nu mai recunoaște existența instanței de recurs în pronunțarea pe fond a unei anumite decizii. Autoarea excepției susține că instanța nu i-a dat ceea ce a cerut, și anume desființarea actului administrativ. Susține că instanța nu a respectat legea nici sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens, arată că a obligat-o la cheltuieli străine obiectului pricinii, în condițiile în care nu are o culpă procesuală în raport cu angajatorul intimat, ci culpa procesuală îi aparține acestuia, prin nerespectarea hotărârii judecătorești definitive de obligare la achitarea contribuțiilor către stat a căror contravaloare i-a fost reținută autoarei excepției din drepturile salariale. Mai afirmă că angajatorul obține în procese soluții favorabile pentru că este apărat de un avocat care a fost anterior judecător chiar la Curtea de Apel Iași. În final, autoarea excepției arată că interesele sale nu au fost apărate de instanța de judecată și că nu a beneficiat nici de egalitate în fața legii, susținerile sale fiind ignorate, și nici de un proces echitabil.
6.
Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 453 alin. (1)
și ale
art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins:
–
Articolul 453
alin. (1):
„(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.“;
–
Articolul 509
alin. (1) pct. 1 :
(1)
Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1.
s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
11.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din
Constituție
cuprinse în
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi și în
art. 21 alin. (1)
și
(3)
privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în ceea ce privește prevederile
art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă , autoarea excepției susține că sunt neconstituționale întrucât, în opinia sa, instanța nu a dat ceea ce aceasta a cerut, și anume desființarea unui act administrativ (actul administrativ în legătură cu care autoarea excepției susține că ar fi fost rezultatul unei înțelegeri între angajatorul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași).
13.
De asemenea, în ceea ce privește prevederile
art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă , autoarea excepției susține că instanța a obligat-o la cheltuieli străine obiectului pricinii, în condițiile în care nu are o culpă procesuală în raport cu angajatorul intimat, ci culpa procesuală îi aparține acestuia prin nerespectarea hotărârii judecătorești definitive de achitare a obligațiilor către stat a căror contravaloare i-a fost reținută din drepturile salariale.
14.
Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituționalitate formulate reprezintă nemulțumiri ale autoarei cu privire la modul în care instanțele judecătorești au înțeles să aplice prevederile legale supuse controlului de constituționalitate în cursul proceselor în care a fost implicată.
15.
Or, toate acestea sunt aspecte ce excedează competenței Curții Constituționale, care, conform
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 , exercită controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile
Constituției , aprecierea asupra modului de interpretare și aplicare a legii aparținând instanțelor de drept comun, în cadrul controlului judiciar realizat de acestea, iar nu instanței constituționale (a se vedea
Decizia nr. 103 din 25 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 12 mai 2016, paragraful 21).
16.
În motivarea excepției sunt, de asemenea, prezentate diferite pretinse nelegalități săvârșite în cursul soluționării proceselor în care autoarea excepției a fost implicată, nelegalități care au condus la nedreptățirea acesteia, ca urmare a faptului că nu a beneficiat de egalitate în fața legii și de un proces echitabil, susținerile sale fiind ignorate de judecători, iar interesele sale nefiind apărate de instanța de judecată.
17.
În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că interpretarea și aplicarea legii vizează identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea
Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau
Decizia nr. 807 din 5 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 23 ianuarie 2020, paragraful 16).
18.
Printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin
Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea a precizat că aplicarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale
art. 126 alin. (1)
și
(3) din Constituție
(a se vedea și
Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25).
19.
Întrucât în cauza de față criticile formulate vizează modul de interpretare și aplicare a legii, Curtea constată că soluționarea acesteia excedează competenței sale, având în vedere dispozițiile
art. 142 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora „Curtea Constituțională este garantul supremației
Constituției “, coroborate cu cele ale
art. 126 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală , în virtutea cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum și faptul că instanța de contencios constituțional nu se pronunță asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci, potrivit
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , numai asupra înțelesului său contrar
Constituției
dedus din raportarea la norme și principii constituționale.
20.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 453 alin. (1)
și ale
art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Maria Georgescu în Dosarul nr. 67/45/2019 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.