Decizia nr. 239/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 331 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ana Paraschiva Radac în Dosarul nr. 5.901/2000 al Tribunalului Sibiu.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, în temeiul

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 331 din Codul de procedură penală, întrucât nu au legătură cu soluționarea cauzei. Se apreciază ca nici pe fond excepția nu este intemeiata, deoarece prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale pretins incalcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 8 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 5.901/2000, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 331 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ana Paraschiva Radac în dosarul acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare, deoarece lasă la aprecierea judecătorului necesitatea administrării de probe noi pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei. Or, "judecătorul este subiectiv și poate încalcă dreptul la apărare garantat prin Constituție". Totodată restrangerea exercițiului acestui drept nu este menționată printre cazurile enumerate în art. 49 din Constituție, care justifica restrangerea libertății de exercitare a dreptului la apărare.

Tribunalul Sibiu apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece prin dispozițiile legale criticate nu se instituie vreo restrictie a dreptului la apărare. Judecătorul apreciază oportunitatea și relevanta probelor solicitate de părți în temeiul art. 67 din Codul de procedură penală. Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludenta și utila, iar admiterea sau respingerea cererii se face motivat.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile art. 331 din Codul de procedură penală sunt constituționale și considera excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca prin dispozițiile art. 331 din Codul de procedură penală se acordă judecătorului posibilitatea de apreciere a oportunității și relevantei probelor solicitate de părți, iar faptul ca o proba poate fi respinsă, dacă aceasta nu este concludenta și utila cauzei, nu încalcă prevederile constituționale referitoare la dreptul la apărare.

Guvernul considera că nu se poate susține ca dispozițiile art. 331 din Codul de procedură penală aduc atingere dreptului la apărare consacrat în art. 24 din Constituție. În ceea ce privește neconcordanta dintre dispozițiile legale criticate și prevederile art. 49 din Constituție, se apreciază ca posibilitatea instanței de a respinge cererea de administrare a unor probe neconcludente sau inutile nu constituie o restrangere a exercițiului dreptului la apărare.

Avocatul Poporului arata ca art. 331 din Codul de procedură penală nu este în contradictie cu prevederile art. 24 din Constituție. Faptul ca o proba poate fi respinsă dacă nu este utila și concludenta cauzei nu aduce atingere dreptului la apărare prevăzut de Constituție, astfel încât prin art. 331 din Codul de procedură penală nu se instituie o restrictie la apărare. În concluzie, se arata ca acest text este constituțional.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și prevederile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 331 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Dacă din cercetarea judecătorească rezultă ca pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea unor probe noi și dacă nu este cazul să facă aplicarea art. 333, instanța dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei."

Aceste prevederi sunt considerate neconstituționale de autorul excepției, în raport cu dispozițiile art. 24 și 49 din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine ca prin textul de lege criticat nu s-a adus nici o atingere dispozițiilor art. 24 din Constituție, potrivit cărora "(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Dispozițiile art. 331 din Codul de procedură penală vizează ipoteza în care instanța a constatat, în urma cercetării judecătorești, ca este necesară administrarea unor probe noi și ca, pentru administrarea acestora, nu se impune restituirea dosarului procurorului, ceea ce nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la apărare, având în vedere ca administrarea noilor probe se face de către instanța, cu respectarea dreptului la apărare al inculpatului și al celorlalte părți din proces.

Este de observat ca prin dispozițiile alin. 1 al art. 6 din Codul de procedură penală se garantează dreptul de apărare al învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal, iar conform alin. 2 al aceluiași articol organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și sa administreze probele necesare în apărare. De asemenea, orice parte are dreptul să fie asistată de un apărător în tot cursul procesului penal (art. 6 alin. 4). În condițiile și în cazurile prevăzute de lege organele judiciare sunt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea asistenței juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător ales (art. 6 alin. 5 teza a doua). Prin urmare, exista garanții procesuale din care rezultă ca un proces penal se desfășoară în limitele circumscrise de prevederile constituționale.

Reglementarea cuprinsă în art. 331 din Codul de procedură penală acorda judecătorului posibilitatea de apreciere a oportunității și a relevantei admiterii probelor solicitate de părți. Legiuitorul a instituit însă, prin art. 67 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligația ca probele propuse de părți și a căror administrare se cere să fie concludente și utile, întrucât numai astfel pot contribui la soluționarea cauzei și la realizarea scopului procesului penal. Administrarea de probe care nu au nici un efect asupra soluționării cauzei ori pentru dovedirea unor aspecte asupra cărora organele judiciare s-au edificat deja nu ar conduce decât la tergiversarea soluționării cauzei. În consecința, nu se poate susține ca prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului constituțional la apărare.

De asemenea, Curtea constata ca dispozițiile art. 331 din Codul de procedură penală nu prevăd restrangerea exercițiului nici unui drept fundamental sau al unei libertăți, astfel încât nu se poate pune problema incidentei prevederilor art. 49 din Constituție.

Fața de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 331 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ana Paraschiva Radac în Dosarul nr. 5.901/2000 al Tribunalului Sibiu.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2002.