Decizia nr. 214/2024

:

Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B nr. crt. 4.

Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.

Salariul de bază se stabilește potrivit prezentei anexe, cap. I lit. A nr. crt. 6 pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și cap. I lit. B nr. crt. 4 pentru ofițerii de poliție judiciară. Șefii de birou din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar șefii de serviciu de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta anexă. Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de prevederile

art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 45/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

Indemnizațiile de încadrare sau salariile de bază, precum și alte drepturi salariale ale personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se stabilesc de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, respectiv al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, potrivit legii.

14.

Autorii excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 61 alin. (2)

privind structura Parlamentului,

art. 75

privind sesizarea Camerelor, ale

art. 111 alin. (1)

privind informarea Parlamentului și ale

art. 138 alin. (5)

privind bugetul public național.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă a mai fost examinată de către Curtea Constituțională. Astfel, prin Decizia

nr. 82 din 3 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 13 mai 2022, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile

art. 38 alin. (6)

și ale

capitolului II

„Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din

anexa nr. V

„Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la

Legea-cadru nr. 153/2017

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

16.

Cu referire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea a reținut că, urmând procedura parlamentară, propunerea legislativă a fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 23 mai 2017, și de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, la data de 7 iunie 2017. Deși există unele diferențe între formele analizate de Senat și, respectiv, de Camera Deputaților, nu se poate afirma că ar exista deosebiri majore de conținut juridic între acestea și nici o configurație semnificativ diferită între forma adoptată de Senat și cea adoptată de Camera Deputaților. În plus, obiectul de reglementare al propunerii legislative supuse dezbaterii în Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, este același cu cel al legii adoptate de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, respectiv salarizarea personalului plătit din fonduri publice. În concluzie, ținând cont de faptul că forma adoptată de Camera Deputaților nu modifică substanțial obiectul de reglementare, scopul urmărit de legiuitor sau configurația propunerii legislative, Curtea a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile

art. 61

și

75 din Constituție

referitoare la principiul bicameralismului, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale anterior amintită.

17.

În ceea ce privește susținerea privind încălcarea

art. 79 din Constituție , Curtea a statuat că nu există obligația de a se solicita avizarea din partea Consiliului Legislativ ori de câte ori proiectul de lege/propunerea legislativă suferă diverse modificări în Camera de reflecție sau în cea decizională.

18.

Cu referire la invocarea

art. 16 alin. (1) din Constituție , Curtea a statuat că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispozițiile

art. 16 din Constituție

privind egalitatea în drepturi. În plus, opțiunea legiuitorului în materia salarizării specialiștilor IT este justificată având în vedere și prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004, potrivit cărora „Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT“. Acceptarea criticilor de neconstituționalitate formulate ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai putea modifica sistemul de salarizare, pe motiv că ar crea diferențe față de sistemul anterior de salarizare, iar neconstituționalitatea unui text legal nu se poate pretinde prin simpla comparație dintre reglementarea veche și cea nouă, aceasta din urmă fiind considerată mai puțin favorabilă și declanșând automat un așa-zis conflict de constituționalitate.

19.

Cu referire la criticile raportate la prevederile

art. 111 alin. (1)

și

art. 138 alin. (5) din Constituție , Curtea observă că acestea sunt identice cu cele soluționate prin

Decizia nr. 554 din 24 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 20 februarie 2024. Astfel, cu referire la respectarea în procesul de adoptare a

Legii-cadru nr. 153/2017

a dispozițiilor

art. 111 alin. (1) din Constituție , Curtea a reținut, în paragraful 20 al deciziei precitate, că în data de 2 mai 2017 Senatul a solicitat punctul de vedere al Guvernului cu privire la propunerea legislativă, iar acesta din urmă a transmis punctul său de vedere, aprobat în ședința din 5 mai 2017, înregistrat cu nr. 161 din 8 mai 2017 la Biroul permanent al Senatului, prin care Guvernul a precizat că susține adoptarea propunerii legislative, sub rezerva însușirii propunerilor și observațiilor menționate la punctul II. De asemenea, în punctul de vedere transmis, la punctul II „Propuneri și observații“, secțiunea A „Considerații privind impactul bugetar“, Guvernul a analizat și impactul bugetar al propunerii legislative, identificând necesarul de finanțare.

20.

Cu referire la criticile raportate la prevederile

art. 138 alin. (5) din Constituție , Curtea a observat că, prin

Legea-cadru nr. 153/2017 , s-a reglementat un sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. Având în vedere acest aspect, a conchis Curtea, este evident că sursa de finanțare în cazul salarizării specialiștilor IT este tot bugetul general consolidat al statului (a se vedea paragraful 21 al

Deciziei nr. 554 din 24 octombrie 2023 ).

21.

În sfârșit, în ceea ce privește caracterul insuficient al sursei de finanțare, criticat de autorii excepției din perspectiva faptului că în forma adoptată de prima Cameră sesizată nu era prevăzută salarizarea specialiștilor IT, Curtea a reținut că aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare nu își are temeiul în

art. 138 alin. (5) din Constituție , fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește, în esență, relațiile dintre Parlament și Guvern (a se vedea paragraful 22 al

Deciziei nr. 554 din 24 octombrie 2023 ).

22.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele din

deciziile Curții nr. 82 din 3 martie 2020

și

nr. 554 din 24 octombrie 2023

își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucian Florin Duțu și Ovidiu Gergeanu în Dosarul nr. 742/1/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 17 alin. (2)

și ale

art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2024.