Decizia nr. 253/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 31/2000

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 4.604/2001.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca în cauza nu este vorba de o problemă de constituționalitate, ci de una de aplicare și interpretare a legii în timp, a carei rezolvare revine instanței de judecată, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibila.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 4.604/2001, Judecătoria Alba Iulia, din oficiu, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 31/2000

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice. Excepția a fost ridicată într-o cauza civilă privind plângerea formulată de Morcan Roman împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenției silvice emis de Direcția silvică Alba.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), corelate și interpretate, potrivit art. 20 din Constituție, în raport cu art. 26 din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice. În acest sens se arata ca se creează o vădită discriminare a persoanelor ce savarsesc contravențiile prevăzute de

art. 1 din Legea nr. 31/2000 , față de cele care savarsesc contravențiile prevăzute de art. 2-5 din aceeași lege. De asemenea, se considera ca se aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 21 care consacra accesul liber la justiție, precum și celor ale art. 24 privind dreptul la apărare, în măsura în care prin textul de lege criticat "se creează o diferența de tratament juridic prin împiedicarea unei categorii de persoane, respectiv cele care savarsesc contravențiile prevăzute la

art. 1 din Legea nr. 31/2000 , de a uza de aceleași instrumente juridice ca și cele care savarsesc contravențiile prevăzute de art. 2-5 din aceeași lege". Se apreciază ca "diferența între aceste persoane trebuie facuta la pedeapsa aplicată și nicidecum la mijloacele conferite de legiuitor pentru apărare". În final se arata ca "este de neconceput ca un proces-verbal încheiat cu nerespectarea condițiilor de forma prevăzute de

art. 17 din Legea nr. 32/1968

să poată fi declarat nul absolut, în urma controlului judecătoresc, în măsura în care se referă la contravenții mai ușoare ( art. 2-5 din Legea nr. 31/2000 ), dar sa rămână valabil dacă prin el se consacra contravenții mai grave ( art. 1 din Legea nr. 31/2000 )".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece, "reglementand diferite categorii de contravenții silvice, este firesc ca legea sa prevadă un regim juridic diferit". De asemenea, se apreciază ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale ale art. 21 și nici celor ale art. 24, deoarece nu prevede nici o interdicție în acest sens. Se mai arata ca

Legea nr. 31/2000

este o lege cu caracter special, care are ca obiect de reglementare stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, materie derogatorie de la regimul general al contravențiilor. În aceste condiții legiuitorul este cel care stabilește și limitele derogarii.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate și nici celor ale art. 26 din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 31/2000

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 6 aprilie 2000, dispoziții care prevăd: "Contravențiilor prevăzute la

art. 2-5 le sunt aplicabile și prevederile Legii nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor."

Instanța de judecată susține ca acest text de lege încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

De asemenea, se apreciază ca sunt infrante și prevederile art. 26 din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, potrivit cărora "Toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. [...]."

Analizând excepția, Curtea retine ca

Legea nr. 32/1968 , la care face trimitere

art. 19 din Legea nr. 31/2000 , a fost abrogată potrivit dispozițiilor

art. 51 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001), ordonanța aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002). De asemenea, Curtea constata ca, potrivit

art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , "Ori de câte ori într-o lege specială sau alt act normativ anterior se face trimitere la

Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, trimiterea se va socoti facuta la dispozițiile corespunzătoare din prezenta ordonanță".

Examinând excepția, Curtea constata ca

art. 19 din Legea nr. 31/2000

nu contravine prevederilor constituționale invocate. Astfel, Curtea retine ca textul de lege criticat, reglementand categoriile de contravenții silvice prevăzute la art. 2-5 din lege, altele decât contravențiile prevăzute la art. 1, este firesc sa stabilească un regim juridic diferit. Aceasta nu înseamnă însă ca prin articolul de lege criticat se instituie privilegii sau discriminări ori ca se ingradeste dreptul părților de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, în tot cursul procesului. Curtea nu poate retine nici critica referitoare la încălcarea accesului liber la justiție, deoarece, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 31/2000 , împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenientul poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării, plângere a carei soluționare aparține judecătoriei competente.

Curtea retine ca, în realitate, instanța de judecată ridica aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, nu de constituționalitatea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 31/2000

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 4.604/2001.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2002.