Decizia nr. 230/2002

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000 , excepție ridicată de Augustin Man Ioan, Ioan Bendei și Teszari Zoltan în Dosarul nr. 6.051/LC/2001 al Tribunalului Bihor - Secția comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca inadmisibila, deoarece textul de lege criticat a fost abrogat. De altfel, asupra constituționalității acelorași dispoziții legale și în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 170 din 11 iunie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 6.051/LC/2001, Tribunalul Bihor - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 43 din Legea nr. 32/2000 , excepție ridicată de Augustin Man Ioan, Ioan Bendei și Teszari Zoltan într-un litigiu având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor acordate de reclamanta unei terțe persoane, pe baza contractului de garanție încheiat cu pârâtul.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate [în special cele cuprinse la lit. b) care se referă la despăgubiri] sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), art. 134 alin. (1) și (2) lit. a), și ale art. 135 alin. (1) din Constituție, care consacra principiile egalității, al economiei de piața și al ocrotirii proprietății. Aceste principii "impun ca proprietatea să fie ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titularul acesteia. În speta, în fața instanței se afla persoane juridice și o societate comercială cu capital privat", față de care trebuie să se aplice același tratament juridic, "inclusiv din punctul de vedere al obligației de plată a taxelor de timbru în procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată. Scutirea unuia dintre cei doi participanți la proces de la plata taxei judiciare de timbru înseamnă crearea unei inegalitati de tratament juridic" fără nici o justificare, întrucât părțile litigante reprezintă interese private și deci inegalitatea nu este impusa de ocrotirea unor interese generale.

Tribunalul Bihor - Secția comercială apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "prin textul de lege care scutește de la plata taxei de timbru nu se creează o inegalitate de tratament juridic între participanții la proces, deoarece de același regim juridic de scutire beneficiază orice persoană fizica sau juridică care promovează un litigiu legat de despăgubirile din asigurare, materia asigurărilor fiind scutită de plată taxei de timbru printr-o lege specială".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, potrivit prevederilor art. 138 din Constituție, taxele de timbru aplicabile cererilor de chemare în judecata se stabilesc prin lege, de unde rezultă "ca și scutirea de astfel de taxe se acordă tot prin lege". Din dispoziția legală criticata rezultă ca "este vorba de scutirea de taxa pentru obiectul dreptului dedus judecații și nu în considerarea anumitor calități ale participanților la proces". Potrivit

art. 2 pct. 4 din Legea nr. 32/2000 , orice persoană poate beneficia de scutire dacă face dovada calității sale de asigurat, și anume ca "are un contract de asigurare încheiat cu asiguratorul".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 6.051/LC/2001, Tribunalul Bihor - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 43 din Legea nr. 32/2000

privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, având următorul cuprins: "(1) Sunt scutite de impozite și taxe:

a) primele de asigurare și reasigurare, precum și comisioanele aferente acestora;

b) despăgubirile, sumele asigurate și orice alte drepturi ce se acordă asiguraților, beneficiarilor sau terțelor persoane pagubite, din asigurările de orice fel;

c) transferurile de valori ale plasamentelor și transferurile de portofolii de asigurări, intervenite între asiguratori, din patrimoniul societății cedente în patrimoniul celei cesionare, inclusiv ca urmare a divizării, fuzionării, lichidării sau a oricăror forme de reorganizare interna a societății de asigurare;

d) contribuțiile plătite de asiguratori și de brokerii de asigurare la uniunile profesionale de profil.

(2) Primele de asigurare și reasigurare sunt cheltuieli deductibile fiscal."

Analizând susținerile autorului excepției, precum și conținutul dispozițiilor legale criticate, Curtea observa ca, în realitate, sunt criticate doar prevederile

art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000 , de care depinde și soluționarea cauzei în fața instanței de fond. În aceasta situație Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestor din urma dispoziții legale, în temeiul

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca

art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000

nu mai este în vigoare, fiind abrogat expres prin

art. 85 liniuța a 7-a din Ordonanța Guvernului nr. 7/2001

privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001. Prin urmare, dispozițiile criticate nu mai pot fi supuse controlului de constituționalitate, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, aceasta "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", iar conform dispozițiilor alin. (6) al aceluiași articol, "[...] excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) [...]." Asa fiind, excepția de neconstituționalitate ridicată urmează să fie respinsă, ca inadmisibila. Curtea Constituțională s-a pronunțat în același sens prin Decizia nr. 170 din 11 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000

privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, excepție ridicată de Augustin Man Ioan, Ioan Bendei și Teszari Zoltan în Dosarul nr. 6.051/LC/2001 al Tribunalului Bihor - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2002.