Decizia nr. 287/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69 alin. 1 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 4 alin. 1, art. 5 alin. 1, art. 6, 12, 17, art. 22 alin. 3, art. 24 lit. e), art. 25 și ale art. 28 alin. 2 din anexa nr. 2 la lege, excepție ridicată de Iona Mihaela Apahideanu în Dosarul nr. 18.909/2000 al Judecătoriei Sectorului 6, București.

La apelul nominal răspunde Radu Vlasceanu, președintele Asociației de proprietari Bloc 10 Armonia. Lipsește autorul excepției, față de care procedura este legal îndeplinită.

Președintele asociației de proprietari apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, astfel ca solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 18.909/2000, Judecătoria Sectorului 6, București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69 alin. 1 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 4 alin. 1, art. 5 alin. (1), art. 6, 12, 17, art. 22 alin. 3, art. 24 lit. e), art. 25 și ale art. 28 alin. 2 din anexa nr. 2 la lege. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Iona Mihaela Apahideanu într-o cauza civilă ce are ca obiect pretenții (plata cotei-părți din cheltuielile comune de întreținere neachitate).

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate "constituie o colectivizare forțată a proprietăților indivize imobiliare aferente blocurilor și vilelor cu mai multe apartamente", ceea ce contravine art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin care se garantează dreptul la proprietate. În acest sens se apreciază ca

art. 69 alin. 1 din Legea nr. 114/1996 , republicată, precum și art. 4 alin. 1, art. 5 alin. 1, art. 6 și art. 12 din anexa nr. 2 la lege contravin art. 37 alin. (1) din Constituție, art. 25 din anexa nr. 2 la lege încalcă art. 16 alin. (2) și art. 21 din Constituție, iar art. 17, art. 22 alin. 3, art. 24 lit. e) și art. 28 alin. 2 din anexa nr. 2 la lege sunt contrare art. 41 alin. (1) și art. 54 din Constituție.

Instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, textele de lege vizate fiind în concordanta cu prevederile constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale (apreciată ca fiind "în deplin acord cu aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului"), considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și ca argumentele invocate în susținerea acesteia nu sunt de natura sa demonstreze neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 69 alin. 1 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 4 alin. 1, art. 5 alin. 1, art. 6, 12, 17, art. 22 alin. 3, art. 24 lit. e), art. 25 și ale art. 28 alin. 2 din anexa nr. 2 la lege, al căror conținut este următorul:

- Art. 69 alin. 1: "Proprietarii din clădirile cu mai multe locuințe în proprietate privată sau mixtă, constituiți în asociații de locatari potrivit

Legii nr. 5/1973

privind administrarea fondului locativ și reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași, se reorganizează în asociații de proprietari, în conformitate cu Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari, cuprins în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta lege.";

Anexa nr. 2 la lege:

- Art. 4 alin. 1: "Asociația de proprietari se constituie pe baza hotărârii a cel puțin jumătate plus unul din numărul proprietarilor apartamentelor și spațiilor cu alta destinație decât aceea de locuinta, din cadrul unei clădiri.";

- Art. 5 alin. 1: "Cererea pentru dobândirea personalității juridice a asociației de proprietari, împreună cu statutul, acordul de asociere și procesul-verbal al adunării constitutive se înregistrează la organul financiar local în a cărui raza teritorială se afla clădirea.";

- Art. 6: "Statutul asociației de proprietari se întocmește în baza prezentei legi și a prezentului regulament-cadru al asociațiilor de proprietari.";

- Art. 12: "Acordul de asociere și statutul pot fi modificate în aceleași condiții prevăzute pentru constituirea asociației.

Modificările prevăzute la alin. 1 se înregistrează în condițiile stabilite pentru dobândirea personalității juridice.";

- Art. 17: "Asociația de proprietari, cu întrunirea majorității voturilor, poate întreprinde măsuri vizând îmbunătățirea confortului și a eficientei clădirii. Instalațiile mai importante ca: boilere cu apa calda, încălzire centrala, rezervoare de apa, ascensoare, alte dotări de amploare similare pot fi schimbate de asociație numai cu aprobarea a cel puțin două treimi din numărul voturilor proprietarilor.

Persoanele fizice sau juridice, proprietari de locuințe în clădiri afectate de seisme, sunt obligate sa ia măsuri pentru consolidarea acestora, potrivit prevederilor legale.

Indiferent de natura interventiilor, se va avea în vedere menținerea aspectului armonios și unitar al întregii clădiri.";

- Art. 22 alin. 3: "La adunarea reconvocata, dacă exista dovada ca toți membrii asociației de proprietari au fost convocați, hotărârile pot fi adoptate prin votul majorității membrilor prezenți.";

- Art. 24 lit. e): "Asociația de proprietari îndeplinește următoarele atribuții: [...]

e) reglementează folosirea, întreținerea, repararea, înlocuirea și modificarea părților proprietății comune;";

- Art. 25: "Dacă o hotărâre a asociației de proprietari este contrară legii sau acordului de asociere sau este de natura sa producă daune considerabile intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 60 de zile de la adoptarea acesteia. Actionarea în justiție nu trebuie să intrerupa executarea hotărârii decât în cazul în care instanța dispune suspendarea acesteia.";

- Art. 28 alin. 2: "Înainte de începutul urmatorului an fiscal și pentru fiecare an fiscal ce urmează, comitetul executiv va pregati și va prezenta proprietarilor în adunarea generală un buget anual, suficient pentru a acoperi cheltuielile anticipate de întreținere și funcționare a proprietății comune."

În susținerea excepției, autorul acesteia a invocat încălcarea următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 37 alin. (1): "Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate și în alte forme de asociere.";

- Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";

- Art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți."

Autorul excepției de neconstituționalitate mai invoca și încălcarea art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății private, potrivit căruia: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosință bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor."

I. Analizând dispozițiile

art. 69 alin. 1 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, dispoziții modificate prin

Legea nr. 145/1999

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999), precum și pe cele ale art. 4 alin. 1, art. 5 alin. 1, art. 6 și art. 12 din anexa nr. 2 la lege, Curtea constata ca motivul de neconstituționalitate invocat, în sensul că ar fi incalcate prevederile constituționale ale art. 37 alin. (1) privind dreptul la libera asociere, nu poate fi reținut. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, Curtea a reținut ca, în anumite situații, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general și care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalități înscrise în conceptul de libera asociere, astfel cum acesta este conturat prin prevederile art. 37 din Constituție și, respectiv, prin cele ale art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, Curtea constata ca asociația de proprietari se afla într-o asemenea situație juridică. Într-adevăr, această categorie de asociații a fost creata prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, și anume administrarea în bune condiții a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seama totodată și interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convietuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor și a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparațiilor și amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implica locuirea și administrarea unui imobil cu mai mulți locatari impune, în consecința, o asociere fără de care drepturile și interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariția unor neintelegeri sau litigii.

II. Trecând la examinarea dispozițiilor art. 25 din anexa nr. 2 la lege, Curtea retine ca acestea nu infrang prevederile constituționale ale art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi și nici pe cele ale art. 21 prin care se consfințește accesul liber la justiție.

Dispozițiile acestui articol nu creează, sub nici un aspect, discriminări, fiind aplicabile în cazul tuturor hotărârilor asociațiilor de proprietari, precum și tuturor proprietarilor care fac parte din asociație în egala măsura.

Reglementand procedura prin care proprietarii care se considera neindreptatiti pot ataca, în fața instanței judecătorești, hotărârile asociației de proprietari, art. 25 din regulamentul-cadru, prin stabilirea modalitatii concrete de exercitare a dreptului de liber acces la justiție, acționează în sensul aplicării art. 21 din Constituție.

III. În sfârșit, referitor la dispozițiile art. 17, art. 22 alin. 3, art. 24 lit. e) și ale art. 28 alin. (2) din anexa nr. 2 la lege, Curtea constata ca acestea, reglementand modalitatea de exercitare a dreptului de proprietate asupra părților din clădirile destinate folosirii în comun de către toți proprietarii, sunt exact în sensul art. 41 alin. (1) din Constituție.

Referitor la încălcarea, prin aceste dispoziții, a obligației de buna-credința instituite prin art. 54 din Constituție, Curtea observa ca textul constituțional nu este incident în cauza, deoarece aceste dispoziții legale se referă la persoane juridice - asociațiile de proprietari, iar nu la persoane fizice, asa cum cere norma constituțională.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69 alin. 1 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 4 alin. 1, art. 5 alin. 1, art. 6, 12, 17, art. 22 alin. 3, art. 24 lit. e), art. 25 și ale art. 28 alin. 2 din anexa nr. 2 la lege, excepție ridicată de Iona Mihaela Apahideanu în Dosarul nr. 18.909/2000 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2002.