Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 288/2002

referitoare la excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Președintelui României, , și ale art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea și funcționarea Presedintiei României

prezumat în vigoare republicat

Data actului
5 noiembrie 2002
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 836 din 20 noiembrie 2002 (republicare)
Citat de
2 acte
Citează
6 acte
Structură
3 articole · 12.999 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • Legea nr. 47/1994 7 iulie 1994 (prevederi anume) privind serviciile din subordinea Președintelui României
  • OUG nr. 1/2001 4 ianuarie 2001 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea și funcționarea Pr…

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Legea nr. 47/1994

privind serviciile din subordinea Președintelui României, republicată, și ale

art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1994

privind organizarea și funcționarea Presedintiei României, excepție ridicată de Nicoleta Druta în Dosarul nr. 3.237/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepției personal și asistat de avocat George-Iulian Stancov, constatandu-se lipsa Administrației prezidențiale, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 196C/2002, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Andrei Siperco în Dosarul nr. 3.236/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat George-Iulian Stancov, constatandu-se lipsa Administrației prezidențiale, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 196C/2002 la Dosarul nr. 195C/2002.

Reprezentantul autorilor excepțiilor de neconstituționalitate solicita admiterea acestora, arătând ca dispozițiile criticate încalcă, pe de o parte, principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, iar pe de altă parte, afectează stabilitatea funcției, prin aceea ca se aplică personalului deja existent la Administrația prezidentiala.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepțiilor de neconstituționalitate ca neintemeiate, întrucât apreciază ca dispozițiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituție invocate ca fiind incalcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 28 martie 2002, pronunțate în dosarele nr. 3.237/2001 și nr. 3.236/2001, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4^1 din Legea nr. 47/1994

privind serviciile din subordinea Președintelui României, introdus prin

art. I pct. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1994 , precum și cele ale art. II din aceasta ordonanța. Excepțiile au fost ridicate de Nicoleta Druta și Andrei Siperco în cadrul unor litigii de muncă.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, al căror conținut este identic, se susține "nelegalitatea aplicării retroactive a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 , cu consecința vatamarii dreptului la stabilitatea în funcție obținute potrivit legii", precum și "neconstituționalitatea textelor de lege criticate, atâta vreme cat acestea se aplică unor situații reglementate prin

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici".

Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ apreciază ca dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, cat privește dispozițiile

art. 4^1 din Legea nr. 47/1994 , introduse prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 , în esenta, se arata ca din conținutul lor nu rezultă încălcarea principiului neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Se mai arata ca acest text, care instituie doua condiții noi pentru numirea funcționarilor publici din cadrul Administrației prezidențiale - încrederea acordată de Președintele României și semnarea unui angajament de loialitate -, a fost pus în aplicare după 15 zile de la intrarea în vigoare a ordonanței. Ca atare, nici dispozițiile

art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001

nu au efect retroactiv, ele privesc aplicarea legii, iar acest aspect nu poate face obiectul controlului de constituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, sub aspectul încălcării principiului neretroactivitatii legii, se arata ca prevederile

art. 4^1 introduse prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001

au fost aplicate în termenul de 15 zile de la data intrării în vigoare a acesteia, iar cat privește introducerea unor noi criterii de selectare a personalului din Administrația prezidentiala, se considera ca acestea sunt în sensul dispozițiilor

art. 101 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, astfel cum au fost formulate de autorii acestora, îl constituie prevederile

art. 4^1 din Legea nr. 47/1994 , introduse prin

art. I pct. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1994

privind organizarea și funcționarea Presedintiei României, precum și cele ale art. II din aceasta ordonanța, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2001.

În temeiul

art. III din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 ,

Legea nr. 47/1994

privind serviciile din subordinea Președintelui României, cu modificările și completările aduse prin aceasta ordonanța, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 aprilie 2001, dându-se articolelor o noua numerotare. Astfel, art. 4^1, introdus prin ordonanța și criticat ca fiind neconstitutional, a devenit art. 5 din lege, iar Curtea urmează a se pronunța cu privire la acesta.

Articolul 5

din Legea nr. 47/1994 , republicată, prevede:

"(1) Personalul Administrației prezidențiale este alcătuit din persoane detasate, la cererea Președintelui României, din ministere și alte autorități publice, precum și din persoane încadrate direct pe funcțiile sau posturile pe care urmează să le îndeplinească.

(2) Personalul prevăzut la alin. (1) poate fi încadrat numai pe baza încrederii acordate de Președintele României și cu condiția semnării unui angajament de loialitate stabilit prin regulamentul prevăzut la art. 2. Retragerea încrederii are ca efect revocarea încadrării, precum și încetarea detașării, eliberarea sau destituirea din funcție ori desfacerea contractului de muncă, după caz.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și personalului de ordine și paza afectat Administrației prezidențiale".

Articolul II

din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 , aprobată prin

Legea nr. 124 din 3 aprilie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2001, criticat, de asemenea, ca fiind neconstitutional, stabilește: "Prevederile art. I pct. 4 se aplică personalului existent la Administrația prezidentiala în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pe baza unui examen de atestare pe post."

În opinia autorilor excepțiilor de neconstituționalitate, prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 1/2001

au aplicare retroactivă, "cu consecința vatamarii dreptului la stabilitatea în funcție obținute potrivit legii", ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile". Caracterul retroactiv al acestor dispoziții rezultă și din aplicarea lor "unor situații reglementate prin

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici".

Examinând excepțiile de neconstituționalitate ridicate, Curtea Constituțională constata următoarele:

Articolul 5

din Legea nr. 47/1994 , republicată, dispune cu privire la personalul ce alcătuiește Administrația prezidentiala, condițiile în care acesta poate fi încadrat, și anume "numai pe baza încrederii acordate de Președintele României" și "semnarea unui angajament de loialitate", precum și cu privire la efectele retragerii încrederii. Din analiza conținutului acestui articol nu rezultă existenta unor prevederi care urmează sa retroactiveze.

De asemenea, nu retroactiveaza nici prevederile

art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 , potrivit cărora dispozițiile art. 5 din lege "se aplică personalului existent la Administrația prezidentiala în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pe baza unui examen de atestare pe post". Dimpotriva, textul dispune ca prevederile de lege criticate se aplică personalului existent, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a ordonanței.

În jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a statuat ca o lege nu este retroactivă atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi și sa reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. În acest sens este, de exemplu, Decizia Curții Constituționale nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002.

Deoarece în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior își mențin valabilitatea. În legătură cu susținerea potrivit căreia dispozițiile

art. 5 din Legea nr. 47/1994 , republicată, sunt neconstituționale și prin raportare la

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, Curtea observa ca examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea lui cu prevederile Constituției, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele. Asa fiind, acest aspect excede competentei Curții și nu poate fi reținut.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Legea nr. 47/1994

privind serviciile din subordinea Președintelui României, republicată, și ale

art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1994 , privind organizarea și funcționarea Presedintiei României, excepții ridicate de Nicoleta Druta și Andrei Siperco în dosarele nr. 3.237/2001 și nr. 3.236/2001 ale Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2002.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.